“𝐎 𝐩𝐞𝐫𝐬𝐩𝐞𝐜𝐭𝐢𝐯𝐚̆ 𝐚𝐬𝐮𝐩𝐫𝐚 𝐜𝐫𝐢𝐳𝐞𝐢 𝐬̦𝐢 𝐚 𝐛𝐥𝐨𝐜𝐚𝐣𝐞𝐥𝐨𝐫 𝐝𝐢𝐧 𝐣𝐮𝐬𝐭𝐢𝐭̦𝐢𝐞
Alături de Florin Cîțu, președintele Iohannis poartă principala răspundere pentru această criză. În loc să aplaneze conflictul, a turnat gaz pe foc, parcă tocmai ca să se asigure de compromiterea coaliției. Nu doar că nu a făcut nimic pentru a aplana criza, dar a și adâncit-o prin atacul pe care l-a pornit la adresa USR PLUS. Iar Florin Cîțu e omul său de paie. Are cineva vreo îndoială? Aceștia sunt colaboratorii care îi plac președintelui: oameni de paie, obedienți până-n măduva oaselor.
Iohannis are partea sa de vină și pentru blocarea reformelor din justiție.
𝐂𝐚̂𝐭 𝐚𝐦 𝐟𝐨𝐬𝐭 𝐦𝐢𝐧𝐢𝐬𝐭𝐫𝐮 𝐚𝐦 𝐫𝐞𝐬𝐩𝐞𝐜𝐭𝐚𝐭 𝐩𝐫𝐢𝐧𝐜𝐢𝐩𝐢𝐮𝐥 𝐜𝐨𝐥𝐚𝐛𝐨𝐫𝐚̆𝐫𝐢𝐢 𝐥𝐨𝐢𝐚𝐥𝐞 𝐢̂𝐧𝐭𝐫𝐞 𝐢𝐧𝐬𝐭𝐢𝐭𝐮𝐭̦𝐢𝐢, 𝐜𝐞𝐞𝐚 𝐜𝐞 𝐩𝐫𝐞𝐬𝐮𝐩𝐮𝐧𝐞 𝐝𝐢𝐬𝐜𝐮𝐭̦𝐢𝐢 𝐬̦𝐢 𝐜𝐮 𝐩𝐫𝐞𝐬̦𝐞𝐝𝐢𝐧𝐭𝐞𝐥𝐞, 𝐧𝐮 𝐝𝐨𝐚𝐫 𝐜𝐮 𝐆𝐮𝐯𝐞𝐫𝐧𝐮𝐥 𝐬̦𝐢 𝐏𝐚𝐫𝐥𝐚𝐦𝐞𝐧𝐭𝐮𝐥.
Pe tema legilor justiției am avut o întâlnire cu președintele, dar mult mai multe întâlniri și discuții cu consiliera sa. 𝐑𝐞𝐬𝐩𝐢𝐧𝐠 𝐜𝐚𝐭𝐞𝐠𝐨𝐫𝐢𝐜 𝐚𝐟𝐢𝐫𝐦𝐚𝐭̦𝐢𝐚 𝐜𝐚̆ 𝐧𝐮 𝐦-𝐚𝐬̦ 𝐟𝐢 𝐜𝐨𝐧𝐬𝐮𝐥𝐭𝐚𝐭 𝐩𝐞 𝐭𝐞𝐦𝐚 𝐥𝐞𝐠𝐢𝐥𝐨𝐫 𝐣𝐮𝐬𝐭𝐢𝐭̦𝐢𝐞𝐢 𝐢̂𝐧𝐚𝐢𝐧𝐭𝐞 𝐝𝐞 𝐚 𝐥𝐞 𝐭𝐫𝐢𝐦𝐢𝐭𝐞 𝐬𝐩𝐫𝐞 𝐚𝐯𝐢𝐳𝐚𝐫𝐞. I-am transmis d-nei consilier varianta finală a proiectelor înainte cu circa o săptămână de a le trimite pentru avizare. La singura întâlnire de la Cotroceni pe care am avut-o cu