“ZEN . Din spusele şi versurile maeştrilor” de Marius Iosif, (XI)

August 1, 2021
59 Views

DOUĂ POEZII DE DESPĂRŢIRE SCRISE DE MAESTRUL DOGEN CU PUŢIN ÎNAINTE DE MOARTEA SA

Soarele dimineţii
Aşteaptă roua frunzelor şi‑a ierbii
Şi‑o zvântă‑aiurea.
Ah, nu sufla aşa grăbit
Peste câmpuri, vânt de toamnă!

Această viaţă‑a noastră
Cu ce‑aş asemui‑o?
Doar oglindire‑a lunii
În picătura de rouă
Sclipind pe ciocul unei raţe sălbatice.

*

Era odată o femeie bătrână ce se‑ngrijea de un pustnic. În fiecare zi îşi trimitea o slujitoare la coliba lui ca să‑i ducă demâncare şi să‑l îngrijească. Într‑o zi îi trecu prin minte să‑l pună la‑ncercare pe pustnic. Ea îi porunci fetei să i se aşeze pe pulpana hainei şi să‑l îmbrăţişeze. Fata făcu aşa cum i se poruncise, dar sihastrul o împinse de lângă el, spunând:
Pe‑o stâncă stearpă
Nu mai creşte nici un pom.
În miezul iernii‑adânci
Nicicând nu va fi cald.
Fata se întoarse şi‑i povesti femeii ce se întâmplase. Furioasă, bătrâna strigă: „Ce mai făţarnic! Şi pe‑ăsta l‑am îngrijit atâta vreme!” Şi pe loc îl alungă pe pustnic şi puse să se dea foc colibei.

*

Călugării Templului de Sud din Kyoto se certau de multă vreme cu cei ai Templului de Nord privitor la stadiul de aprofundare al învăţăturii Zen. Trăia pe‑atunci în fiecare templu câte un băiat care‑i slujea pe călugări. Băiatul din Templul de Nord pleca dimineaţa să cumpere zarzavaturi pentru călugări şi‑n fiecare dimineaţă se întâlnea cu băiatul din Templul de Sud
„Unde te duci?”îl întrebă băiatul din Templul de Sud.
„Acolo unde mă duc picioarele” îi răspunse celălalt. La asta, băiatul care întrebase nu avu replică. Întorcându‑se la mănăstire, povesti ce i se întâmplase. Învăţătorul său nu voi să accepte faptul ca un novice al templului rival să aibă ultimul cuvânt. El îl învăţă pe băiat următoarele: „Dacă‑l întâlneşti mâine, pune‑i aceeaşi întrebare ca şi azi, iar, dacă îţi dă acelaşi răspuns, întreabă‑l: „Şi dacă n‑ai avea picioare, unde ai merge atunci? La asta nu‑ţi va putea răspunde.”
În dimineaţa următoare băieţii se întâlniră din nou.
„Unde mergi?” întrebă învăţăcelul din Templul de Sud.
„Unde mă duce vântul” îi răspunse celălalt, şi din nou fu nevoit primul să amuţească.
Băiatul ceru din nou sfatul învăţătorului său, iar acesta‑i spuse: „Ar fi trebuit să‑l întrebi: „Dar dacă n‑ar bate nici un vânt, unde te‑ai duce atunci?” La asta n‑ar fi avut ce să‑ţi răspundă.”
În dimineaţa următoare cei doi se întâlniră din nou.
„Unde mergi?” îl întrebă cu un zâmbet triumfător băiatul din Templul de Sud.
„Să cumpăr zarzavaturi”, răspunse cel din Templul de Nord.

*

Secolul al XVI‑lea a fost pentru Japonia epoca unor pustiitoare frământări. Trei oameni îşi dădeau osteneala, în acele vremuri pentru a aduce pacea şi ordinea în Ţara de la Soare‑Răsare. De la aceştia au rămas trei haiku‑uri, scurte poezii, pe aceeaşi temă:
Nu vrea să cânte cucul,
Am să‑l omor
Să cânte
Oda Nobunaga

Nu vrea să cânte cucul,
Am să‑i ascult
Tăcerea.
Toyotomi Hideyoshi

Nu vrea să cânte cucul,
Am să aştept
Până va cânta.
Tokugawa Ieyasu

Nobunaga a fost ucis în 1582, iar tulburările continuară. Abdicarea urmaşului Hideyoshi în 1591 a reprezentat piatra de temelie a unei Japonii unite. Ieyasu a reuşit, în urma bătăliei de la Sekigahara din 1600, să instaureze o perioadă de pace care a durat mai mult de un sfert de mileniu.

