Oricui i se poate întâmpla să uite de ceva important, deși inițial părea imposibil să se întâmple așa ceva. Și totuși, se poate întâmpla – cu atât mai mult într-un mediu de viață stresant, în care multitaskingul este la ordinea zilei. Dacă nu este vorba decât de ceva izolat poate fi motiv de amuzament. Însă, în unele cazuri, uitarea și lipsa de atenție pot deveni un nou mod de a fi.
Când ar trebui să alerteze astfel de episoade și în ce condiții ar trebui să determine o vizită pentru o evaluare de specialitate, ne-a spus dr. Melina Iordache, medic specialist psihiatrie-psihoterapie în cadrul Centrului de Psihiatrie și Psihoterapie MindCare Constanța.
Să uiți de aniversarea cuiva important din viața ta sau să lași cheile în broasca de la ușa casei sunt accidente ale memoriei sau ale atenției care se pot întâmpla oricui în anumite condiții de viață. Astfel de derapaje pot apărea atunci când se produc perturbări ale mecanismelor neurobiologice de la nivelul creierului și nu sunt asociate neapărat unei afectări propriu-zise, definitive a funcțiilor cognitive. De exemplu, în unele cazuri, uitarea episodică, poate apărea în contextul unei epuizări profesionale sau după o perioadă de deprivare de somn. Partea bună este că uitarea poate fi considerată de moment în astfel de cazuri, pentru că poate fi reversibilă. De asemenea, o uitare temporară se poate instala în urma intoxicației cu alcool. Similar, în demența alcoolică, poate fi afectată memoria. Însă dacă cei în cauză opresc consumul de alcool în primele stadii ale dependenței, procesul poate deveni reversibil. „Uitarea este un proces normal pentru creier. Se poate întâmpla și în condiții de stres sau de oboseală. Însă dacă îți amintești la scurt timp de programarea de care ai uitat sau dacă îți cauți cheile și le găsești, ești într-o zonă de funcționare normală. Uitarea devine semnal de alarmă când nu mai știi data exactă, ziua săptămânii sau anotimpul, când îți găsești cheile în frigider, când pui de mai multe ori aceeași întrebare în aceeași conversație. Dacă cineva este îngrijorat, este important să-și poată răspunde la aceste întrebări: <<Cât de des am uitat de o aniversare sau de o programare?>>; <<Cât de des îmi pierd cheile și unde le găsesc? >>; <<Cât de des am uitat să-mi plătesc facturile?>>.”, a precizat dr. Melina Iordache.
Indicii subtile ale unui declin precoce
Există nuanțe fine în procesele de uitare și de lipsă a atenției care fac diferența între un proces de autoapărare a unui creier suprasolicitat ori, poate, aflat „pe pilot automat” și un fenomen de regres patologic, progresiv al funcțiilor ce țin de cogniție: memorie, atenție, concentrare, raționament. De exemplu, demența de tip Alzheimer sunt asociate, de obicei, cu un declin cognitiv care apare insidios și se dezvoltă progresiv. În schimb, alte demențe, precum cele frontotemporale sau vasculare, pot avea o evoluție abruptă ori ondulatorie ( n. r. – cu perioade de ameliorare a stării persoanei în cauză). „Printre semnele subtile care indică un declin cognitiv precoce se numără dificultățile de navigare spațială, adică pierderea capacității de a te raporta la mediul înconjurător și de a estima corect distanțe sau direcții. Persoana în cauză poate fi dezorientată în locuri familiare sau pe trasee cunoscute. De asemenea, poate fi afectată atenția dual task, în sensul că nu se pot efectua două sarcini simultan – de exemplu, persoana se oprește din mers când vorbește. Se pot face erori în planificarea și în executarea sarcinilor (de exemplu, în gestionarea banilor și cumpărăturilor, în planificarea meselor sau în urmarea rețetelor, în punerea în aplicare a măsurilor de igienă și de organizare a casei). Nu în ultimul rând, persoana are dificultăți în găsirea și folosirea cuvintelor potrivite în conversație sau în înțelegerea unor mesaje complexe”, a explicat medicul psihiatru.
Un prim episod depresiv tardiv, un semnal de alarmă
…..
