Având în vedere faptul că pe 1 decembrie, cu ocazia zilei Marii Adunări de la Alba Iulia România sărbătorește unirea națională, cu riscul de a ne repeta, trebuie să ne manifestăm punctul de vedere că pentru comunitatea maghiară din România această zi nu poate oferi niciun prilej de sărbătoare, mai mult, se consideră o zi de doliu până în momentul onorării solicitărilor noastre formulate pe baza drepturilor aferente deplinei libertăți naționale.
Declarația de la Alba Iulia stipulează: „Deplină libertate națională pentru toate popoarele conlocuitoare. Fiecare popor se va instrui, administra și judeca în limba sa proprie prin indivizi din sânul său și fiecare popor va primi drept de reprezentare în corpurile legiuitoare și la guvernarea țării în proporție cu numărul indivizilorce-l alcătuiesc.”
Noi respectăm sărbătoarea altora, dar ținem să revendicăm drepturile minorității maghiare care trăiește în România, autoproclamată stat de drept, cu atât mai mult cu cât acestea sunt promisiuni făcute de mai bine de o sută de ani. Până în momentul în care maghiarimea din Transilvania nu își poate folosi liber limba maternă și simbolurile naționale în toate segmentele vieții, până când în privința folosirii limbii materne se înregistrează carențe semnificative în domeniul învățământului, administrației și justiției, până când restituirea bunurilor naționalizate de dictatura comunistă este împiedicată, noi nu putem fi obligați să sărbătorim ziua de 1 decembrie.
Noi, cetățenii de naționalitate maghiară, care respectă legile țării, suntem îndreptățiți să solicităm ca România să recunoască minoritățile naționale ca și factori constitutivi ai statului, și să le asigure prin Constituția ei deplina libertate națională, așa cum acest lucru a fost promis în 1918 prin Declarația de la Alba Iulia.