Fascinația performerului de origine turcă Ҫağlar Yiğitoğulları față de dimensiunea imuabilă a naturii umane, declinată din timpuri străvechi în marile texte orientale, se revarsă acum într-o explorare cu importante valențe ritualice a doliului și a conștiinței propriei mortalități, inspirată din textul mesopotamian Epopeea lui Ghilgameș. În această reinterpretare, parcursul inițiatic al eroului este legat nu doar de ambiția nemuririi proprii, ci mai ales de nevoia umplerii golului lăsat de moartea prietenului său, Enkidu, pe care speră să îl readucă la viață. Astfel, într-un performance în care universul muzical și cel vizual amplifică discursul poetico-filosofic, împăcarea lui Ghilgameș cu propriul destin devine expresia sintetică a eternei lupte umane cu moartea și cu pierderile ireversibile care anticipează propriul sfârșit. Totuși, aici, moartea nu suprimă viața, ci în cele din urmă o completează simbiotic, fiind singurul reper capabil să o încarce cu sens.
