LĂMURIRILE PATRIARHULUI HUI NENG ASUPRA CELOR PATRU LEGĂMINTE ALE LUI BODHIDHARMA
Hui Neng spuse: „Prieteni, vă voi lămuri cum trebuie vorbit despre împătritul legământ. Ascultaţi!
Mă leg să izbăvesc nenumăratele făpturi din inima mea.
Mă leg ca nesecatele patimi din inima mea să le nimicesc.
Mă leg ca nesfârşitele pricini ale existenţei din inima mea să le stăpânesc.
Mă leg ca neasemuita fire a lui Buddha din inima mea s‑o dobândesc.
Prieteni, noi cu toţii ştim că aceste legăminte trebuie să le luăm asupra noastră pentru a putea izbăvi nenumăratele făpturi. Dar cum o putem face? Nici mie, Hui Neng, nu mi‑e cu putinţă să le izbăvesc!
Făpturile din inima noastră, acestea sunt cele care trag în greşeală inima, înşelătoarea şi făţarnica inimă, înlănţuită de răutate şi invidie. Toate aceste inimi, inimile noastre, sunt fiinţe însufleţite. Şi ele toate trebuie să se mântuiască prin întoarcere la firea lor însăşi. Dar ce înseamnă mântuirea de sine prin firea însăşi? Toate fiinţele care se agaţă de amăgiri, toate fiinţele, ce sunt neghioabe şi neştiutoare, vor fi mântuite prin dreapta cunoaştere. Amăgirea va fi izbăvită prin dreapta vedere, greşeala prin deşteptare, necunoaşterea prin cunoaştere, răul prin bine. Aceasta este izbăvirea tuturor fiinţelor.
Nimicirea nesecatelor patimi din inima noastră, aceasta este stârpirea amăgirilor din inimă prin puterea desăvârşitei înţelepciuni a firii noastre înseşi.
Stăpânirea nesfârşitelor pricini ale existenţei, aceasta este recunoaşterea firii noastre înseşi şi strădania întru adevărata învăţătură.
A atinge firea lui Buddha, ce‑i asta? Dacă în fiece clipă cunoaştem cu umilinţă adevărata învăţătură, dacă lăsăm în urma noastră neştiinţa şi iluminarea, atunci atingem firea lui Buddha în însăşi inima noastră.”
*
Judecătorul Wei Tshu îl întrebă pe cel de‑al şaselea Patriarh:
„Este învăţătura pe care o propovăduiţi adevărul maestrului Bodhidharma?”
Patriarhul îi răspunse: „Aşa e.”
Wei Tschu mai spuse: „Am auzit următoarea întâmplare: Când Bodhidharma fu primit de împăratul Wu, acesta îl întrebă: „Întreaga mea viaţă mi‑am dovedit milostenia, am ridicat mănăstiri şi‑am sprijinit cinuri călugăreşti. Ce câştig am avut după toate astea?”
Bodhidharma îi răspunse: „Într‑adevăr n‑aţi avut nici un câştig.”
Asta n‑o înţeleg. M‑aţi putea lămuri?”
Patriarhul răspunse: „Într‑adevăr n‑a avut nici un câştig. Inima împăratului era încâlcită şi nu ştia nimic despre adevărata învăţătură. Cu toate că şi‑a dovedit milostenia, a ridicat mănăstiri şi a sprijinit cinuri călugăreşti, a făcut asta pentru câştig. Şi chiar de aceea n‑a avut nici unul.”
*
Maestrul Wo Lun scrise câteva versuri despre iluminare:
Dăruit şi iscusit este Wo Lun,
El poate nimici toate gândurile.
Întruchipările nu‑i iţesc gânduri,
Zi cu zi‑i sporeşte iluminarea.
Când maestrul Hui Neng auzi acestea, spuse: „Acest om nu se cunoaşte pe sine însuşi”, şi scrise următoarele:
Hui Neng nu e nici dăruit, nici iscusit,
El nu nimiceşte nici un gând.