președintele pe tema reformei din justiție, pe 18 mai, acesta 𝐚 𝐭̦𝐢𝐧𝐮𝐭 𝐬𝐚̆-𝐦𝐢 𝐭𝐫𝐚𝐧𝐬𝐦𝐢𝐭𝐚̆ 𝐜𝐚̂𝐭 𝐬𝐞 𝐩𝐨𝐚𝐭𝐞 𝐝𝐞 𝐜𝐥𝐚𝐫 𝐜𝐚̆ 𝐚𝐫 𝐟𝐢 𝐨 𝐢𝐝𝐞𝐞 𝐛𝐮𝐧𝐚̆ 𝐬𝐚̆ 𝐫𝐞𝐧𝐮𝐧𝐭̦ 𝐥𝐚 𝐩𝐫𝐨𝐢𝐞𝐜𝐭𝐮𝐥 𝐝𝐞 𝐝𝐞𝐬𝐟𝐢𝐢𝐧𝐭̦𝐚𝐫𝐞 𝐚 𝐒𝐈𝐈𝐉, aflat la vot final în Senat, pentru că ar fi avut o “strategie mai bună”: să desființăm secția abia odată cu adoptarea celor trei legi ale justiției. Nu exista niciun argument convingător pentru o astfel de „strategie”. Tot ceea ce a făcut de atunci a fost exact în direcția tergiversării deciziei privind desființarea SIIJ. 𝐒-𝐚 𝐯𝐚̆𝐳𝐮𝐭 𝐚𝐜𝐞𝐬𝐭 𝐥𝐮𝐜𝐫𝐮 𝐢𝐧𝐜𝐥𝐮𝐬𝐢𝐯 𝐢̂𝐧 𝐫𝐚̆𝐳𝐠𝐚̂𝐧𝐝𝐢𝐫𝐞𝐚 𝐥𝐮𝐢 𝐅𝐥𝐨𝐫𝐢𝐧 𝐂𝐢̂𝐭̦𝐮 𝐟𝐚𝐭̦𝐚̆ 𝐝𝐞 𝐩𝐫𝐨𝐢𝐞𝐜𝐭𝐮𝐥 𝐩𝐞 𝐜𝐚𝐫𝐞 𝐥-𝐚 𝐚𝐩𝐫𝐨𝐛𝐚𝐭 𝐢̂𝐧 𝐆𝐮𝐯𝐞𝐫𝐧 𝐬̦𝐢 𝐜𝐚𝐫𝐞 𝐚 𝐟𝐨𝐬𝐭 𝐯𝐚𝐥𝐢𝐝𝐚𝐭 𝐝𝐞 𝐂𝐨𝐦𝐢𝐬𝐢𝐚 𝐝𝐞 𝐥𝐚 𝐕𝐞𝐧𝐞𝐭̦𝐢𝐚.
Despre trecerea unei părți din poliția judiciară în subordinea parchetelor, fapt ce ar conduce la eficientizarea anchetelor și la eliminarea controlului indirect exercitat de șefii din poliție asupra dosarelor penale, mi-a transmis că este bine cum e acum și că nu este de acord cu această propunere (din programul de guvernare). Cu toate acestea, în continuare ar exista soluții, o preluare a unui număr de 800-1.000 de polițiști de poliție judiciară la parchete ar fi o variantă de mijloc acceptabilă. Dar nu se dorește nici măcar atâta lucru.
