Program prelungit, stat peste program sau muncă în weekend — pentru mulți angajați, orele suplimentare fac deja parte din rutina de lucru.
Nu de puține ori apar însă și întrebările: când trebuie plătite, când se compensează cu timp liber și în ce situații angajatorul poate cere legal muncă peste program.
Potrivit Codului Muncii, munca suplimentară este reglementată clar, iar angajatorii au obligații precise atunci când cer angajaților să stea peste program.
Regulile privind orele suplimentare diferă în anumite situații între sectorul privat și cel public, iar compensarea nu înseamnă întotdeauna bani în plus pe salariu.
Ce sunt orele suplimentare conform Codului Muncii
Potrivit art. 120 din Codul Muncii, munca prestată peste durata normală a timpului de muncă este considerată muncă suplimentară.
În mod obișnuit, durata normală a timpului de muncă pentru salariații angajați cu normă întreagă este de 8 ore pe zi și 40 de ore pe săptămână. Timpul lucrat peste acest prag poate intra în categoria orelor suplimentare și trebuie compensat conform legii.
Totuși, simplul fapt că un angajat rămâne mai mult la birou nu înseamnă automat muncă suplimentară în sens legal. Specialiștii în dreptul muncii explică faptul că inițiativa trebuie să aparțină angajatorului sau să existe cel puțin acordul acestuia.
De exemplu, dacă un manager cere explicit finalizarea urgentă a unui proiect după terminarea programului, acele ore pot fi considerate muncă suplimentară. În schimb, dacă un salariat rămâne peste program din proprie inițiativă, fără solicitarea angajatorului, situația poate fi interpretată diferit.
Potrivit Codului Muncii, munca suplimentară se efectuează, de regulă, cu acordul salariatului, cu excepția situațiilor de forță majoră sau a lucrărilor urgente destinate prevenirii producerii unor accidente ori limitării consecințelor acestora.
În ce condiții poate angajatorul să ceară ore suplimentare
Legea nu permite impunerea arbitrară a muncii suplimentare. Potrivit art. 120 din Codul Muncii, orele suplimentare se efectuează, în mod normal, cu acordul angajatului, exceptând cazurile speciale prevăzute de lege.
În practică, orele suplimentare apar frecvent în:
-perioade aglomerate;
-proiecte cu termen limită;
-inventare;
-activități sezoniere;
-situații urgente în companii sau instituții.
Mai mult, angajatorii trebuie să respecte și limitele legale privind timpul de muncă. În general, durata maximă legală a timpului de muncă, inclusiv orele suplimentare, nu poate depăși 48 de ore pe săptămână, calculată conform perioadei de referință prevăzute de lege.
Există și categorii de angajați care nu pot presta muncă suplimentară. Codul Muncii prevede clar că tinerii sub 18 ani nu au voie să efectueze ore suplimentare.
În cazul personalului plătit din fonduri publice, regulile sunt și mai stricte. Potrivit Legii 153/2017, efectuarea orelor suplimentare trebuie dispusă în scris de superiorul ierarhic și există limite anuale privind numărul de ore care pot fi efectuate.
Cum trebuie compensate orele lucrate peste program
Una dintre cele mai importante prevederi din Codul Muncii este că prioritatea o reprezintă compensarea prin timp liber plătit.
Potrivit art. 122 din Codul Muncii, orele suplimentare trebuie compensate prin ore libere plătite acordate în termen de 90 de zile calendaristice după efectuarea acestora.
În această perioadă, salariatul beneficiază de salariul corespunzător pentru orele prestate peste programul normal de lucru.
Asta înseamnă că, în multe cazuri, angajatul nu va vedea direct un spor pe fluturașul de salariu, ci va primi timp liber plătit ulterior.
De exemplu, dacă un angajat a lucrat mai multe ore într-o perioadă aglomerată, compania poate decide compensarea prin zile libere acordate ulterior, fără diminuarea salariului.
Legea permite și compensarea anticipată în anumite situații. În perioadele de reducere a activității, angajatorii pot acorda zile libere plătite care să fie compensate ulterior prin muncă suplimentară prestată în următoarele 12 luni.
Când sunt obligatorii zilele libere în locul banilor
…..
Foto: nn.ro
