Poezia -libertate si apartenenta existentiala, terapie si vaccin in perioada pandemiei

Pe 21 martie, în lumea întreagă este sărbătorită poezia.

Ziua Mondială a Poeziei (World Poetry Day) celebrează una dintre formele cele mai frumoase ale exprimării umane şi ale identităţii culturale şi lingvistice a popoarelor.

Prezentă de-a lungul istoriei în toate culturile şi pe fiecare continent, poezia vorbeşte despre umanitatea noastră comună, despre valorile comune, transformând cel mai simplu poem într-un accelerator puternic pentru dialog şi pace, după cum arată UNESCO.

Dan Mircea Cipariu afirmă că, în această perioadă de pandemie, poezia funcÅ£ionează ca “terapie”, fiind chiar “vaccinul care ne scoate din verbul ‘a avea’ pentru a trăi răstignirile ori înălÅ£area lui ‘a fi'”.

“La ce bun poezia în pandemie? Åžtim de la specialiÅŸtii în neuroÅŸtiinţă că avem o atracÅ£ie specială faţă de poezie, creierul nostru făcând diferenÅ£a între poezie ÅŸi proză. Åži exploratorul găurilor negre din univers ÅŸi combinatorul de cuvinte ori de semne au nevoie de o imagine poetică declanÅŸatoare, ceva care se naÅŸte la intersecÅ£ia dintre intuiÅ£ie – gândire – limbaj, pentru a sonda ori pentru a înÅ£elege lumi posibile. Cu atât mai mult astăzi, poezia e ÅŸi terapie, ÅŸi geografie interioară prin care spaimele ÅŸi întunericul din viaţă ÅŸi din biografie sunt vrăjite ori dezvrăjite de ‘o gură străină’. Poezia e chiar vaccinul care ne scoate din verbul ‘a avea’ pentru a trăi răstignirile ori înălÅ£area lui ‘a fi'”, a declarat, pentru AGERPRES, poetul Dan Mircea Cipariu.

El spune că “pandemia ne-a pus în faÅ£a unei oglinzi, în care am putut salva ÅŸi îmbunătăţi părÅ£ile noastre spirituale, dacă ele au existat chiar ÅŸi în cele mai firave forme”.

“Nu îi putem cere unui spaÅ£iu ÅŸi unui timp al limitei, al limitărilor să ne ofere ceea ce nu aveam ori, mai mult, ceea ce nu mai avem. Pentru cei care au urechi de auzit ÅŸi ochi ca să vadă, orice limită ÅŸi orice constrângere sunt tot atâtea posibilităţi de a fi mai bun, de a te îmbunătăţi, de a fi altruist ÅŸi de a fi reîncărcat cu toate atributele ÅŸi semnificaÅ£iile omenescului. Această perioadă mă provoacă să fiu mai bun ÅŸi mai atent la nevoia de Celălalt. Astfel, inspiraÅ£ia pe care Å£i-o dă această provocare de a fi mai bun poate crea rezonanţă socială ÅŸi spirituală”, a spus poetul.

A fi poet în limba română este pentru mine o apartenenţă existenÅ£ială, nu stilistică, a afirmat, pentru AGERPRES, scriitoarea Ana Blandiana, care consideră că între “a fi poet” ÅŸi “a fi poet român” suferinÅ£a cuprinde o lumină în plus.

“Sper să fiu înscrisă pe axa, care nu mă îndoiesc că va continua ÅŸi dincolo de mine, care îi uneÅŸte pe Eminescu ÅŸi Blaga. Este pentru mine un fel de coloană vertebrală a faptului de a fi poet în limba română, o apartenenţă existenÅ£ială, nu stilistică. AÅŸa cum toată lumea observa în copilărie că semăn cu bunicul, deÅŸi el era un ţăran bătrân, iar eu o fetiţă născută la oraÅŸ, sunt mândră că semăn cu Eminescu ÅŸi Blaga, deÅŸi aparÅ£inem fiecare altui fragment al istoriei poeziei, pentru că, de fapt, nu paginile, ci sufletele noastre seamănă. ÃŽntre ‘a fi poet’ ÅŸi ‘a fi poet român’ suferinÅ£a cuprinde o lumină în plus”, a precizat Ana Blandiana.

…..

UNESCO, recunoscând capacitatea unică a poeziei de a surprinde spiritul creativ al minÅ£ii umane, a emis în 1999 o decizie ca în fiecare an, la data de 21 martie, să fie sărbătorită Ziua mondială a poeziei. Marcarea acestei zile este menită să încurajeze o revenire la tradiÅ£ia orală, la susÅ£inerea recitalurilor de poezie, pentru a restabili un dialog între poezie ÅŸi celelalte arte, precum teatru, dans, muzică ÅŸi pictură, evidenÅ£iind astfel dictonul lui Delacroix: “Nu există nicio altă artă fără poezie”. AGERPRES