Doi cercetători ai Facultății de Fizică din cadrul Universității Babeș-Bolyai (UBB), dr. Ercsey-Ravasz Mária și dr. Molnár Botond, s-au alăturat unui proiect major internațional de cercetare asupra zonelor sistemului de recompense al creierului unde se codifică amintirile legate de diferite tipuri de recompense.
În rezultatele recent publicate în revista Neurpharmacology, cercetătorii au arătat că în timpul comportamentului de căutare de alcool zonele cele mai implicate sunt cortexul insular și amigdala. Aplicând metodele inovative din teoria grafurilor, au demonstrat apoi că deși drogurile și recompensele obișnuite par să afecteze o cantitate similară de neuroni, situația este mai complexă în funcție de ce zone ale creierului sunt activate în timpul procesului. Cercetarea a fost efectuată în cadrul programului Horizon 2020 – SyBill-AA.
Pentru formarea obiceiurilor și a dependențelor umane este responsabilă așa-numita buclă semnal-rutină-recompensă. Spre exemplu, dacă semnalul este stresul, atunci consumul de alcool poate să fie rutina, iar relaxarea în urma acestuia recompensa. Acesta este un proces repetitiv al creierului, care vizează crearea obiceiurilor, adică a proceselor automate, pentru a reduce consumul de energie a creierului. În timp, această buclă devine din ce în ce mai fixă, astfel funcționarea devine din ce în ce mai automatizată. În timp ce recompensele obișnuite, inclusiv mâncarea, ne-au asigurat supraviețuirea de-a lungul evoluției, drogurile, inclusiv alcoolul, pot crea dependențe foarte severe. Cu toate că avem din ce în ce mai multe cunoștințe referitoare la funcționarea buclei obiceiurilor, nu este încă clar cum sunt codificate amintirile pentru diferite tipuri de recompense.
Relațiile semnal-recompensă sunt codificate în ansamblurile neuronale ale sistemului de recompensă al creierului. Ansamblurile neuronale care sunt implicate în acest proces pot fi detectate din expresia genelor de răspuns cu activare scurtă. În urma studiilor efectuate până acum a fost arătat că relațiile semnal-recompensă dintre recompensele de droguri și recompensele obișnuite sunt codificate de ansambluri neuronale de aceeași dimensiune. Întrebarea este dacă există diferențe în funcție de tipul de recompensă în această codificare neuronală?
În urma studiilor efectuate în cadrul acestui proiect de cercetare, 28 de șobolani Wistar au fost antrenați să își auto-administreze zaharină sau alcool în urma unui anumit stimul. Acest experiment a fost repetat de mai multe ori, apoi creierele animalelor au fost examinate în secțiuni pentru a determina ce modele de activare ar putea fi identificate la nivel neuronal. Pentru a investiga acest lucru s-au folosit metode ale teoriei grafurilor. Ideea procedurii este de a asocia diferitele arii corticale cu nodurile unui graf, iar corelațiile dintre valorile potențialelor de activare dintre aceste arii corespund ponderilor legăturilor dintre nodurile grafului. Această abordare facilitează studierea sistemului ca o rețea complexă.
Cercetarea a oferit rezultate surprinzătoare: în funcția tipului de recompensă, există o diferență foarte mare în meta-ansamblurile activate. Meta-ansamblurile neuronale asociate cu recompensa de alcool conțin legături mai slabe, dar o structură mai uniformă, în timp ce recompensa standard are legături mult mai grupate, dar în cadrul grupurilor legăturile sunt mai strânse. La nivelul acestor meta-ansambluri, în căutarea recompensei de zaharină joacă un rol important cortexul prelimbic și cel orbitofrontal, iar în timpul comportamentului de căutare de alcool au fost mai degrabă implicate cortexul insular și amigdala. Acest lucru sugerează că în codificarea celulară a relațiilor semnal-recompensă rețelele de comunicații neuronale sunt cel puțin la fel de importante ca dimensiunea populațiilor neuronale locale.
Pentru mai multe detalii referitoare la acest studiu vă invităm să accesați https://www.sciencedirect.com/science/article/abs/pii/S0028390821000502.