Alin Tișe : 𝐂𝐞 𝐦𝐢𝐫𝐚𝐜𝐨𝐥, 𝐜𝐞 𝐦𝐢𝐧𝐮𝐧𝐞!

Eu, în calitate de “𝑚𝑖𝑠𝑜𝑔𝑖𝑛 𝑠̦𝑖 𝑙𝑎..𝑔𝑖𝑢” din partid, am fost invitat să particip mâine, la ședința “𝑔𝑟𝑒𝑖𝑙𝑜𝑟” din Biroul Național al PNL. La o terapie de grup, care să justifice o decizie politică deja luată.

Într-o dimineață, zilele trecute, în care aerul părea deja impozitat, am avut revelația supremă: nu m-am trezit într-o țară normală, ci într-o ședință. Într-un basm în care balaurul cel rău vrea să fure viitorul și interesul național de la Făt-Frumos cel bun. Am fost cuprins de o emoție nemaiîntâlnită. Așa ceva…!?

Deodată, cei care în majoritatea lor n-au câștigat nici măcar o luptă electorală cu oglinda din baie, au decis că ar fi util să audă și vocea celor care… chiar au fost votați: primarii și noi, amărâții de președinți de consilii județene. (Nu-i așa, ”𝑏𝑎𝑟𝑜𝑛𝑖, ℎ𝑜𝑡̦𝑖, 𝑖̂𝑚𝑏𝑢𝑖𝑏𝑎𝑡̦𝑖, 𝑏𝑖𝑠̦𝑛𝑖𝑡̦𝑎𝑟𝑖, 𝑎𝑓𝑎𝑐𝑒𝑟𝑖𝑠̦𝑡𝑖, 𝑏𝑎̆𝑔𝑎̆𝑡𝑜𝑟𝑖 𝑑𝑒 𝑠𝑒𝑎𝑚𝑎̆” dar…, în primul rând, băgătorii de voturi în sacul partidului atunci când e nevoie de noi!)

O idee revoluționară, de a ne invita la ședință, aproape indecentă în partidele captive de 35 de ani, acelorași “𝑔𝑟𝑒𝑖”, în majoritatea lor incompetenți politic, care se schimbă între ei doar când își fură scaunul unul altuia. Aceiași trădători cu ”𝑐𝑖𝑜𝑙𝑎𝑛𝑢𝑙 𝑝𝑟𝑖𝑛𝑡𝑟𝑒 𝑑𝑖𝑛𝑡̦𝑖”, care rând pe rând l-au trădat pe Antonescu, Orban, Cîțu, Ciucă și acum…Ilie, pregătește-te!

De ce ne invită acum la ședință? Pentru că e “𝑔𝑟𝑜𝑎𝑠𝑎̆“! Pentru că, aparent, “𝑐𝑖𝑜𝑙𝑎𝑛𝑢𝑙” a intrat în faza critică. Nu mai e doar hrană, e patrimoniu național. Interes strategic al stabilității țării!

Și, brusc, suntem băgați în seamă, noi ăștia, ignorați până ieri, când se tăiau drepturi cu o precizie chirurgicală, de la prima zi de concediu medical, la bursele studenților, indemnizația mamelor, a persoanelor cu dizabilități…, etc.

Până mai ieri noi, ignoranții “𝑓𝑎̆𝑟𝑎̆ 𝑖̂𝑛𝑡̦𝑒𝑙𝑒𝑔𝑒𝑟𝑒 𝑠̦𝑖 𝑣𝑖𝑧𝑖𝑢𝑛𝑒 𝑎𝑠𝑢𝑝𝑟𝑎 𝑐𝑟𝑖𝑧𝑒𝑖”, devenim azi relevanți.

Nu pentru idei, evident. Pentru decor!

”𝐺𝑟𝑒𝑖𝑖 𝑝𝑎𝑟𝑡𝑖𝑑𝑢𝑙𝑢𝑖” vorbesc acum, bătându-se pe piept cu patos, despre “𝑖𝑛𝑡𝑒𝑟𝑒𝑠 𝑛𝑎𝑡̦𝑖𝑜𝑛𝑎𝑙”, cu o seriozitate de operetă. Ca și cum țara ar fi un abonament premium, care expiră dacă nu e gestionat de aceiași 12% eterni ai PNL – condus de aceiași indivizi, în majoritate, incompetenți politic!

Mă întreb dacă ceilalți 80 % din parlament, nu reprezintă tot poporul român!? Restul românilor? Sunt doar spectatori, sau mai grav, votanții “𝑔𝑟𝑒𝑠̦𝑖𝑡̦𝑖” ai altor partide, nu-i așa?

Realitatea e mai simplă și mai crudă: dacă mergi la piață, la magazin sau la colțul blocului, nu găsești “𝑠𝑢𝑠𝑡̦𝑖𝑛𝑒𝑟𝑒”, găsești respingere violentă și nedumerire totală. Nedumerirea că încă se poate guverna în perfuzie și cu aplomb.

Așa că vine momentul sincerității brute: un partid care nu se poate reforma pe sine nu va reforma niciodată o țară. Va reforma doar scaunele dintr-un birou în altul. Iar eu, catalogat poetic drept “𝑚𝑖𝑠𝑜𝑔𝑖𝑛 𝑠̦𝑖 𝑙𝑎..𝑔𝑖𝑢” (titlu care, recunosc, sună mai autentic decât multe funcții politice ocupate de incompetenții partidului), aleg să nu mai particip la teatrul absurdului.

Nu vreau să fiu întrebat acum. Pentru că n-am fost întrebat nici când conta și nici când ați luat măsurile! Gândul meu e simplu și tăios: Mergeți acasă! Dormitul e, în sfârșit, o activitate productivă pentru voi.

Țara nu e a unui partid. Nici măcar a unuia clasat pe locul trei în parlament, care se crede indispensabil la 12%.

România nu moare fără voi. Dar, sigur, nu trăiește mai bine, cu voi. Iar noi, ceilalți membri votați de oameni, cu realizări și azi cu “𝑖𝑛𝑣𝑖𝑡𝑎𝑡̦𝑖𝑖” – așteptăm. Nu de la voi, ci de la alții! Nu minuni. Reforma internă! Competență care să salveze instabilitatea! Acasă cu incompetenții! Reformarea partidului pentru a putea realiza reformarea țării! Nimeni din partid nu mai crede în titulele voastre.

Lăsați PNL să trăiască, altfel veți stinge lumina acestui partid în curând, sau veți păstra mereu doar luminița aia mică, de care aveți nevoie doar voi cei incompetenți politic, trădători “𝑐𝑢 𝑐𝑖𝑜𝑙𝑎𝑛𝑢𝑙 𝑝𝑟𝑖𝑛𝑡𝑟𝑒 𝑑𝑖𝑛𝑡̦𝑖”!

PS .

Pentru mințile înfierbântate și autosuficiente:

1. Prin acest text – pamflet, nu atac partidul și nici pe cineva anume, pentru că nu vreau să iau locul nimănui. Este o părere personală, despre situația din partid.

2. Nu mai sunt interesat de nici o funcție și nu voi mai candida niciodată la nici o funcție de conducere în acest partid.

3. Partidul acesta are nenumărați oameni onești, de bună credință și competenți pe care îi prețuiesc și admir. Prezentul text nu se referă la ei!