ÎMPĂTRITUL LEGĂMÂNT
“Nenumărate sunt făpturile; mă leg să le izbăvesc pe toate.
Nesecate sunt patimile; mă leg să le nimicesc cu totul.
Fără de sfârşit sunt pricinile existenţei; mă leg să le stăpânesc pe toate.
Neasemuită este firea lui Buddha; mă leg să o dobândesc.
*
Când maestrul Bodhidharma, întemeietorul Zen‑ului, veni în China pentru a împărtăşi învăţătura adevăratei iluminări, fu primit de împăratul Wu în sala tronului. Împăratul îl întrebă: „Care este cel mai adânc înţeles al sfântului adevăr?” Maestrul răspunse: „Deschis şi larg – nu sfânt!”
Uimit, împăratul îl întrebă: „Cine eşti tu, cel ce stai aici, în faţa mea?”
Bodhidharma clătină din cap şi spuse: „Asta n‑o ştiu nici eu.”
Împăratul Wu nu înţelese, aşa că Bodhidharma îşi luă rămas bun şi, trecând fluviul, o porni spre Nord.
Mulţi ani mai târziu, după moartea maestrului, împăratul scrise un epitaf care suna astfel:
Ah! L‑am văzut şi nu l‑am văzut,
L‑am întâlnit şi nu l‑am întâlnit,
L‑am primit şi nu l‑am primit.
Azi ca şi ani de‑atunci,
Nu pot decât să mă căinez.
*
Bodhidharma şezu zece zile cu faţa la peretele chiliei, cufundat adânc în meditaţie. Afară, în zăpadă, stătea Hui Ke şi aştepta o vorbă de îndrumare. Pentru a atrage atenţia maestrului asupra stăruinţei sale, apucă în cele din urmă sabia, îşi tăie mâna stângă şi‑o aşeză la picioarele lui Bodhidharma, apoi spuse: „De multă vreme caut să‑mi liniştesc sufletul, dar nu reuşesc. Vă rog liniştiţi‑mi‑l dumneavoastră!” Maestrul spuse: „Adu‑mi sufletul tău aici şi‑apoi am să‑l liniştesc.”
„Asta‑i cel mai greu” răspunse Hui Ke, „de ani de zile îmi caut sufletul şi nu‑l pot găsi.”
Bodhidharma zâmbi atunci şi spuse: „Vezi! S‑a liniştit deja.”
*
Bodhidharma stătu vreme de nouă ani în China şi‑şi împărtăşi învăţătura. Apoi i se trezi dorinţa de a se întoarce acasă, în India. Înainte însă de a‑şi părăsi discipolii, voi să vadă cât de departe îi înaintase lucrarea. Îi adună aşadar pe călugări şi‑i ceru fiecăruia să‑i spună ce ştiau din învăţătura sa. Primul se ridică un călugăr pe nume Dau Fu şi spuse: „Ştiu că adevărul nu poate fi chezăşuit nici de cuvinte, nici de scrieri. Dar mai ştiu că el nu e totuşi nici rupt de cuvinte şi scrieri. Astfel lucrează el ca drum al izbăvirii.”
Maestrul spuse: „Mi‑ai dobândit pielea!”
Se ridică apoi călugăriţa Dsung Dshi şi spuse: „Ştiu că adevărul este ca o privire aruncată în rai. După ce l‑ai văzut nu mai există o a doua oară.”
Maestrul spuse: „Mi‑ai dobândit carnea!”
Călugărul Dau Yu spuse: „Ştiu că cele patru elemente nu pot fi cuprinse prin simţuri. Ştiu că cele cinci împreunări sunt lipsite de fiinţă. Ştiu că nu e nici un chip de a se păstra fiinţa.”
Maestrul spuse: „Mi‑ai dobândit oasele!”
Ultimul se ridică Hui Ke. Fără grai, el se plecă şi rămase aşa în faţa maestrului. Atunci Bodhidharma spuse: „Tu mi‑ai dobândit măduva!”
Aşa deveni călugărul Hui Ke urmaş al maestrului Bodhidharma şi al doilea Patriarh în China.”
“ZEN . Din spusele şi versurile maeştrilor” de Marius Iosif, Ed.Limes, 2016, Floresti, Jud.Cluj
Marius Iosif (n.25 martie 1953, Timisoara)-stranepot al poetului St.O.Iosif-este eseist, prozator, poet si traducator.A absolvit cursurile Facultatii de Filologie a Universitatii Babes-Bolyai (1979), iar in 2012 a obtinut titlul de doctor in filologie.
A debutat in 1978, in revista Echinox. Publica periodic articole in reviste din Romania si de peste hotare precum Vatra, Familia, Transilvania, Idei in dialog, Agora, Forum studentesc, Filozofie magazine (Belgia&Olanda), Clipa (SUA). In anul 2012 isi sustine lucrarea de doctorat Ipostaze literare ale experientei spirituale, lucrare apreciata cu Summa cum laude, si, ulterior publicata in volum la Editura Tracus Arte cu titlul O ecologie a sacrului (2014). A mai publicat : Tragedie si Haiku (1999), Petra (2000), Zen (2003, 2016), Note din zile (2015) . Este membru al Uniunii Scriitorilor, din partea careia a primit premiul pentru debut (Filiala Targu-Mures).
Fotografia apartine autorului
