Deși multă lume le confundă adesea cu alunițele, papiloamele sau verucile sunt de fapt formațiuni benigne, de origine virală și sângerează atunci când sunt rupte.
Papiloamele și verucile: simptome, cauze și tratament
Ai observat că îți apar din ce în ce mai multe excrescente inestetice în zona gâtului, decolteului, trunchiului, mai ales sub sâni, zona axilară sau interioară a brațelor, dar și în zona interioară a coapselor?
Deși multă lume le confundă adesea cu alunițele, papiloamele sau verucile sunt de fapt formațiuni benigne, de origine virală și sângerează atunci când sunt rupte.
Acestea sunt veruci sau papiloame cutanate, iar înmulțirea lor poate însemna faptul că imunitatea ta cutanată este mai scazută și că te reinfectezi în permanență, mai ales atunci când iriți mecanic câte un nou papilom. De asemenea, purtarea de coliere sau alte bijuterii în zona gâtului poate provoaca iritația papiloamelor sau chiar ruperea acestora.
Ce este papilomul cu celule scuamoase?
Papilomul cu celule scuamoase poate fi definit ca o mică creștere benignă (necanceroasă) care începe în celulele scuamoase (celule subțiri, plate) care se găsesc în țesutul care formează suprafața pielii (epiderma), pasajele căilor respiratorii și mucoasa tractului digestiv.
Papilomul cu celule scuamoase este cauzat de infecția cu virusul papilomului uman (HPV). Când papiloamele se găsesc pe piele, acestea sunt denumite mai des veruci, pe când papiloamele care apar pe tractul genital sunt cunoscute sub numele de negi genitali. Papiloamele cu celule scuamoase pot apărea, de asemenea, pe multe alte părți ale corpului, în gură și gât, esofag (tractul digestiv), tractul respirator și conjunctiva (membrana care acoperă ochiul).
Papilom cu celule scuamoase la nivelul gurii și gâtului
Acesta poate apărea în orice moment de-a lungul vieții, dar este de obicei diagnosticat la persoanele cu vârste între 30-50 de ani. Leziunea poate afecta orice parte a suprafeței orale, apărând și în jurul gurii, pe buze, dar se găsește de obicei și pe limbă sau pe suprafața interioară a obrajilor.
Caracteristici clinice ale papilomului cu celule scuamoase
Cea mai frecventă formă este leziunea unică și apare ca o masă moale, pedunculată (sprijinită pe o tulpină sau tulpină) cu numeroase proiecții asemănătoare degetelor. Proiecțiile pot fi lungi și ascuțite sau scurte și rotunjite dacă cheratina (proteina care formează pielea) s-a acumulat în jurul leziunii. Leziunile mai puțin keratinizate sunt de culoare roz sau roșu și seamănă cu o zmeură, în timp ce leziunile puternic keratinizate sunt albe și arată precum capul unei conopide.
Cauza virală a papiloamelor
Papiloamele sunt tumori benigne cauzate de tulpini ale virusului HPV dintre cele 170 cunoscute la ora actuala, de altfel, așadar diferite de cele care pot popula zonele genitale și colul uterin și cauza cancer, precum cele mai agresive, de exemplu, HPV 16 și 18.
În patogeneza papiloamelor cutanate, cunoscute și sub numele de veruci sunt implicate de obicei, tipurile HPV 6, 7 și 11, care sunt tipuri cu risc scăzut, deoarece nu cauzează de obicei leziuni precanceroase și rareori progresează în cancer.
S-a constatat că HPV cauzează apariția papiloamelor aproape oriunde în corp cu epiteliu scuamos stratificat, cum ar fi pielea, conjunctiva, orofaringele, laringele și traheea superioară, precum și tractul anogenital.
Tumorile pot dispărea adesea și spontan, mai ales la copii și tineri, deoarece persoana poate dezvolta imunitate față de ele. Cu vârsta însă, pe masură ce imunitatea generală scade, pe corp pot aparea din ce în ce mai multe veruci, mai ales dacă nu au fost tratate la timp.
Anumite condiții de sănătate ce alterează starea generală sau sarcina se pot însoți de înmulțirea papiloamelor, mai ales în zona gâtului, trunchiului și a șanțului submamar.
Tratamentul papilomului cutanat
Medicul dermatolog este abilitat în diagnosticarea și evaluarea papiloamelor, făcând diagnosticul diferențial față de alte leziuni cutanate și apreciază care este cea mai bună terapie în cazul acestora.
De obicei, tratamentul papilomului cutanat constă în excizia acestora, adică îndepărtarea lor controlată, pentru că ruperea accidentală poate genera în primul rând autoinfectare și risc de infecție.
Rareori o astfel de leziune prin agresare capată un potențial de transformare cancerigen, însă doar medicul dermatolog poate aprecia acest aspect. Un papilom agresat care sângerează și crează o leziune mai amplă în jur ar trebui excizat de către medic.
…..
