Peste 160.000 de persoane apte de muncă rămân inactive în România, o Å£ară aflată în deficit de forţă de muncă, principala cauză a acestui fenomen fiind faptul că actualul regim politic este singurul din ultimii 100 de ani care nu a adoptat măsuri concrete ÅŸi eficiente pentru a integra pe piaÅ£a muncii lucrătorii defavorizaÅ£i, susÅ£in analiÅŸtii RISE România – ReÅ£eaua Română a ÃŽntreprinderilor Sociale de InserÅ£ie.
“România se numără printre ţările cu un cadru de politici slab în privinÅ£a inserÅ£iei pe piaÅ£a muncii a lucrătorilor defavorizaÅ£i, alături de Bulgaria, Letonia, Polonia ÅŸi într-o oarecare măsură Italia, se arată într-un raport european care analizează tendinÅ£ele ÅŸi provocările ÃŽntreprinderilor Sociale de InserÅ£ie (ISI). ISI-urile sunt mecanisme instituÅ£ionale care le oferă lucrătorilor discriminaÅ£i – cum ar fi persoanele vulnerabile ÅŸi cele cu dizabilităţi – o formare adecvată la un loc de muncă adaptat”, se spune într-un comunicat al RISE România.
Astfel, “peste 160.000 de persoane apte de muncă rămân inactive în România, o Å£ară cunoscută ca fiind în deficit de forţă de muncă”, spune AncuÅ£a VameÅŸu, care coordonează ReÅ£eaua ISI în România. Principala cauză a acestui fenomen este că actualul regim politic este singurul din ultimii 100 de ani care nu a adoptat măsuri concrete ÅŸi eficiente pentru a integra pe piaÅ£a muncii lucrătorii defavorizaÅ£i – persoanele cu dizabilităţi, cei din închisori, fără educaÅ£ie ÅŸi pregătire profesională. Cu excepÅ£ia câtorva măsuri simbolice definite în Legea-cadru 219/2015, nu există un cadru naÅ£ional de sprijin politic pentru ISI-urile din România, relevă documentul.
Până acum, “economia socială a fost mai mereu parte din soluÅ£ie. De exemplu invalizii de război deÅ£ineau dreptul de a vinde produse din tutun. ComuniÅŸtii au avut cooperative meÅŸteÅŸugăreÅŸti pentru persoanele cu dizabilităţi severe care nu se puteau integra în alte locuri de muncă”, a completat VameÅŸu.
Alte cauze care au condus, în timp, la creÅŸterea numărului de persoane inactive – deÅŸi sunt apte de muncă – sunt: România nu are o definiÅ£ie legală pentru lucrătorii defavorizaÅ£i, de aici lipsa de preocupare a autorităţilor de a crea politici de încadrare a acestora în câmpul muncii; angajarea asistată a persoanelor cu nevoi de sprijin nu este reglementată în România, iar în această situaÅ£ie se mai află Grecia ÅŸi CroaÅ£ia; măsurile de activare care deja există, ÅŸi care se adresează lucrătorilor cu nevoi de sprijin, inclusiv persoane cu dizabilităţi, nu sunt eficiente, acestea nu reuÅŸesc să livreze servicii adaptate nevoilor lor; cea mai recunoscută cauză de excludere de pe piaÅ£a muncii este “dizabilitatea”.
…..
){kind=link}
