…și iată, domnule Președinte, că lecțiile dumneavoastră de dirigenție, cu poporul român, se încheie trist, lamentabil, dovedind, fără drept de tăgadă, că ați confundat bețele de schiat, cu crosele de golf.
Cînd v-aț tras un partid, pe persoană fizică, ați crezut că v-ați cîștigat liniștea politică necesară. Judecata, în faza ei inițială, părea bună și productivă, dar ați efectuat, cu eleganță, vorbindu-ne rareș, ca un profisăr ce sunteți, o susținută activitate de îmbunătățire a consistenței blidului cu fasole.
Nu am să înșir toate aroganțele, gafele, stîngăciile lipsa de dialog real, sincer, cu populația. Orice aveați de spus, ați făcut-o de pe tron, flancat de două steaguri, doar decor, nu și substanță, încliftat, rigid, țapăn și folosind un exemplar limbaj de lemn.Ați sporit, astfel, cantitatea de rumeguș epic, nefolositor.
Oamenii au simțit dispreț în cîteva fapte ale Dumneavoastră, indiferență, lipsa de emoție, ignorarea unor cutume morale, nepervertite, care, cu toatele, au stîrnit, treptat, ostilitate, chiar ură primară.
Nu ați făcut nimic pentru a atenua aceste resentimente, dar nici derapajele, tot mai consistente, atacurile la siguranța statului, șubrezirea încrederii în politici și decizii guvernamentale, la ceas de criză.
V-ați dovedit un slab comandant de oști, în războiul cu covidul, ați gestionat prost și neproductiv, campania de vaccinare, ne-ați propus, mereu, că așa au vrut mușchii prezidențiali, păpuși de cîrpă la decizie, veleitare și megalomane, oportuniști aflați în bătălia cu propriii demoni.
Acum, rememorînd, doar în parte, efectele apatiei Dumneavoastră, slabelele și ineficientele măsuri de stopare a campaniei împotriva intereselor naționale și ale cetățeanului de rînd, țin vă transmit direct dezamăgirea mea consistentă.
Iată, că acel ” Jo napót, PSD!” , se poate, lesne, transforma în ” Auf Wiedersehen, herr Profesor ! “arata Cornel Udrea