Adesea‑ntruchipările‑i iţesc gânduri,
Cum poate spori iluminarea?!
*
Un călugăr pe nume Dshi Dshang îl căută pe maestrul Hui Neng. Acesta îl întrebă: „De unde vii şi ce cauţi?” Dshi Dshang îi răspunse: „Vin de la mănăstirea Bai Feng unde am ascultat învăţătura maestrului Da Tung despre căutarea firii înseşi şi iluminare. Dar nu am scăpat încă de îndoială şi vă cer ajutorul.”
Hui Neng îl întrebă: „Ce te‑a învăţat maestrul Da Tung?”
Dshi Dshang îi răspunse: „Mă aflam deja de trei luni în mănăstire şi încă nu vorbise cu mine. Într‑o noapte însă l‑am căutat în chilia sa şi el m‑a întrebat: „Vezi spaţiul încăperii?” I‑am răspuns: „Îl văd.” Apoi m‑a întrebat: „Îi vezi şi înfăţişarea dinafară?” „Spaţiul nu are formă; cum i‑aş putea‑o vedea?!” Atunci el mă lămuri: „Firea ta însăşi se aseamănă cu spaţiul. A vedea că nu‑i doar un singur lucru, aceasta este dreapta vedere; a şti că nu‑i doar un singur lucru, aceasta‑i adevărata cunoaştere. Nu există lucru care să fie albastru sau galben, lung sau scurt; nu se cuvine să vezi decât ceea ce din fiinţa sa e este curat şi nepătat. Aceasta se cheamă şi cunoaşterea firii tale înseşi. Aceasta se cheamă înţelepciunea iluminării.” Astfel m‑a învăţat pe mine maestrul Da Tung.
Hui Neng răspunse: „Maestrul Da Tung e prins doar de vedere şi cunoaştere. De aceea nu l‑ai putut înţelege. Te voi lămuri încă o dată.”
Apoi maestrul rosti aceste versuri:
Să nu vezi că‑i un singur lucru doar, aceasta‑i poticnire a vederii,
Nori trecători acoperă strălucirea soarelui.
Să nu cunoşti că‑i doar un singur lucru, aceasta‑i priponire de cunoaştere.
Un fulger străbate golul întinderii.
Şi fără veste se‑arată ceea ce vezi şi cunoşti,
Gândurile toate‑ţi devin de neînţeles.
Să recunoşti prin gând că gându‑i fără rost,
Şi‑atunci abia‑ţi ţâşneşte lăuntrica lumină.
Dshi Dshang se înclină şi‑i mulţumi maestrului pentru lămurire.
*
Maestrul Huai Jang învăţase mai întâi la mănăstirea lui Huai An de pe muntele Sung Shan; mai târziu veni la Patriarhul Hui Neng. Patriarhul îl întrebă: „De unde vii?”
„De la Sung Shan”, îi răspunse Huai Jang.
Atunci Patriarhul îl mai întrebă: „Ce fel de lucru e acesta, ce vine la mine?”
Huai Jang îi răspunse: „A spune că‑i un lucru ar fi neadevărat.” Acest răspuns îi plăcu Patriarhului şi‑l primi pe Huai Jang ca învăţăcel.
Şapte ani mai târziu, în mijlocul rugăciunii de seară, Huai Jang spuse deodată: „Acum v‑am înţeles întrebarea.”
„Cum aşa?” întrebă Patriarhul.
„Ce se spune”, îl lămuri Huai Jang, „pare că este ceva, şi totuşi nu e nimic.”
Patriarhul îl întrebă mai departe: „Mai ai nevoie de exerciţii exterioare şi de trăiri lăuntrice?”
Huai Jang îi răspunse: „Desigur că mă conduc după exerciţiile prescrise şi trăiesc adevărul dinlăuntru, dar asta nu mă leagă de nimic.”
„Tocmai această desprindere”, spuse Patriarhul, „este marea dorinţă a celor ce năzuiesc întru Buddha şi a maeştrilor Zen. Aşa cum eşti tu, aşa sunt şi eu.”
