O producție Teatrul Nomad.
“Un scaun pe o scenă goală, o viață (sau mai multe?) concentrate într-o singură oră. Aici, Ofelia noastră continuă să trăiască în umbra lui Hamlet, se definește pe sine ca personaj în această tensionată şi în acelaşi timp fascinantă relaţie, care revine constant în prim plan. Dar o Ofelie care abia acum îndrăznește să-și revendice statutul de personaj principal pe nedrept lăsat în urmă, dând voce frustrărilor acumulate, contestându-și creatorul, William Shakespeare, pe care nu se sfiește să-l acuze de misoginism. Monologul este extrem de dens şi profund ca scriitură, conceput într-o cheie postmodernă, amalgamînd inserturi din Hamlet, interpretări literare şi în acelaşi timp psihologice ale celorlalte voci din piesă, ipoteze provocatoare despre gândurile şi faptele lor, despre existenţa unor figuri din epocă – regina Elisabeta – şi nu mai puţin spectrul lui Shakespeare, bîntuindu-şi personajele.
Protagonista îşi contrazice creatorul, iar între ei irumpe tot vîrtejul de gînduri, de amintiri, de provocări și revolte, pentru că William nu-şi lasă personajele în pace.
