Quiet quitting: Ultima „modă” în muncă bântuie și firmele din România. Ce pot face patronii

October 2, 2022
369 Views

„Mare Demisioneală” intra în atenția angajatorilor încă de anul trecut. Acum firmele ar trebui să știe despre „quiet quitting” sau „demisia silențioasă”, o mișcare devenită recent populară pe rețelele sociale, în special pe TikTok, în care angajații își limitează, practic, atribuțiile de la serviciu.

„Quiet quitting” este mai degrabă o continuare a „The Great Resignation” (n.r. „Marea Demisioneală”, așa cum am botezat-o noi în România), despre care am mai scris și noi pe StartupCafe.ro.

Mișcarea constă în faptul că angajații nu mai vor să depășească atribuțiile de la job, omit sarcinile suplimentare și nu mai răspund la e-mailuri după program sau în weekend, după cum arată CNBC.

Astfel, în timp ce unii spun că fac doar strictul necesar la locul de muncă, alții consideră că mișcarea este de fapt despre setarea limitelor.

Nu faci mai mult decât sarcinile care intră în fișa postului tău, nu faci mai mult decât ceea ce ești plătit să faci.

Când a apărut quiet quitting sau „demisia silențioasă”
Chiar dacă trendul a luat amploare în ultima vreme, termenul „quiet quitting” a fost inițial folosit în septembrie 2009 de economistul Mark Boldger, în cadrul unui simpozion din Texas despre diminuarea „ambițiilor” la locul de muncă în Venezula, conform Wikipedia.

Apoi a continuat să fie folosit de oameni din lumea business-ului.

Aceeași sursă mai arată că în cultura populară a fiecărui stat și la locul de muncă au existat întotdeauna limitări: mereu au fost angajați care au făcut doar sarcinile din fișa postului.

Și în China, în 2021, a apărut o mișcare similară: tang ping (a sta întins), care împrumută din specificul demisiei silențioase.

Însă în ultima vreme fenomenul a devenit popular mai ales în SUA, pe fondul pandemiei COVID-19, arată un studiu din iunie 2022 al Gallup, care a chestionat 15.091 de angajați part-time și full tilme din SUA, cu vârsta peste 18 ani.

Una dintre concluziile studiului este că peste 50% din angajații din SUA spun că fac „quiet quitting”, iar o alta că managerii firmelor sunt vitali pentru combaterea acestui fenomen.

În plus, raportul mai arată că „demisia silențioasă” este o problemă pentru angajatori ținând cont că majoritatea locurilor de muncă de astăzi implică un efort suplimentar și sarcini extra.

Ce spun firmele de HR din România despre „quiet quitting”
Am vrut și noi să vedem dacă mișcarea „quiet quitting” a ajuns la modă și în România.

Așa că am stat de vorbă cu reprezentanții unor firme de resurse umane de la noi să aflăm cum văd ei acest trend și cum pot angajatorii să-l gestioneze.

Quiet quitting nu ar fi o mișcare socială, un trend social, spune Adrian Virna, co-fondator al firmei de HR Aqua Consulting, „ci mai degrabă se traduce într-o oglindire a relației dintre angajator și angajat, care diferă și trebuie tratată/analizată punctual pe fiecare companie în parte”.

Astfel, în România nu ar putea fi vorba despre un „fenomen la nivel de societate sau pe întreaga piață a forței de muncă la modul general”, explică el.

Quiet Quitting pe înțelesul tuturor: „Este ca și cum primești un telefon de pe un număr necunoscut și îți lipsește dorința sau curiozitatea de a răspunde”
Fenomenul „quiet quitting” se traduce „în scăderea implicării și a motivației angajaților la locul de muncă sau pe românește spus, oamenii nu prea mai au chef să muncească”, susține Adrian Virna.

Fenomenul ar fi început odată cu pandemia, când majoritatea angajaților au fost forțați să lucreze de acasă, mai spune el.

„La prima vedere părea ceva avantajos, atât pentru angajați, care puteau petrece mai mult timp cu familia (chiar dacă aveau laptopul în brațe) cât și pentru angajatori care dintr-o dată și-au dat seama ce economii pot face în privința costurilor cu utilitățile și întreținerea birourilor. Avantajele pe care le-au câștigat angajații prin lucrul de acasă (de exemplu timpul pe care îl petreceau înainte în trafic) s-au transformat rapid în multe ore de muncă peste program, mail-uri fără sfârșit, call-uri și video-call-uri, ceea ce a dus la fenomenul de burnout. Acesta a reprezentat picătură care a trezit și mai mult dorința angajaților de a pune pe primul plan viață personală. Este picătură care i-a determinat pe mulți angajați să-și reseteze prioritățile în viață, să ceară drepturi și libertăți pe care le considerau meritate și chiar să-și “revendice” din trecut numărul de ore pierdute pe drumul spre serviciu și înapoi spre casă, în funcție de nivelul de frustrare acumulat până în prezent” – Adrian Virna.

…..

Foto : dreamstime.com

Leave A Comment