“Jurnalistul din România a devenit simbolul unei prese justiÅ£iare într-o societate în care autoritatea instituÈ›iilor statului este în cădere liberă, iar percepÈ›ia comunităților este că presa poate rezolva aproape toate problemele. Această situaÈ›ie este speculată de ziariÈ™ti mai mult sau mai puÈ›in pregătiÈ›i profesional, care cunosc sau aleg să nu respecte codul deontologic al profesiei de jurnalist. Acest cod ar trebui să stipuleze dintr-o perspectivă morală relaÅ£ia jurnalistului cu sine, cu sursele de informare, cu subiecÈ›ii È™i cu publicul larg. Chiar dacă încălcarea acestor norme reprezintă un delict de presă (calomnia, injuria etc.), personal consider că cel mai trist este nerespectarea normelor de ordin moral. Dincolo de căutarea ÅŸi redactarea ÅŸtirilor, de comentarea evenimentelor, ar trebui să conteze obligaÈ›ia morală a jurnaliÅŸtilor de a respecta adevărul, în virtutea dreptului publicului de a-l cunoaÅŸte, de a publica doar informaÅ£ii ale căror surse sunt verificate, de a nu practica calomnia, defăimarea, acuzaÅ£iile nefondate, răspândirea de zvonuri cu titlu gratuit, sau mai grav, în scopul de a aduce prejudicii de imagine. ÃŽn principiu, orice jurnalist care își respectă statutul, ar trebui să respecte aceste reguli.
Sunt o persoană publică și îmi asum acest statut cu tot ceea ce presupune, inclusiv de a comunica cu presa și de a oferi informații de interes larg, dar nu voi accepta niciodată ca cineva să asocieze numele meu, în scop denigrator, cu trecutul unor persoane/ firme/societăți, respectiv cu activitatea profesională a acestora, în condițiile în care nu am uzat niciodată de poziția profesională sau de calitatea mea publică, în scopuri neprincipiale.
Pentru că sunt om al sistemului de educaÈ›ie, consider că un rol important în corijarea acestor neajunsuri È™i în educarea sistemului media îl pot avea, pe lângă mediul concurenÈ›ial È™i pluralitatea mijloacelor de informare, educarea jurnaliÈ™tilor, de către trusturile de presă. ÃŽn orice domeniu de activitate, investiÈ›ia în resursa umană este esenÈ›ială, cu atât mai mult în instituÈ›iile care produc È™i trebuie să producă valori etice, dar unde este necesar să se È™i supună acestora, evitând abuzul de libertate È™i încredere, incompetență, manipulare, defăimare etc. Cu alte cuvinte, vorbim de o serie de reguli profesionale ce privesc limitele libertății de expresie È™i mijloacele folosite pentru practicarea meseriei, care conturează etica aplicată profesiunii de jurnalist.” arata Marinela Marc
