De ce tace Lia Olguța Vasilescu după dezvăluirile lui Ilie Bolojan?

De ce tace Lia Olguța Vasilescu după dezvăluirile lui Ilie Bolojan? Au trecut mai mult de 24 de ore de când premierul a dezvăluit public că Guvernul a trimis la Craiova peste 160 de milioane de euro pentru căldură, în ultimii 4 ani. Banii au fost risipiți iar acum Olguța Vasilescu cere alte milioane pentru ca românii să plătească facturile de căldură a craiovenilor.

De 10 ani, Craiova are aceeași problemă structurală:
producția de căldură este la o companie a statului, distribuția este la primărie.
Un sistem rupt în două. Perfect pentru pasat vina.

Da, juridic, Electrocentrale nu aparține Primăriei.
Dar administrativ, asta nu e o scuză eternă. Este un diagnostic.
Când știi, ca primar, că depinzi de o companie pe care nu o controlezi, ai două opțiuni serioase:
negociezi transferul activelor sau al serviciului către municipalitate,
construiești o capacitate nouă de producție (prin fonduri europene, concesiune sau parteneriat)

Orice altceva înseamnă să speri, an de an, că toți românii vor plăti facturile de căldură de la Craiova.
În tot acest timp, partidul primarului a fost, în mare parte, la guvernare.
Nu vorbim de opoziție fără pârghii. Vorbim de putere politică reală.

Dacă timp de un deceniu nu reușești nici să preiei problema, nici să ocolești problema, atunci nu mai vorbim despre „vina altuia”.
Vorbim despre lipsa unei strategii de ieșire din dependență.

Un primar bun nu spune doar cine e proprietar.
Un primar bun spune:
„Știu că nu e al meu. Tocmai de aceea construiesc ceva care să nu mai depindă de el.”

Astăzi aflăm că se caută investitori, soluții alternative, centrale noi.
Foarte bine.
Întrebarea reală este: de ce abia acum?

Pentru că adevărul simplu e acesta:
crizele nu apar peste noapte.
Ele se adună ani la rând, atunci când administrația preferă să gestioneze efecte, nu cauze.

Iar căldura nu ar trebui să fie un subiect de negociere politică.
Ar trebui să fie un serviciu public sigur.
Iar “să ceri bani în fiecare an” este exact semnul că problema nu a fost tratată ca investiție structurală, ci ca negociere bugetară repetată.

Două soluții realiste:
A. Decuplare prin capacitate nouă (producție nouă locală / concesiune / PPP)
Primăria (sau un ADI) pregătește proiectul: teren, avize, model de contract, garanții de consum, apoi scoate investiția la concesiune/PPP.

B. Transfer/cumpărare de active + finanțare europeană
Nu neapărat “preluarea companiei”, ci preluarea activelor esențiale de termoficare (mai ușor de gestionat decât o entitate plină de pasive).
Apoi finanțare etapizată (rețea + cogenerare) fără dependență anuală de Guvern.

Premierul Ilie Bolojan a avut, vineri seară la Digi24, un moment de răbdare pedagogică, răspunzând acuzațiilor venite din partea primăriței Craiovei, doamna Lia Olguța Vasilescu, care l-a tras de mânecă (public) pe motiv că, vezi Doamne, a lăsat Ford și tot orașul fără căldură. Probabil pentru că el personal, în mod sadic, se joacă cu robinetul termic de la București.

„Eu sunt de vină că la Craiova s-au alocat 168 de milioane de euro pentru CET în patru ani și tot ce s-a ales de bani a fost o gaură în asfalt și multă abureală? Eu l-am pus pe managerul CET-ului după ce a dat like la pagina de Facebook a primăriei?”, întreabă, calm dar ușor consternat, Bolojan, probabil încercând să înțeleagă logica paralelă din administrația craioveană.

A mai explicat, cu răbdarea unui profesor de clasa a treia care tot speră că elevul Olguța va prinde ideea: „Dacă te apuci să iei împrumuturi de 70 de milioane de euro de la Exim Bank, fără să investești decât în CO2 și cafea la ședințe, și apoi te plângi că statul e de vină, poate că oglinda nu minte, dar nici nu urlă cât ai vrea tu.”

În loc să caute vinovați imaginari la televizor, premierul a sugerat o soluție: proiecte serioase, licitații reale (nu licitații cu dedicații), fonduri europene și, incredibil dar adevărat, ceva muncă. Concept revoluționar, știm.

De asemenea, a menționat că centrala de la Craiova a fost proiectată cu o capacitate de 295 MW, deși orașul are nevoie cam de jumătate. Adică, metaforic vorbind, au comandat o barcă cu motor de yacht ca să treacă strada prin băltoacă.

„Dar, desigur, ca să nu ajungi în astfel de situații, trebuie să stai pe proiecte, nu pe scaun. Și trebuie să muncești, nu să te filmezi făcându-te că muncești.” – a concluzionat Bolojan, probabil gândindu-se cu milă la acel moment istoric în care Craiova a fost confundată cu o capitală a competenței.