Un cunoscut medic din România ne învaţă ce să facem acasă, dacă ne creşte tensiunea. Înainte de a ne panica şi de a fugi la Urgenţă, trebuie să facem 2-3 gesturi simple. Dr. Otilia Ţigănaş nu-i îndeamnă pe oameni să se trateze singuri, doar îi învaţă cum să gestioneze o astfel de situaţie.
Pe blogul său, medicul de familie prezintă pas cu pas modul de acţiune atunci când ne creşte tensiunea.
Nu o dată auzim replica: – Ieri mi-a crescut tensiunea şi m-am dus la urgenţe! Eşti hipertensiv cu tratament (sau chiar fără) şi e seară, şi-ţi creşte tensiunea? Se mai întâmplă. Ai măsurat-o cu aparatul tău, sau în vecini, e mare? Ce faci înainte de a apăsa tastele 112?
Învaţă primele 2-3 gesturi simple înainte să chemi Salvarea, sau înainte să porneşti voiniceşte (deseori chiar cu tine la volan!) către urgenţa spitalului. Întâi, că nici acolo n-o să-ţi facă altceva (CA PRIMĂ MĂSURĂ, zic!) decât ce-ţi poţi faci tu singur de la început, în loc să te panichezi.
Apoi, că se poate genera un cerc vicios din pricina stresului, a spaimei, a halatelor albe din jur, astfel încât – ajuns la spital -, să crească tensiunea şi mai şi. Exclusiv pe bază de stres acut. Tot greşit e şi să stai cu tensiunea mare (în loc să faci şi tu ceva), până vine ambulanţa. Pierzi timp. Alt argument ca să nu începi cu salvarea: la spital sunt urgenţe mai mari decât a ta, vei aştepta pe coridor pe un scaun, iar de furia aşteptării îţi va fi, poate, şi mai rău etc.
Aşadar, ce faci când creşte tensiunea:
-Te aşezi calm în fotoliu şi înghiţi un Furosemid+ ½ Xanax de 0,5 mg (de exemplu). Dar, dacă ai alt calmant decât Xanaxul prin casă, e ok.
-Apoi, aşezi sub limbă fie un Captopril de 50 mg, fie o Nifedipină şi laşi tableta să se dizolve acolo, sub limbă. Să le ai pregătite, pentru astfel de situaţii.Tableta se va absorbi rapid în sânge (aşezată aşa), mai rapid decât dacă o înghiţi şi o treci prin stomac. Pastila de sub limbă se va face tot mai mică, pe măsură ce se dizolvă. Nu o scuipi, desigur, stai să se dizolve total.
-Bei apoi un ceai calmant, călduţ. Să zicem de tei.
-Măsori tensiunea abia după o jumătate de oră de la declanşarea acestor manevre. Nu disperat, anxios, din minut în minut, ca la monitorizarea din Terapie Intensivă, în timpul unei operaţii pe cord deschis. Nu-i dramă! Fii calm.
Te vei descurca mai bine şi mai eficient singur, decât cu salvarea, în acest caz specific. Heeey! Crede-mă! Numai când vei auzi cum sună sirena, şi vei vedea cum fug doi cu targa spre uşa ta, vecinii toţi ieşiţi din case curioşi ce-ai păţit, şi-ţi va pocni tensiometrul în sus. De stres. Crede-mă!
(PS. N-ar strica să ai ÅŸi niÅŸte metoprolol de 50 mg în casă, dacă ai palpitaÅ£ii ÅŸi bate inima repede. ÃŽnghite unul. Deseori, e suficient ca să treacă.) ATENÅ¢IE! Nimeni nu zice să te tratezi singur. Nici să eviÅ£i medicii, nici să te documentezi cu Google. Ce am încercat eu pe blog este doar să-Å£i dezvălui câteva reacÅ£ii de bun simÅ£, (aparent mărunte, dar de fapt tare eficiente), atunci când în corpul tău se schimbă ceva. Ceva ce nu-i o urgenţă care să justifice aglomerarea spitalelor, a salvării, ÅŸi mai ales a minÅ£ii tale….