𝐍𝐢𝐜𝐢 𝐜𝐮 𝐩𝐫𝐨𝐜𝐞𝐝𝐮𝐫𝐚 𝐝𝐞 𝐧𝐮𝐦𝐢𝐫𝐞 𝐚 𝐩𝐫𝐨𝐜𝐮𝐫𝐨𝐫𝐢𝐥𝐨𝐫 𝐝𝐞 𝐫𝐚𝐧𝐠 𝐢̂𝐧𝐚𝐥𝐭 𝐜𝐮 𝐚𝐯𝐢𝐳𝐮𝐥 𝐜𝐨𝐧𝐟𝐨𝐫𝐦 𝐚𝐥 𝐒𝐞𝐜𝐭̦𝐢𝐞𝐢 𝐩𝐞𝐧𝐭𝐫𝐮 𝐩𝐫𝐨𝐜𝐮𝐫𝐨𝐫𝐢 𝐚 𝐂𝐒𝐌 𝐩𝐫𝐞𝐬̦𝐞𝐝𝐢𝐧𝐭𝐞𝐥𝐞 𝐧𝐮 𝐚 𝐟𝐨𝐬𝐭 𝐝𝐞 𝐚𝐜𝐨𝐫𝐝, 𝐝𝐞𝐬̦𝐢 𝐚𝐜𝐞𝐚𝐬𝐭𝐚 𝐞𝐬𝐭𝐞 𝐢̂𝐧 𝐜𝐨𝐧𝐟𝐨𝐫𝐦𝐢𝐭𝐚𝐭𝐞 𝐜𝐮 𝐫𝐞𝐜𝐨𝐦𝐚𝐧𝐝𝐚̆𝐫𝐢𝐥𝐞 𝐆𝐑𝐄𝐂𝐎 𝐬̦𝐢 𝐜𝐮 𝐫𝐚𝐩𝐨𝐫𝐭𝐮𝐥 𝐌𝐂𝐕 𝐬̦𝐢 𝐚 𝐟𝐨𝐬𝐭 𝐭𝐫𝐞𝐜𝐮𝐭𝐚̆ 𝐢̂𝐧 𝐩𝐫𝐨𝐠𝐫𝐚𝐦𝐮𝐥 𝐝𝐞 𝐠𝐮𝐯𝐞𝐫𝐧𝐚𝐫𝐞. Chiar a ieșit public și m-a criticat pentru această propunere. La Cotroceni, discuțiile pe care le-am purtat cu consiliera sa au fost total neproductive. Se dorea orice altceva numai să nu intervină un element exterior factorului politic în mecanismul decizional (ministru al justiției – președinte). Am venit cu variante alternative, dar li se găsea tuturor câte un nod în papură. Adevărul este că domnul președinte vrea numiri exclusiv politice pentru a se asigura că între politicieni nu interferează un factor extern, perturbator. Am văzut cu toții ce soluții a generat pentru conducerea DIICOT tandemul ministru – președinte, cu ignorarea avizului secției pentru procurori. Precizare: 𝐢̂𝐧 𝐧𝐢𝐜𝐢𝐮𝐧 𝐦𝐨𝐦𝐞𝐧𝐭 𝐧𝐮 𝐚𝐦 𝐩𝐫𝐨𝐩𝐮𝐬 𝐞𝐥𝐢𝐦𝐢𝐧𝐚𝐫𝐞𝐚 𝐩𝐫𝐞𝐬̦𝐞𝐝𝐢𝐧𝐭𝐞𝐥𝐮𝐢 𝐝𝐢𝐧 𝐚𝐜𝐞𝐚𝐬𝐭𝐚̆ 𝐩𝐫𝐨𝐜𝐞𝐝𝐮𝐫𝐚̆. 