*Trebuie să recunosc că genul de concerte comerciale pe arenele de fotbal și baschet, în care se folosesc pricesnele ortodoxe pentru marketing artistic cu scopuri financiare, m-a deranjat în Postul Paștilor. Unii artiști, pentru interese artistice și financiare, au reușit să transforme vechile cântări românești de origine bizantină din Ardeal, pricesnele, în vehicule bancare pe scene de spectacole laice. Această ”erezie” artistică la care participă preoți are, din păcate, binecuvântarea unor ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române, cu încălcarea canoanelor și tradițiilor bisericești milenare, toate cu scopuri pecuniare. Credincioșii nu mai știu dacă sunt la biserică sau pe arena de fotbal, ascultând priceasnă. În acest sens, nu sunt de acord moral cu artista Georgiana Lobonț, care aduce pricesnele pe BT Arena în Postul Mare, cu încălcarea astfel a tradiției bisericești ortodoxe. Priceasnă (pricesne) este o cântare religioasă specifică cultului ortodox, interpretată în timpul Sfintei Liturghii, în special când preotul se împărtășește. Termenul provine din slavonă (prĕčĩstĩna sau priceastĭn) și este legat de conceptul de „împărtășanie”. Această formă de folclor religios este adesea cântată de credincioși sau de artiști populari și poate fi considerată o expresie spirituală de celebrare și comuniune doar în cadrul slujbelor. Priceasna, uneori cunoscută și sub denumirea de chinonic, reflectă în subsidiarr profunzimea tradițiilor ortodoxe și rolul muzicii în viața religioasă. Deci, priceasna, conform tradiției canonice, se cântă în biserică, nu pe BT Arena, între coșul de baschet sau fileul de tenis. Este o încălcare gravă a moralei canonice a cântărilor bisericești și o ducere în derizoriu a tradițiilor muzicale ortodoxe când se cântă priceasna în afara spațiului liturgic bisericesc.
Așa că, poziția critică a lui Grigore Leșe împotriva pricesnelor ca corolar financiar pentru artiști laici „însetați de arginți” o apreciez foarte mult. Este o formă de deratizare morală împotriva celor care folosesc cântecul religios pentru faimă și scopuri comerciale. Într-un interviu recent, artistul Grigore Leșe a discutat despre semnificația Paștelui și despre confuziile din muzica religioasă contemporană. Leșe subliniază importanța păstrării valorilor tradiționale, afirmând că în perioada Postului Paștelui, nu orice melodie este adecvată. Leșe propune ca preoții să se concentreze asupra rolului lor spiritual în biserică, în timp ce artiștii ar trebui să performeze pe scenă. El critică tendința unor preoți de a participa la concerte de muzică populară, considerând că acest lucru diluează sacralitatea muzicii religioase. „Cântarea trebuie să fie rugăciune,” afirmă artistul, mergând până la a spune că ce se cântă în biserici trebuie să fie bine ales și să respecte tradiția. Referitor la Paște, Leșe își amintește de copilărie, evocând o atmosferă de sărbătoare curată și plină de bine. „Era o stare de rai,” spune el, rememorând anii în care oamenii se iertau și trăiau în armonie. Artistul accentuează că sărbătoarea trebuie să fie caracterizată de „timp bun, loc curat și suflet primenit.” Leșe concluzionează că abordarea modernă a muzicii religioase se îndepărtează de tradițiile ortodoxe, iar acest lucru duce la o devalorizare a mesajului spiritual. Îndemnul său este clar: fiecare ar trebui să își cunoască locul, având responsabilitatea de a menține sacralitatea în practicile religioase.
În acest context grav de degradare morală a tradiției muzicale ortodoxe, este necesar ca Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române să ia o decizie drastică pentru a interzice cântarea de pricesne de către preoții ortodocși pe scena unor concerte laice, alături de artiști însetați de mândria faimei deșarte și cu scopuri comerciale. Încurajarea de BOR a folosirii pricesnelor în concerte laice pentru bani aduce sminteală în rândul credincioșilor. Pricesnele trebuie cântate conform canoanelor și tradiției ortodoxe într-un spațiu bisericesc sau liturgic, nu pe stadioane. Repet, priceasnă se cântă la împărtășanie, când credinciosul mănâncă trupul și sângele lui Hristos, nu pe stadioane. Nu faceți din Biserică un teren de fotbal pentru bani, voi artiștilor și preoți – artiști! Priceasnă se cântă într-un spațiu sacru pentru un eveniment liturgic sfințit de Hristos.
Desigur, Biserica Ortodoxă Română nu poate interzice unor artiști laici însetați de cei „30 de arginți” să cânte pricesne pe arene de baschet și tenis, dar măcar preoților ar trebui să le ceară să nu se mai afișeze la spectacole laice, pentru a face bani pe seama unui cântec bisericesc de laudă adus lui Dumnezeu, care se interpretează în tradiția canonică în cadrul bisericii sau la evenimentele religioase din cadrul eparhiilor ortodoxe. Săptămâna Mare este o perioadă de post, rugăciune, spovedanie, împărtășanie și reculegere, nu de numărat bani pe suferința lui Hristos pe arenele sportive. Hristos a Înviat!*
Ionuț Țene