*

„Ce este calea?”
„Ea se aşterne în faţa ochilor tăi.”
„Atunci eu de ce n‑o pot vedea?”
„Pentru că te gândeşti la eul tău.”
„Dar tu o o poţi vedea?”
„Atâta vreme cât ai nevoie de vorbe ca eu şi tu, şi rosteşti propoziţii ca Tu vezi, Eu nu văd, nu o poţi vedea.”
Dar când nu vor mai fi eu şi tu, va putea fi văzută?”
„Când nu vor mai fi eu şi tu, atunci cine s‑o mai vadă?”

*

Un învăţăcel veni la maestrul Bankei şi‑i ceru ajutorul.
„Ce‑ţi lipseşte?”, îl întrebă maestrul.
„Sunt copleşit de mânie.”
„Arată‑mi mânia ta”, spuse Bankei „şi pe urmă ţi‑o voi izgoni.”
„Dar n‑am cum”, îi răspunse învăţăcelul, „fiindcă în clipa asta nu sunt deloc mânios.”
„Bine”, spuse maestrul, „Atunci vino când vei fi mânios şi adu‑ţi mânia la mine.”
„Dar asta‑i chiar peste putinţă”, zise învăţăcelul, „până ce ajung la dumneavoastră, fără doar şi poate că‑mi trece mânia.”
„Aşa deci”, spuse Bankei, „atunci această mânie nu e o parte din fiinţa ta, ci doar ceva ce vine din afară. Îţi dau un sfat: Când simţi că începe să te cuprindă mânia, ia un băţ şi loveşte‑te până ce ea nu va mai îndura şi va fugi unde va vedea cu ochii.”

*

Un războinic îl căută pe maestrul Hakuin şi‑l întrebă: „Există cu adevărat raiul şi iadul?”
„Cine eşti tu?”, îl întrebă maestrul.
„Sunt un soldat din garda imperială”, îi răspunse mândru, războinicul.
„Asta n‑o mai cred”, spuse Hakuin, „arăţi prea jalnic. Aşa arătare n‑ar ţine împăratul pe lângă el!”
Plin de mânie, războinicul îşi apucă sabia, dar Hakuin rămase liniştit şi‑i spuse doar: „Hai, hai, dă‑i drumul! Chiar te crezi în stare să‑mi tai capul?!”
Războinicul nu se mai putu stăpâni şi, turbat de mânie, se aruncă asupra maestrului, cu sabia scoasă.
Acesta doar zâmbi şi spuse: „Acum cunoşti prima jumătate a răspunsului: Tocmai ai deschis poarta iadului.”
Ca prin farmec, războinicul se linişti, apoi îşi puse sabia în teacă şi se înclină în faţa lui Hakuin.
„Acum cunoşti a doua parte a răspunsului”, spuse maestrul, „tocmai ai deschis poarta raiului.”

 

“ZEN . Din spusele şi versurile maeştrilor” de Marius Iosif,  Ed.Limes, 2016, Floresti, Jud.Cluj

 

Marius Iosif (n.25 martie 1953, Timisoara)-stranepot al poetului St.O.Iosif-este eseist, prozator, poet si traducator.A absolvit cursurile Facultatii de Filologie a Universitatii Babes-Bolyai (1979), iar in 2012 a obtinut titlul de doctor in filologie.
A debutat in 1978, in revista Echinox. Publica periodic articole in reviste din Romania si de peste hotare precum Vatra, Familia, Transilvania, Idei in dialog, Agora, Forum studentesc, Filozofie magazine (Belgia&Olanda), Clipa (SUA). In anul 2012 isi sustine lucrarea de doctorat Ipostaze literare ale experientei spirituale, lucrare apreciata cu Summa cum laude, si, ulterior publicata in volum la Editura Tracus Arte cu titlul O ecologie a sacrului (2014). A mai publicat : Tragedie si Haiku (1999), Petra (2000), Zen (2003, 2016), Note din zile (2015) . Este membru al Uniunii Scriitorilor, din partea careia a primit premiul pentru debut (Filiala Targu-Mures).

 

Fotografia apartine autorului

Leave A Comment

%d bloggers like this: