În documentele publicate de INS după Recensământul din 2021, Nicoleta Apetrei apare ca fiind „casnică”. E una din cele 1,2 milioane de persoane auto-declarate „casnice” din România. Numai că lucrurile nu stau nici pe departe așa.
Nicoleta a fost coafeză și manichiuristă la o firmă de stat înainte de pandemie, iar după pandemie și-a reluat activitatea, dar pe cont propriu. ”Am deja clientela formată, merg la domiciliul clientului sau vin doamnele la mine”, mărturisește ea.
Nu are firmă, totul are loc la negru, dar „când simt că o să am bani destui o să-mi fac o firmă, poate deschid și o mică frizerie”, mai spune visătoare Nicoleta, care la Recensământ s-a declarat „casnică” pentru că nu are oficial un loc de muncă și nici nu e șomeră întrucât nu-și caută un job.
Într-o discuție cu HotNews, Maria Voinea, cercetător asociat Academia Română, Institutul de Sociologie și expert în Sociologia familiei confirmă această tendință.
„Avem pe de o parte aceste femei care și-au găsit o activitate generatoare de venit- în economia gri cele mai multe- care s-au declarat casnice deși ele prestează o activitate comercială. Avem apoi persoanele de 50+ care și-au pierdut locul de muncă și care nu mai vor să se angajeze petru cei câțiva ani rămași până la pragul vârstei de pensionare și se întrețin din diverse activități și avem persoane care la momentul recenzării erau într-adevăr casnice dar care aveau o promisiune de a începe lucrul în viitorul apropiat”, explică Maria Voinea.
Pe rețelele sociale e plin de anunțuri prin care (de regulă) oamenii se oferă să prepare diverse bunătăți culinare (feluri de mâncare și deserturi- în special cozonaci). ”Nu dăm factură”, se precizează în unele anunțuri.
…..