𝐀𝐬𝐭𝐚 𝐞 𝐨 𝐦𝐚𝐧𝐢𝐩𝐮𝐥𝐚𝐫𝐞 𝐢𝐞𝐟𝐭𝐢𝐧𝐚̆, 𝐟𝐚̆𝐫𝐚̆ 𝐧𝐢𝐜𝐢𝐨 𝐛𝐚𝐳𝐚̆ 𝐟𝐚𝐜𝐭𝐮𝐚𝐥𝐚̆. În varianta pe care am propus-o ultimul cuvânt în procedură l-ar avea tot președintele, care nu ar putea fi obligat să numească niciun candidat pe care nu îl dorește. Și 𝐢̂𝐧 𝐨𝐫𝐢𝐜𝐞 𝐜𝐚𝐳, 𝐩𝐫𝐨𝐜𝐞𝐝𝐮𝐫𝐚 𝐧𝐮 𝐭𝐫𝐞𝐛𝐮𝐢𝐞 𝐜𝐫𝐨𝐢𝐭𝐚̆ 𝐝𝐮𝐩𝐚̆ 𝐭𝐚𝐥𝐢𝐚 𝐜𝐞𝐥𝐨𝐫 𝐜𝐚𝐫𝐞 𝐝𝐞𝐭̦𝐢𝐧 𝐚𝐜𝐮𝐦 𝐟𝐮𝐧𝐜𝐭̦𝐢𝐢𝐥𝐞 𝐝𝐞 𝐦𝐢𝐧𝐢𝐬𝐭𝐫𝐮 𝐚𝐥 𝐣𝐮𝐬𝐭𝐢𝐭̦𝐢𝐞𝐢 𝐬𝐚𝐮 𝐩𝐫𝐞𝐬̦𝐞𝐝𝐢𝐧𝐭𝐞, 𝐜𝐢 𝐭𝐫𝐞𝐛𝐮𝐢𝐞 𝐚𝐥𝐜𝐚̆𝐭𝐮𝐢𝐭𝐚̆ 𝐚𝐬𝐭𝐟𝐞𝐥 𝐢̂𝐧𝐜𝐚̂𝐭 𝐬𝐚̆ 𝐫𝐞𝐳𝐢𝐬𝐭𝐞 𝐬̦𝐢 𝐬𝐚̆ 𝐨𝐟𝐞𝐫𝐞 𝐬𝐨𝐥𝐮𝐭̦𝐢𝐢 𝐞𝐜𝐡𝐢𝐥𝐢𝐛𝐫𝐚𝐭𝐞 𝐢𝐧𝐝𝐢𝐟𝐞𝐫𝐞𝐧𝐭 𝐜𝐢𝐧𝐞 𝐚𝐫 𝐝𝐞𝐭̦𝐢𝐧𝐞 𝐚𝐜𝐞𝐬𝐭𝐞 𝐟𝐮𝐧𝐜𝐭̦𝐢𝐢 𝐥𝐚 𝐮𝐧 𝐦𝐨𝐦𝐞𝐧𝐭 𝐝𝐚𝐭.
În afara menținerii procedurii actuale de numire a procurorilor de rang înalt 𝐩𝐫𝐞𝐬̦𝐞𝐝𝐢𝐧𝐭𝐞𝐥𝐞, 𝐩𝐫𝐢𝐧 𝐯𝐚𝐫𝐢𝐚𝐧𝐭𝐚 𝐏𝐫𝐞𝐝𝐨𝐢𝐮 𝐚 𝐥𝐞𝐠𝐢𝐥𝐨𝐫 𝐣𝐮𝐬𝐭𝐢𝐭̦𝐢𝐞𝐢, 𝐚𝐫 𝐝𝐨𝐫𝐢 𝐬̦𝐢 𝐬𝐚̆ 𝐚𝐜𝐨𝐫𝐝𝐞 𝐚𝐭𝐫𝐢𝐛𝐮𝐭̦𝐢𝐢 𝐬𝐩𝐨𝐫𝐢𝐭𝐞 𝐩𝐫𝐨𝐜𝐮𝐫𝐨𝐫𝐮𝐥𝐮𝐢 𝐠𝐞𝐧𝐞𝐫𝐚𝐥 𝐚𝐥 𝐏𝐈𝐂𝐂𝐉 (să exercite acțiunea disciplinară împotriva procurorilor, să aibă vot decisiv în cadrul colegiului de conducere a PICCJ, să de aviz pentru numirea și revocarea procurorilor în cadrul DNA și DIICOT, să dispună asupra detașărilor procurorilor). Cam cum sună asta? Numire eminamente politică, dublată de creșterea puterilor procurorului general, numit politic. Și atunci cine vrea de fapt control asupra activității procurorilor? USR PLUS sau președintele?
