Îl numim „dușmanul tăcut“, îl știm din buletinele de analize, îl bănuim când mâncăm gras, totuși, colesterolul rămâne unul dintre cei mai neînțeleși indicatori medicali. Mulți români știu că „au ceva cu colesterolul“, dar puțini înțeleg ce se petrece, de fapt, în interiorul vaselor lor de sânge pe parcursul anilor în care valorile crescute lucrează fără niciun semn de avertizare. Și mai puțini știu că alimentația nu este, adesea, principala cauză – că ficatul poate produce singur colesterol în exces, indiferent cât de sănătos mănânci, sau că există oameni predispuși genetic să facă infarct la 25 de ani.
Prof. univ. dr. Elisabeta Bădilă, vicepreședinta Societății Române de Cardiologie, explică, într-un interviu pentru „Weekend Adevărul“, mecanismul prin care colesterolul rău LDL agresează pereții arterelor, declanșând un proces inflamator lent care poate culmina, după ani sau decenii, cu un infarct miocardic sau cu un accident vascular cerebral. Interviul demontează și două dintre cele mai răspândite mituri care îi determină pe pacienți să abandoneze tratamentul: că statinele distrug ficatul și că provoacă Alzheimer. Ambele sunt false, spune medicul, și periculoase, pentru că întreruperea tratamentului pe cont propriu poate costa vieți.
În același timp, prof. univ. dr. Elisabeta Bădilă trasează o hartă clară a investigațiilor pe care orice persoană ar trebui să le facă, de la profilul lipidic complet, recomandat chiar și copiilor cu istoric familial cardiovascular, până la indicatori simpli pe care îi poate calcula oricine acasă, cu un tensiometru.
„Weekend Adevărul“: Colesterolul este unul dintre cei mai invocați „vinovați“ din medicină, dar puțini îi înțeleg cu adevărat rolul în organism. Ce este, de fapt, colesterolul?
Prof. univ. dr. Elisabeta Bădilă: Colesterolul reprezintă un component esențial al organismului uman; nu putem trăi fără el. Colesterolul se sintetizează în ficat, care este fabrica organismului. Atunci când ne gândim la ficat îl gândim ca pe o uzină, ca pe o fabrică în care se produc multe elemente și el este important, este vital pentru funcționalitatea celulelor pentru că face parte din structura membranelor celulare. Deci el este un component de bază în învelișul oricărei celule, dar în același timp contribuie la producția hormonilor – de exemplu, hormonii sexuali sau cortizolul se produc cu ajutorul colesterolului.
De asemenea, contribuie la producția de vitamină D și nu în ultimul rând colesterolul contribuie el însuși la absorbția grăsimilor, pentru că este component în bilă. Dar colesterolul nu circulă în sânge ca atare; molecula de colesterol se leagă de niște proteine și formează ceea ce se cheamă lipoproteine. Colesterolul este un lipid, deci noi când ne gândim la colesterol trebuie să ne gândim de fapt la lipide, care au mai multe componente – o grăsime, colesterolul și trigliceridele. De multe ori auzim de colesterol ca atare, dar auzim și de colesterolul rău sau bun. Colesterolul rău, de multe ori prescurtat LDL – „low density lipoprotein“, adică lipoproteine cu densitate mică –, iar colesterolul bun este HDL – „high density lipoprotein“, proteine cu densitate mare. Deci, când ne referim la colesterol, noi de fapt trebuie să ne gândim nu numai la colesterolul total, ci și la aceste fracțiuni, care de fapt interferează cu riscul cardiovascular al fiecărui individ.
Când mergem la analize, găsim în buletin colesterolul total, dar și LDL și HDL. De unde vine colesterolul „rău“ și cum ajunge el să fie o problemă?
Sursa de colesterol este dublă. Pe de o parte, ne luăm colesterol din alimentație și multă lume crede că este principala sursă de colesterol. Am pacienți care vin și îmi spun: „Nu știu de ce am colesterolul mare, că eu nu mănânc gras, mănânc cât se poate de dietetic, mediteraneean, și totuși am colesterolul mare“. Asta se întâmplă pentru că, în afară de sursa alimentară, o altă sursă principală o reprezintă producția hepatică. Deci vorbim de două surse principale de colesterol: ce vine din alimentație și ce se produce în ficat. Ce se produce în ficat nu este influențat întotdeauna de alimentație. Deci putem să avem colesterol mare și dacă mâncăm sănătos.
Mâncatul sănătos „nu se vede“ mereu în analize
Înseamnă că pentru unii oameni colesterolul crescut este pur și simplu o chestiune genetică, indiferent de ce mănâncă?
Există și ceea ce numim hipercolesterolemii familiale, adică ne naștem cu predispoziție la colesterol mare. Avem valori mari ale acestui LDL, iar cei care au hipercolesterolemie familială, din păcate, pot să aibă evenimente cardiovasculare sau cerebrovasculare la vârste tinere. Am avut pacienți care au făcut la 20 de ani accident vascular cerebral sau pacienți cu vârsta între 20 și 30 de ani care au făcut infarct miocardic acut, care au această valoare mult crescută a LDL. În general ne putem orienta când acest LDL este mai mare de 190 mg/dl, adică valoarea considerată la momentul actual limită. Deci numai când LDL, colesterolul rău, este mai mare sau egal cu 190 ne putem gândi la o componentă genetică de hipercolesterolemie familială și atunci tratamentul trebuie să fie mult mai agresiv, pentru că putem face prevenție primară.
Acești tineri pacienți despre care vorbiți știau de problemă înainte să se întâmple ceva grav?
Majoritatea nu știu de el și de aceea noi trebuie să conștientizăm că este bine să ne facem un profil lipidic chiar înainte de vârsta adultă. Poate că vârsta la care ar fi ideal să facă un prim profil lipidic e undeva în jurul vârstei de 10 ani sau măcar până în 18 ani. Acum avem indicație de tratament inclusiv la copiii care au aceste probleme cu valori foarte mari ale colesterolului, dar până în 18 ani ar fi bine ca orice copil care are o familie cu o încărcătură de boală cardiovasculară sau cerebrovasculară să facă acest profil lipidic. Nu vorbim de familie în care a apărut infarctul sau accidentul vascular la 80 de ani. Aceste lucruri pot apărea din multiple cauze. Dar acum lumea conștientizează din ce în ce mai mult riscul cardiovascular.
Aș vrea să vă readuc în atenție că, din păcate, Europa este împărțită în patru zone mari de risc, iar România se află în zona roșu intens – risc cardiovascular foarte mare. Deci, simplul fapt că trăim în România ne aduce un risc cardiovascular foarte mare, pentru că în România mortalitatea prin boală cardiovasculară este aproape dublă față de restul Europei. Adică, dacă în Europa mortalitatea prin boală cardiovasculară e undeva la 33%, în România mortalitatea ajunge la 60-63%.
Cum îmbătrânesc vasele pe interior
…..
