Problema risipei alimentelor este globală și de foarte mulți ani și totuși de actualitate. În mai toate culturile, risipa de hrană este imorală, dar cu toate acestea, omenirea în ansamblul ei nu a închis această rană socială.Dimpotrivă, în ciuda măsurilor recente și a unei conștientizări mai mari, risipa de hrană este o mare pată pe obrazul lumii noastre.
Potrivit National Geographic, aproape 800 de milioane de oameni de pe planetă suferă de foame.
Conform Organizației pentru Alimentație și Agricultură a ONU, risipim o cantitate de mâncare de peste 1,3 miliarde de tone anual la nivel global, care ar putea hrăni de două ori mai mulți oameni.
Întrebarea pe care mulți ne-o punem este unde dispare atâta hrană, cam o treime din producția planetei?
Națiunile dezvoltate, marile risipitoare
În țările în curs de dezvoltare, o mare parte se pierde după recoltare, în lipsa depozitelor adecvate, a drumurilor bune și a refrigerării.
Dimpotrivă, națiunile dezvoltate irosesc mai multă mâncare la celălalt capăt al lanțului de distribuție, când comercianții finali comandă, servesc sau pun în vitrine prea mult și când consumatorii ignoră resturile din fundul frigiderului sau aruncă alimentele perisabile înainte să expire.
Și mediul are de suferit
Risipa de hrană are repercursiuni și asupra mediului. Cum? Producând mâncare pe care nu o va consuma nimeni, fie că e vorba de cârnați sau caramele, irosim și apa, îngrășământul, pesticidele, semințele, combustibilul și terenul folosite, iar aceste cantități nu sunt de neglijat.
Potrivit experților, producția anuală globală de alimente neconsumate înghite atâta apă cât curge în fiecare an pe Volga, fluviul cu cel mai mare debit din Europa.
De 70 de ori mai mult țiței consumat decât în dezastrul Deepwater Horizon
Conform lui Jonathan Bloom, autorul cărții American Wasteland, cultivarea celor 60 de miliarde de kg de hrană aruncată anual de distribuitorii și consumatorii din SUA consumă de peste 70 de ori mai mult țiței decât s-a pierdut în dezastrul Deepwater Horizondin Golful Mexic.
Aceste cifre amețitoare nu includ pierderile de la ferme, pescării și abatoare.
Dacă risipa de hrană ar fi o țară, ar fi a treia din lume la producerea de gaze de seră, după SUA și China.
The Times: ”Un dezmăț obscen”
Pe o planetă cu resurse finite, a cărei populație ar putea crește estimativ cu cel puțin 2 miliarde de oameni până în anul 2050, acest dezmăț este obscen, a scris ziarul britanic The Times, citându-l pe activistul Tristram Stuart, autor al cărții Waste+Uncovering the Global Food Scandal.
Reducerea risipei de hrană a devenit, de foarte mulți ani, o problemă urgentă la nivel internațional.
Unele școli din SUA, unde copiii aruncă la gunoi până la 40% din prânz, introduc acum mese comune, la care elevii își iau singuri porții pe care știu că nu le vor putea termina, alocă mai mult timp pentru prânz și îl programează după pauza mare – metode dovedite de sporire a consumului.
Nenumărate firme, aprozare, restaurante și cantine au trecut la măsuri de combatere a risipei calculând câtă hrană consumabilă nu se mănâncă, ajustându-și comenzile, reducând porțiile și făcând eforturi de a dona surplusul organizațiilor caritabile. Acesta ar fi un bun început în combaterea risipei, dacă… lumea nu ar mai risipi. Dar…
Fructe și legume – pierdute și abandonate
Activistul Stuart, scriitorul cărții Waste – Uncovering the Global Food Scandal s-a specializat în studierea condițiilor dinspre capătul lanțului de aprovizionare, unde standardele și practicile comenzilor supermarketurilor produc o risipă masivă, în mare parte mascată, a alimentelor bune de mâncat.
El a concluzionat că, de-a lungul lanțului de distribuție, fructele și legumele se pierd sau se risipesc mai mult decât alte alimente.
Motivul – sunt mai puțin rezistente la lovituri și la schimbările de temperatură pe drumul de la fermă la masă, de obicei sunt și primele aruncate de consumatori.
”Standardele” de export, o altă cauză pentru care fructele și legumele ajung la gunoi
Un alt factor al risipei hranei este că unele legume și fructe nu se încadrează în standardele impuse pentru export. Acestea sunt concluziile trase de activistul Stuart, după interviurile cu mai mulți fermieri.
Un prim exemplu: în Peru, 30% din recolta de mandarine nu se încadrează în aceste standarde exigente pentru export.
Majoritatea celor respinse sunt consumate pe plan local.
La nivel global, 46% din fructe și legume nu ajung de la fermă în farfuria consumatorului.
Sparanghel ”prea încovoiat”, motiv de refuz la export
Un alt exemplu ar fi cel al unui fermier din Ica, regiune situată în sudul Perului, recunoscută ca un important centru agricol (sparanghel, bumbac–și turistic, supranumită miracolul deșertului), fermier care abandonează anual pe câmp milioane de fire de sparanghel, ”prea subțire, prea încovoiate sau cu mugurii din vârf puțin prea deschiși pentru export”.
Un alt producător i-a mărturisit lui Stuart că aruncă anual peste o mie de tone de mineole cu imperfecțiuni minuscule și o sută de tone de grepfrut într-o groapă nisipoasă din spatele depozitului.
Salvarea alimentelor – urgență mondială
Potrivit National Geographic, standardele de calitate – voluntare sau impuse de industrie – au fost create cu mult timp în urmă, pentru ca producătorii și cumpărătorii să aibă un limbaj comun de evaluare a produselor și mediere a disputelor.
Totodată, aceste standarde pot contribui și la reducerea risipei de hrană.
Dacă producătorii își sortează sparanghelul sau mineolele pe grupe de calitate stabilite, au mai multe șanse să găsească piețe de desfacere pentru calitatea a II-a.
La raft, ca la concurs de frumusețe
Ce-i drept, supermarketurile au avut dintotdeauna libertatea de a-și stabili propriile standarde, dar în ultimii ani cele mai selecte supermarketuri au început să-și organizeze sectorul de alimente proaspete ca pe un concurs de frumusețe.
Potrivit acestora, clienții se așteaptă numai la produse cu aspect ideal – mere rotunde și lucioase, sparanghel drept și cu mugurele închis.
”Totul ține de calitate și aspect” – spune Rick Stein, vicepreședintele Departamentului de Alimente proaspete al Institutului de Marketing Alimentar. ”Numai cel mai bun aspect va face clientul să scoată banii din portofel”, adaugă el.
Nici donație, nici reciclare
Unele produse neconvingătoare pot fi donate băncilor de alimente sau tocate și folosite pentru prepararea mâncărurilor și a salatelor din supermarket, dar o mare parte din surplusul de hrană din marile magazine americane nici nu se donează, nici nu se reciclează.
Stuart aplaudă campaniile adoptate de unele supermarketuri din SUA și UE care vând produsele ”urâte” la reducere, dar este de părere că ”ar fi mult mai bine să relaxăm pur și simplu standardele”.
1. Salvarea resturilor
De peste 50 de ani, RC Farms adună resturile din bucătării și rămășițele de pe farfurii din Las Vegas – crochete de dovlecei și cartofii prăjiți-, de la cafeneaua din Cazinoul Jerry,s Nugget.
Transportate în apropiere, la ferme, resturile vor fi sterilizate și date celor 2.500 de porci, înlocuind anual peste 700 de tone de furaj porcin.
Folosite ca hrană pentru animale nerumegătoare, nutrienții din resturile alimentare se vor recicla și se va elimina o parte din metanul pe care l-ar genera în groapa de gunoi.
De menționat că porțiile din restaurantele americane au crescut substanțial în ultimele decenii, contribuind la obezitate și la risipa de mâncare.
2. Vânzarea surplusului
CBS News a relatat că fostul președinte al unui supermarket, Doug Rauch, uluit de informația că SUA risipesc între 30 și 40% din alimente în timp ce un cetățean din șapte suferă de insecuritate alimentară, a deschis un supermarket nonprofit unde se vând la preț redus fructe și legume care altfel ar fi aruncate fiindcă sunt prea aproape de prospețimea ideală.
În plus, vinde bunuri ieftine excedentare și mâncare gătită.
”Foametea și risipa de alimente sunt două probleme care pot avea aceeași soluție”, spune acesta.
3. Mâncare ”urîtă”
Anual în SUA rămân nevândute cam 2,5 miliarde de kg de fructe și legume, adesea din motive estetice.
O companie start-up din California, cumpără produse neaspectuoase de la fermieri și le livrează, la un preț scăzut, celor peste 1.000 de clienți ai săi din zona Golfului San Francisco.
Lanțurile de distribuție americane și europene au avut și ele succes cu vânzarea la preț redus a fructelor și legumelor cu aspect neobișnuit.
”Redefinim frumusețea, nu gustul”, spune Ron Clark, unul dintre fondatorii start-up-ului.
Cum poți contribui la reducerea risipei
Țările dezvoltate sunt răspunzătoare pentru cea mai mare parte dintre alimentele care rămân nemâncate pe rafturile băcăniilor sau în frigiderele de acasă.
Iată câteva idei pentru reducerea risipei, adunate de la specialiștii în domeniu și publicate de NG:
1. La magazin
– cumpără de la magazinele care oferă alimente cu forme ciudate la preț redus
– cumpără de la vitrina cu mâncare gătită, care le permite supermarketurilor să folosească produsele imperfecte
– fă cumpărături des. Începe cu un drum de aprovizionare lung, apoi câteva mai scurte, ca să cumperi de fiecare dată produse pentru câteva zile
– cumpără alimente proaspete de la piața agricolă locală.
2. La restaurant
– la cantină renunță la tavă. Clienții care folosesc tăvi risipesc cu 3% mai mult decât cei care-și țin farfuria în mână
– ia acasă ce rămâne
– cere chelnerului să nu aducă alimente suplimentare, ca pâinea și untul, pe care nu le veți mânca
– încurajază restaurantele și firmele de livrare la domiciliu să-și doneze resturile.
3. Acasă
– folosește farfurii mai mici, pentru a controla porțiile. O farfurie standard este cu 36% mai mare decât acum 50 de ani
– rezervă săptămânal o seară a mâncării rămășițelor
– mai acordă o șansă alimentelor rămase. Congelează-le sau pune-le la borcan. Dă prin mixter fructele atinse și fă-le suc
– încearcă să nu irosești alimentele a căror producție consumă multă apă, cum este carnea.
4. În comunitate
– reintroduceți orele de educație gospodărească la care copiii învață noțiuni de bază despre gătit, conservare și depozitare
– cere autorităților locale să introducă un serviciu de colectare a resturilor de mâncare din cartier
– împarte surplusul din grădina de acasă cu comunitatea.
Foto: profimedia.com