Ca fapt divers, referitor la reforma justiției: Cătălin Predoiu, cel care a propus anul trecut prima varianta a legilor, nu și-a mai susținut în cadrul grupului de lucru din parlament propria propunere de reformare a CSM, despre care am înțeles ca a formulat-o doar așa, pentru a crea spațiu de negociere. Propunerea era însă foarte bună: aceea ca membrii CSM să fie aleși de către toți judecătorii și procurorii, păstrându-se numărul de reprezentanți pe diferitele niveluri. Adică reprezentanții tribunalelor să fie aleși de toți judecătorii din țară, indiferent de grad, dintre candidații de la tribunale și tot așa, până la Înalta Curte de Casație și Justiție. 𝐀𝐬𝐭𝐟𝐞𝐥 𝐬-𝐚𝐫 𝐟𝐢 𝐩𝐮𝐭𝐮𝐭 𝐬𝐩𝐚𝐫𝐠𝐞 𝐦𝐨𝐧𝐨𝐩𝐨𝐥𝐮𝐥 𝐬̦𝐢 𝐧𝐮𝐜𝐥𝐞𝐞𝐥𝐞 𝐭𝐨𝐱𝐢𝐜𝐞 𝐝𝐞 𝐩𝐮𝐭𝐞𝐫𝐞 𝐜𝐚𝐫𝐞 𝐬-𝐚𝐮 𝐜𝐫𝐞𝐚𝐭 𝐢̂𝐧 𝐭𝐢𝐦𝐩 𝐢̂𝐧 𝐦𝐚𝐠𝐢𝐬𝐭𝐫𝐚𝐭𝐮𝐫𝐚̆. 𝐃𝐚𝐫 𝐬𝐞 𝐝𝐨𝐫𝐞𝐬̦𝐭𝐞 𝐢̂𝐧𝐭𝐫-𝐚𝐝𝐞𝐯𝐚̆𝐫 𝐚𝐬𝐭𝐚? Se pare că unii s-au răzgândit. Eu am insistat, însă, asupra acestei variante pe care o am găsit-o foarte bună pentru contextul actual.
𝐀𝐦 𝐬𝐩𝐞𝐫𝐚𝐭 𝐩𝐚̂𝐧𝐚̆ 𝐢̂𝐧 𝐮𝐥𝐭𝐢𝐦𝐚 𝐜𝐥𝐢𝐩𝐚̆ 𝐜𝐚̆ 𝐩𝐫𝐞𝐬̦𝐞𝐝𝐢𝐧𝐭𝐞𝐥𝐞 𝐈𝐨𝐡𝐚𝐧𝐧𝐢𝐬 𝐯𝐚 𝐫𝐞𝐧𝐮𝐧𝐭̦𝐚 𝐥𝐚 𝐚𝐜𝐞𝐬𝐭𝐞 𝐬𝐭𝐫𝐚𝐭𝐞𝐠𝐢𝐢 𝐧𝐞𝐢𝐧𝐬𝐩𝐢𝐫𝐚𝐭𝐞. 𝐒-𝐚 𝐚𝐥𝐞𝐬 𝐩𝐫𝐚𝐟𝐮𝐥 𝐩𝐚̂𝐧𝐚̆ 𝐚𝐜𝐮𝐦 𝐝𝐞 𝐜𝐚𝐩𝐢𝐭𝐨𝐥𝐮𝐥 𝐉𝐮𝐬𝐭𝐢𝐭̦𝐢𝐞 𝐝𝐢𝐧 𝐩𝐫𝐨𝐠𝐫𝐚𝐦𝐮𝐥 𝐝𝐞 𝐠𝐮𝐯𝐞𝐫𝐧𝐚𝐫𝐞 𝐬̦𝐢 𝐝𝐢𝐧 𝐜𝐚𝐮𝐳𝐚 𝐩𝐨𝐳𝐢𝐭̦𝐢𝐢𝐥𝐨𝐫 𝐩𝐫𝐞𝐬̦𝐞𝐝𝐢𝐧𝐭𝐞𝐥𝐮𝐢.
Îmi amintesc și de momentele grele în care eram în Comisia Iordache, sperând ca Iohannis să sesizeze mai repede Comisia de la Veneția pentru a încerca oprirea modificărilor nocive. Acest lucru s-a întâmplat târziu, abia după ce Comisia fusese sesizată deja pe altă cale. De prisos să spun că una dintre nemulțumirile sale majore legate de mandatul meu la Ministerul Justiției a fost tocmai faptul că am sesizat Comisia de la Veneția cu privire la proiectul de desființare a SIIJ. Cum am îndrăznit să fac asta fără să cer voie?! A fost însă un demers natural, corect, care ar fi ajutat proiectul de desființare a SIIJ dacă era voință politică fermă. Poate tocmai asta a fost problema…
Despre promulgarea legii lui Rădulescu- Mitralieră ce să mai spun? 𝐃𝐞𝐳𝐢𝐧𝐜𝐫𝐢𝐦𝐢𝐧𝐚𝐫𝐞𝐚 𝐮𝐧𝐨𝐫 𝐟𝐚𝐩𝐭𝐞 𝐝𝐞 𝐞𝐯𝐚𝐳𝐢𝐮𝐧𝐞 𝐟𝐢𝐬𝐜𝐚𝐥𝐚̆ 𝐜𝐮𝐢 𝐢-𝐚 𝐟𝐨𝐥𝐨𝐬𝐢𝐭? Eu eram convins că va retrimite legea în Parlament. Putea să o facă.
Despre faptul că am încercat în repetate rânduri, începând cu sfârșitul lunii martie să vorbesc cu președintele despre declanșarea procedurii de selecție a procurorilor de rang înalt, însă acesta m-a ținut în loc fără să-mi ofere posibilitatea unei consultări, am mai vorbit. 𝐕𝐚𝐫𝐢𝐚𝐧𝐭𝐚 𝐚𝐫𝐮𝐧𝐜𝐚𝐭𝐚̆ 𝐢̂𝐧 𝐬𝐩𝐚𝐭̦𝐢𝐮𝐥 𝐩𝐮𝐛𝐥𝐢𝐜 𝐜𝐚̆ 𝐚𝐬̦ 𝐟𝐢 𝐝𝐞𝐜𝐥𝐚𝐧𝐬̦𝐚𝐭 𝐩𝐫𝐨𝐜𝐞𝐝𝐮𝐫𝐚 𝐟𝐚̆𝐫𝐚̆ 𝐚 𝐢̂𝐧𝐜𝐞𝐫𝐜𝐚 𝐬𝐚̆ 𝐚𝐦 𝐮𝐧 𝐝𝐢𝐚𝐥𝐨𝐠 𝐜𝐮 𝐩𝐫𝐞𝐬̦𝐞𝐝𝐢𝐧𝐭𝐞𝐥𝐞 𝐩𝐞 𝐚𝐜𝐞𝐬𝐭 𝐬𝐮𝐛𝐢𝐞𝐜𝐭 𝐫𝐞𝐩𝐫𝐞𝐳𝐢𝐧𝐭𝐚̆ 𝐨 𝐦𝐚𝐧𝐢𝐩𝐮𝐥𝐚𝐫𝐞 𝐠𝐫𝐨𝐬𝐨𝐥𝐚𝐧𝐚̆.
