Ora de poezie . Felicia Feldiorean – DIMINETILE MELE SENINE

DIMINETILE MELE SENINE
Fosnet de padure
Fosnet de aripi
Fosnet de timp.
Fosnet de viata
Fosnet de Lumina
Cand ating padurea
Cu inima.
Fosnet de durere
Fosnet de iarba
Calcata de caprioare mirate.
Fosnet de dimineti frumoase
Si clare ca izvorul
Din care ma adap
Si care imi dau viata.
Fosnet de pasi
Si de flori de camp
Stranse la piept
Cu dor.
Fosnet de mileniu
De timp, de loc, de vis.
De tot si de toate.
De Duminici cantand la Sfanta Liturghie.
De Dumnezeu si de Maicuta Lui.
Dormi in pace, Neamule.
Fosnetul padurii continua,
numai noi nu mai stim
sa tinem pasul cu ea.
Numai noi nu mai stim sa traim.
Nici sa murim,
Nu mai stim nimic,
Decat sa ne uram.
Vreau sa aud fosnetul padurii mereu.
Si vreau sa respir aerul pur al naturii.
Nu mai vreau sa simt sagetile oamenilor.
Imi ajunge libertatea si puritatea Padurii.
Imi ajunge fosnetul ierbii
Si al frunzelor pe ram.
Daca as putea
As imbratisa toti copacii
Si as lua cu mine caprioarele
Si m-as ingropa in flori.
Sa nu mai vad nimic din ce e rau.
AMIN!
Ar putea fi o imagine cu Felicia Feldiorean, margaretă africană, copac şi natură

Leave A Comment

%d bloggers like this: