“O postare mai lungă, dar utilă pentru colegii mai noi care, probabil din necunoaștere, deformează istoria recentă a Partidului Național Liberal.
Avem următorul citat: „Îl susţinem pe Florin Cîţu pentru o chestiune extrem de simplă: 30 de ani preşedintele Partidului Naţional Liberal, atunci când a pierdut alegerile, a demisionat. ”. Asta este ”lecția de istorie” pe care ne-o livrează Rareș Bogdan.
În realitate niciun președinte al PNL de după 1989 nu a fost schimbat atunci când partidul era la GUVERNARE. NICIUNUL.
Schimbările s-au produs DOAR când PNL era în OPOZIȚIE și este firesc, obiectivul principal al oricărui partid este să guverneze.
Ca să nu arunc și eu doar cu lozinci, precum colegul Rareș, o să prezint istoria pe scurt.
Cronologic:
PNL a fost la guvernare, în diferite formule, între 1996-2000, 2004-2008, 2012-2014. NICIODATĂ în acești ani partidul nu și-a schimbat liderul, indiferent de rezultatul obținut la alegerile parlamentare.O să dau un exemplu ușor de înțeles și pentru falsificatorii istoriei.
Alianța DA (din care făceau parte PNL și PD) a ieșit pe locul 2 la alegerile parlamentare din 2004, fiind depășită cu 6% de alianța PSD-PUR. Însă, Constituția României permite partidelor de pe locurile 2, 3, 4 să se alieze și să guverneze, iar premierul este propus de președinte (funcție în care tocmai fusese ales Traian Băsescu). Alianța DA a ajuns la guvernare. Rezultatul: Călin Popescu Tăriceanu a condus PNL bine mersi, în ciuda locul 2 obținut la alegeri.Tăriceanu a fost debarcat abia în 2009, când PNL a trecut în OPOZIȚIE.
La PD, s-a păstrat echipa care adusese Alianța DA pe locul 2: președintele executiv Emil Boc a devenit președinte în locul lui Traian Băsescu.
2008 – PDL iese pe locul 2 ca număr de voturi la alegerile parlamentare (cu 50.000 de voturi mai puțin ca PSD). Prin redistribuirea mandatelor, PDL a câștigat cu 3 mandate mai mult ca PSD. Partidul rămâne la guvernare. Emil Boc a rămas președintele PDL până în 2012, când partidul a trecut în OPOZIȚIE.De ce s-au întâmplat aceste lucruri? De ce au rămas președinți de partide oameni ca Tăriceanu sau Boc, dacă partidele lor terminaseră alegerile pe mult blamatul loc 2? De ce, dacă tot timpul PSD, partidul cu cele mai puternice structuri în teritoriu, câștigase cel mai mare număr de voturi?
Știm cu toții că ceea ce este important pentru un partid este formarea Guvernului, nu locul din alegerile parlamentare. Doar intrând la guvernare poți să îți pui în practică programele. Or, intrarea la guvernare este o operațiune mai amplă, care implică negocieri între partide și participarea la consultările în urma cărora președintele desemnează premeierul.
Fără intervenții din exterior, oamenii din partid nu ÎȘI SCHIMBĂ LIDERUL CARE ÎI ADUCE LA GUVERNARE.
Mai dau un exemplu. Cum explică Rareș Bogdan faptul că un lider precum Crin Antonescu, care a ieșit pe locul 3 la alegerile prezidențiale din 2009, a rămas președintele partidului până în 2014?Îl scutesc de explicație și spun eu: Crin Antonescu a oferit partidului o perspectivă de guvernare, prin formarea USL (putem dezbate aspectul moral al acestei alianțe, dar eu în această postare analizez doar aspectele politice). Partidul intră la guvernare și abia în 2014, când PNL trece în opoziție, este schimbat Crin Antonescu.
Sigur, cei care văd într-o singură direcție vor spune că Antonescu a demisionat după ce PNL a ieșit pe locul 2 la europarlamentarele din 2014. Dar, realitatea este alta – europarlamentarele nu interesează foarte mult activul de partid. Crin Antonescu a plecat pentru că se pregătea fuziunea cu PDL și sondajele arătau că alegătorii PDL nu ar fi votat drept președinte al României un simbol al fostului USL. PNL avea nevoie de un prezidențiabil, pe care l-a găsit în persoana lui Klaus Iohannis.
Văd că și Alina Gorghiu face comparații forțate, amintind cum și-a dat ea demisia în 2016, după ce PNL a luat 20% la alegerile parlamentare (ieșind pe locul 2). Alina Gorghiu a fost debarcată pentru că a condus partidul atât de prost și a ajutat PSD să ia un maxim istoric de peste 45%. În plus, nu a reușit să negocieze cu niciun alt partid. Când toată lumea râde de tine ce să mai negociezi?
Cei de la PSD au făcut o alianță cu ALDE și UDMR, iar președintele nu le-a putut refuza guvernarea. Pe scurt, PNL a rămas în OPOZIȚIE și asta a dus la schimbarea inegalabilei Alina Gorghiu, președintele care nu a fost niciodată legitimat prin voturile liberalilor.
PNL a revenit la guvernare abia în 2019, în urma negocierilor purtate de echipa condusă de Ludovic Orban, negocieri care au condus la căderea Guvernului Dăncilă.Cât despre locul 2 obținut la alegerile parlamentare din 2020, colegii mei știu foarte bine că ne-au tras în jos închiderea piețelor și oprirea pelerinajelor. Și știu foarte bine că propunerile nu au venit de la Ludovic Orban. Și știu foarte bine cât le-au criticat ei înșiși. Dar nah, în spatele ușilor închise. În public niciunul dintre ei nu a avut curajul ATUNCI să spună că vom pierde din cauza acelor masuri cu impact cel puțin discutabil (mai ales piețele).
După alegeri, Ludovic Orban a condus negocierile cu USR-PLUS și UDMR, negocieri încheiate cu o alianță fapt care a permis PNL să rămână la guvernare, sa dea premierul României, să obțină cel mai mare număr de portofolii și a treia funcție în stat, cea de președinte al Camerei Deputaților.Aceasta este realitatea prezentată cronologic, faptic, nu sub formă de lozinci aruncate pentru necunoscători.” arata pe facebook Alexandru Kocsis