*
Shen Hui intră, pe când avea cincisprezece ani, în şcoala lui Hui Neng. Acesta îl întâmpină primitor şi prietenos şi‑l întrebă: „Ai venit de departe la mine. Fără îndoială că drumul nu ţi‑a fost uşor. Spune‑mi, ai adus şi miezul cu tine? De‑l vei fi adus, atunci ştii, fără doar şi poate, şi cine‑i stăpânul. Ce‑mi poţi spune despre toate astea?”
Shen Hui îi răspunse: „Ceea ce nu poposeşte nicăieri, acela este miezul. Cine vede asta îl şi stăpâneşte.”
Patriarhul dădu din cap şi spuse: „Cum de poate vorbi un novice atât de răspicat?”
Mai apoi îl întrebă Shen Hui pe Patriarh: „Când sunteţi cufundat în meditaţie, vedeţi sau nu vedeţi?”
Mânios, Patriarhul îşi luă toiagul şi‑i dădu gureşului băiat trei lovituri. Apoi îl întrebă: „Când te lovesc simţi sau nu simţi durerea?” Shen Hui îi răspunse: „Şi da, şi nu.”
De‑abia acum răspunse Patriarhul întrebării lui Shen Hui, spunându‑i: „Văd şi nu văd.”
Totuşi Shen Hui nu fu mulţumit cu acest răspuns şi mai întrebă: „Ce înseamnă asta: a vedea şi a nu vedea?”
Atunci Patriarhul îl lămuri: „Ce vreau să spun prin a vedea, este privirea fără răgaz asupra greşalelor inimii mele, nu însă vedere a binelui şi răului, a adevăratului şi neadevăratului la alţii. Dar ce este durerea şi nedurerea ta? Dacă într‑adevăr n‑ai simţi nici o durere, atunci n‑ai fi cu nimic deosebit de o piatră sau de o bucată de lemn. Dacă însă simţi durerea, atunci eşti şi tu ca toţi ceilalţi, rătăcind de colo colo între mânie şi ură. Pentru tine vederea şi nevederea sunt pricini ale naşterii şi morţii. Nu‑ţi cunoşti de fel firea ta însăşi şi mai şi‑ndrăzneşti să râzi de alţii!” Shen Hui se plecă în semn de mulţumire.
Câteva zile mai târziu, Patriarhul puse o întrebare călugărilor: „Am un lucru ce n‑are nici cap, nici coadă şi nici vreun nume; nu are, de asemenea, nici faţă, nici spate. Ştie careva dintre voi ce este?”
Uimiţi, călugării rămaseră fără grai. Deodată se ridică Shen Hui şi spuse: „Este firea însăşi a lui Buddha, firea Buddha a lui Shen Hui.”
“ZEN . Din spusele şi versurile maeştrilor” de Marius Iosif, Ed.Limes, 2016, Floresti, Jud.Cluj
Marius Iosif (n.25 martie 1953, Timisoara)-stranepot al poetului St.O.Iosif-este eseist, prozator, poet si traducator.A absolvit cursurile Facultatii de Filologie a Universitatii Babes-Bolyai (1979), iar in 2012 a obtinut titlul de doctor in filologie.
A debutat in 1978, in revista Echinox. Publica periodic articole in reviste din Romania si de peste hotare precum Vatra, Familia, Transilvania, Idei in dialog, Agora, Forum studentesc, Filozofie magazine (Belgia&Olanda), Clipa (SUA). In anul 2012 isi sustine lucrarea de doctorat Ipostaze literare ale experientei spirituale, lucrare apreciata cu Summa cum laude, si, ulterior publicata in volum la Editura Tracus Arte cu titlul O ecologie a sacrului (2014). A mai publicat : Tragedie si Haiku (1999), Petra (2000), Zen (2003, 2016), Note din zile (2015) . Este membru al Uniunii Scriitorilor, din partea careia a primit premiul pentru debut (Filiala Targu-Mures).
Fotografia apartine autorului