𝐌𝐨𝐝𝐞𝐥𝐮𝐥 𝐝𝐞 𝐬𝐨𝐜𝐢𝐞𝐭𝐚𝐭𝐞 𝐩𝐞 𝐜𝐚𝐫𝐞 𝐧𝐢-𝐥 𝐩𝐫𝐨𝐩𝐮𝐧𝐞 𝐊𝐥𝐚𝐮𝐬 𝐈𝐨𝐡𝐚𝐧𝐧𝐢𝐬 𝐢̂𝐦𝐢 𝐝𝐢𝐬𝐩𝐥𝐚𝐜𝐞 𝐩𝐫𝐨𝐟𝐮𝐧𝐝. 𝐀𝐜𝐞𝐥 𝐦𝐨𝐝𝐞𝐥 𝐛𝐚𝐳𝐚𝐭 𝐩𝐞 𝐫𝐞𝐥𝐚𝐭̦𝐢𝐢 𝐝𝐞 𝐯𝐚𝐬𝐚𝐥𝐢𝐭𝐚𝐭𝐞, 𝐢̂𝐧 𝐜𝐚𝐫𝐞 𝐭𝐫𝐞𝐛𝐮𝐢𝐞 𝐬𝐚̆ 𝐭𝐞 𝐬𝐮𝐩𝐮𝐢 𝐬𝐮𝐯𝐞𝐫𝐚𝐧𝐮𝐥𝐮𝐢 𝐟𝐚̆𝐫𝐚̆ 𝐬𝐚̆ 𝐜𝐫𝐚̂𝐜𝐧𝐞𝐬̦𝐭𝐢. 𝐀𝐜𝐞𝐥 𝐦𝐨𝐝𝐞𝐥 𝐢̂𝐧 𝐜𝐚𝐫𝐞 𝐩𝐞𝐬𝐭𝐞 𝐣𝐮𝐬𝐭𝐢𝐭̦𝐢𝐞 𝐬𝐞 𝐥𝐚𝐬𝐚̆ 𝐥𝐢𝐧𝐢𝐬̦𝐭𝐞𝐚 𝐚𝐬𝐮𝐫𝐳𝐢𝐭𝐨𝐚𝐫𝐞. De peste doi ani nu mai avem niciun caz de corupție în justiție. SIIJ este eficient: sunt ținuți în anchete interminabile magistrații incomozi, iar gunoiul adevărat e băgat sub preș.
În plus, vin mulți bani europeni, mai sunt și PNDL-urile astea folosite mai puțin pentru dezvoltarea comunităților, cât mai ales pentru dezvoltarea firmelor deținute de politicieni sau de prietenii politicienilor aflați la butoane (ieri Dragnea, acum Cîțu), darnici în campaniile electorale. Cui îi trebuie procurori curioși, care să pună întrebări?
Deunăzi, președintele a găsit de cuviință să trimită torpile către USRPLUS. Așa a înțeles domnia sa să își exercite rolul de mediator: l-a pus pe Cîțu să mă revoce, culmea, în aceeași zi în care a ținut un discurs despre responsabilitate politică. Apoi a turnat gaz pe foc, adâncind criza guvernamentală. Nu și-a asumat rolul constituțional de mediator, invitația tardivă de la Cotroceni a fost pur formală, doar pentru poză. Pare că o face cu bună știință. 𝐏𝐞𝐧𝐭𝐫𝐮 𝐈𝐨𝐡𝐚𝐧𝐧𝐢𝐬, 𝐬𝐨𝐥𝐮𝐭̦𝐢𝐚 𝐔𝐒𝐋 𝐩𝐚𝐫𝐞 𝐢𝐝𝐞𝐚𝐥𝐚̆, 𝐩𝐞𝐧𝐭𝐫𝐮 𝐜𝐚̆ 𝐧𝐮 𝐬𝐞 𝐦𝐚𝐢 𝐩𝐨𝐚𝐭𝐞 𝐜𝐮 𝐮𝐬𝐞𝐫𝐢𝐬̦𝐭𝐢𝐢 𝐚̆𝐬̦𝐭𝐢𝐚! Nu sunt domnule, oameni de dialog, sunt câini, nu oameni! Pur și simplu nu te poți înțelege cu ei! Cam ăsta e planul înțeleptului nostru președinte. Cooptarea PSD-ului în echipa câștigătoare, câștigarea frâielor PNL pereat mundus. Da, acum, 𝐥𝐮𝐢 𝐂𝐢̂𝐭̦𝐮 𝐝𝐨𝐚𝐫 𝐏𝐒𝐃 𝐢̂𝐥 𝐦𝐚𝐢 𝐩𝐨𝐚𝐭𝐞 𝐚𝐭𝐞𝐧𝐮𝐚 𝐩𝐫𝐚̆𝐛𝐮𝐬̦𝐢𝐫𝐞𝐚.
Așa arată lucrurile din perspectiva mea, confirmate de întâmplările din ultima perioadă.”
arata fostul Ministru al Justitie ,Stelian Ion
