
Ne-am obișnuit să trăim cu gândul că suntem în siguranță, că viața noastră de zi cu zi va continua la fel sau chiar mai bine, dacă facem puțin efort. Ne-am obișnuit să ne jucăm cu viața, de-a viața, să ficționalizăm războiul încă de mici copii, doborând avioane și submarine pe o tablă cu cifre și litere. Și atunci, cum să reacționezi când, fără preaviz, ficțiunea devine cea mai neagră realitate? Când alarma antiaeriană transformă visele în coșmaruri, iar mâine și poimâine nu mai sunt decât pagini rupte dintr-o agendă inutilă?












