Il Nullafacente: un paradox despre căutarea fericirii
“Voința de a fi „prezent“, renunțând la lingușirile și chemările falselor ispite ale lumii, îi conduce pe protagonist și pe soția sa să experimenteze posibilitatea de a exista, liberi de orice condiționare. Tema operei nu este alegerea paradoxală a protagonistului de a nu face nimic, pe plan economic, ci nevoia celui care vrea să dea un sens autentic propriei vieți, dincolo de orice lege socială, economică și psihologică care ne încătușează.
Există o parte din noi, spectatorii, care refuză să asiste la această poveste, judecând-o drept absurdă, periculoasă, tenebroasă. Dar alegerile extreme ale protagonistului și boala în stadiu terminal a soției constituie o chemare la esența fiecăruia, sufocată în fiecare zi de „rolul“ care ne-a fost croit precum o haină de care nu ne putem elibera. Și totuși, dacă rezistăm să fim locuiți de aceste tenebre ca spectatori, la sfârșit putem întrevedea o lumină de care, măcar o parte dintre noi, avem o nevoie vitală pentru a ști să existăm.” (Roberto Bacci)
Foto : Nicu Cherciu, TNC