Pe vremuri se credea că doar în noaptea de Sânziene (23-24 iunie) unele plante au proprietăți excepționale dacă sunt culese atunci, printr-un ritual respectat cu sfințenie. Puține nopți magice din an sunt așa de încărcate de mister și superstiții. Ce trebuia să faci, ca să-ți meargă bine tot anul? De ce se împletesc cununi și se aprind făclii? Ce este Drăgaica?
Tradiții și obiceiuri de Sânziene
Tradiții de Sânziene redate de Gh F Ciaușanu, într-o carte de acum 110 ani (am folosit grafia de atunci „Sânzâene”).
– În noaptea de Sânzâene se culeg cele mai multe și cele mai bune buruieni pentru a se da fetelor sterpe, ca să aibă copii.
– Românii cred că numai în noaptea de Sânzâene ariciul aduce la cuibul său iarba fiarelor (iarba miraculoasă despre care se crede că deschide orice lacăt sau încuietoare, numai cu o singură atingere cu ea).
– La români se fac cununi de sulfină galbenă și se pun la ferestre, sau afară la poartă, ori se aruncă pe casă: fiecare cunună poartă numele unui membru din casă și care cunună cade de pe acoperiș, acel căruia îi este menită va muri în același an.
– Foile de nuc culese la Sânzâene apără casa de trăsnet. Se mai crede că vrăjitorii n-au decât o singură zi pe an, și în acestă zi o oră singură în care pot să-și culeagă buruienile lor. Această zi este ajunul Sânzâenelor.
– În credința populară românească se spune că Sânzienele vizitează pământenii o dată pe an, tocmai în noaptea cea mai scurtă a anului, în noaptea ce e cunoscută ca fiind plină de magie – Noaptea de Sânziene.
– În Suedia și Islanda se scaldă lumea cu roua de la Sânzâene. În Rusia, pe alocuri, ierburile culese la Sânzâene se pun pe acoperișul caselor, staulelor, pentru a îndepărta duhurile necurate și rele.
– La germani se crede că în noaptea de Sânzâene umblă duhurile necurate și de aceea se pun mături la uși.
„Fetele care vor să știe dacă vor avea noroc iau în presara Sânzienelor o floare galbenă, numită sânziană, și împletesc din ea cunună, și apoi o aruncă pe casă; a doua zi dimineață se uită la acele cununi și află, dacă are fata noroc la oi – păr de oaie; dacă are noroc la vite cornute – păr de vită; iară aceea care nu are noroc defel, află pe cunună păr de mâță sau câne”, scria Artur Gorovei la 1915, despre o superstiție din Bucovina.
Plante cu puteri care durează numai o noapte
Este excepțional momentul întâlnirii nopții cu ziua, moment în care natura își manifestă din plin forțele și plantele ating maximul creșterii lor și a virtuților tămăduitoare. Se credea că o mulțime de flori și buruieni de leac au super-puteri dacă sunt culese în noaptea de Sânziene: cicoarea, sânzienele, spânzul, feriga, iarba-fiarelor, iarba sfântului Ioan. Interesant este că spânzul este o plantă toxică pentru om, dacă nu este dozată riguros, dar surse medievale arată că era folosit în Occident, în cantități foarte mici.
Oamenii se încingeau cu tulpini de cicoare, pentru a nu avea dureri de șale în timpul secerișului. Fetele își spălau părul cu o plantă numită „iarbă mare”, pentru a fi plăcute de feciori și tot fetele se scăldau în ape curgătoare, dar în locuri ascunse și se tăvăleau în noaptea magică prin pajiștile pline de rouă (pentru a fi frumoase și iubite de-a lungul anului).
În literatură se vorbește despre un „recoltat magic” din noaptea de Sânziene pentru iarba-fiarelor și pentru ferigă. Se credea că feriga poartă noroc, în timp ce iarba-fiarelor era plasată la granița dintre magia albă și cea neagră.
În unele regiuni fetele erau îmbrăcate în mireasă și purtau cununi din flori de sânziană și se credea că Sânziana vindecă mai ales bolile copiilor și apără holdele de grindină, furtuni și vijelie. Există și o parte malefică însă: când i se nesocotește ziua stârnește vijelii, îmbolnăvește oamenii, aduce grindina peste culturi și ia mirosul florilor.
Sânzienele și Drăgaica – zeițele agrare de la solstițiul de vară
Drăgaica/Sânzienele reprezintă o sărbătoare importantă în civilizația românească și în altele europene, fiind plasată în ziua în care biserica ortodoxă, dar și cea catolică, prăznuiesc Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul.
……