Imunitatea: Ce este si cum functioneaza sistemul imunitar?

August 4, 2022
120 Views

Informații generale despre imunitate

Imunitatea este capacitatea organismului de a se proteja de virusuri, bacterii și toxine, astfel încât să rămână sănătos.

Ce este imunitatea
Din punct de vedere biologic, imunitatea este starea de echilibru a organismelor multicelulare, care răspund în mod adecvat în caz de infecție sau boală. Totodată, sistemul imunitar presupune și toleranță crescută astfel încât să se evite reacțiile alergice sau afecțiunile autoimune.

Cum funcționează sistemul imunitar

Sistemul imunitar protejează organismul de afecțiuni sau de corpuri străine ce pot pune sănătatea în pericol. Atunci când funcționează așa cum trebuie, sistemul imunitar identifică și apoi atacă virusurile, bacteriile, paraziții sau orice alte corpuri străine, reușind să le diferențieze pe acestea de țesuturile sănătoase ale organismului.

Cele 3 funcții ale sistemului imunitar sunt următoarele:
• Neutralizarea bacteriilor, virusurilor, paraziților și fungilor care pătrund în organism și îndepărtarea acestora.
• Identificarea și neutralizarea substanțelor dăunătoare din mediul înconjurător.
• Luptă împotriva propriilor celule ale organismului, care și-au schimbat structura din cauza unei afecțiuni (ex: celulele canceroase).

Structura sistemului imunitar
Sistemul imunitar este un sistem complex, alcătuit din mai multe elemente.

Timusul

Glanda timus este localizată în zona sternului, între plămâni, și este activă până la pubertate. După pubertate, această glandă se micșorează treptat. Glanda timus este cea care produce
celulele T, adică limfocitele T, care protejează organismul de virusuri și infecții.

Glanda timus protejează organismul de afecțiunile autoimune, care apar atunci când sistemul imunitar își atacă propriile țesuturi. Glanda timus are un rol esențial și în sistemul limfatic, dar și în sistemul endocrin al organismului.

Măduva osoasă

Măduva osoasă contribuie și ea la imunitatea organismului. Aceasta produce globulele albe, adică leucocitele, care protejează organismul de infecții și de corpuri străine care pot pune în pericol sănătatea.

Ganglionii limfatici

Ganglionii limfatici produc și depozitează celulele care luptă cu infecțiile și cu boala, în general. De aceea, atunci când organismul este atacat de o infecție, acești ganglioni se inflamează, mărindu-și volumul.

Splina

Splina este cel mai mare organ al sistemului limfatic. Splina conține, de asemenea, celule albe care luptă împotriva bolilor infecțioase.

Amigdalele

Amigdalele fac și ele parte din sistemul imunitar, fiind considerate, datorită poziționării lor, un gardian al sănătății. Germenii care pătrund în organism prin cavitatea bucală sau nazală sunt detectați de amigdale, care activează sistemul imunitar al organismului.

Sistemul GALT

GALT (n.r. din englezescul guț-associated lymphoid tissue), adică țesutul limfoid asociat tractului gastrointestinal, este o componentă a țesutului limfoid asociat mucoasei și face parte din sistemul imunitar al organismului. GALT protejează organismul de invazia agenților patogeni la nivelul tractului gastrointestinal.

Plăcile Peyer

Plăcile Peyer sunt foliculi limfatici organizați, care se regăsesc în partea terminală a intestinului subțire. Acestea fac parte din GALT.

Sistemul BALT

BALT reprezintă țesutul limfoid asociat arborelui bronșic și are rolul de a proteja căile respiratorii de agenții patogeni care pot pătrunde în organism pe cale respiratorie.

Tipuri de imunitate
Imunitatea poate fi clasificată în funcție de modul prin care este dobândită.

Imunitatea dobândită în mod natural
Imunitatea dobândită natural este de două feluri: înnăscută (nespecifică) sau dobândită în mod natural (nespecifică).

Imunitatea înnăscută

Imunitatea înnăscută este cea pe care o moștenim și cu care venim deja pe această lume. Acest tip de imunitate nu se transformă în decursul anilor și nu oferă protecție pe termen lung individului. Imunitatea înnăscută recunoaște agenții patogeni și reacționează la aceștia.

Imunitatea dobândită natural

Imunitatea dobândită natura se formează de-a lungul timpului, pe măsură ce organismul intră în contact cu anumiți agenți patogeni și își formează anticorpi pentru a -i distruge pe aceștia.

Imunitatea dobândită natural presupune memorarea agentului patogen, recunoașterea sa și folosirea anticorpilor deja existenți în organism pentru combaterea acestuia.

Imunitatea dobândită în mod artificial
Imunitatea dobândită în mod artificial presupune expunerea individului, în mod controlat, la anumite virusuri. Scopul este să se reducă riscul de apariție a complicațiilor sau chiar a decesului.

Imunitatea dobândită prin vaccinare

Vaccinul conține antigeni (n.r. substanță care determină producția unor anticorpi) care declanșează sistemul imunitar, însă fără a cauza afecțiunea în șine. Vaccinarea induce astfel imunitate pe termen lung la anumite infecții, stimulând producerea celulelor cu memorie. Vaccinul conține deci o formă slabă a unui agent patogen, însă conține totodată și antigeni ce declanșează sistemul imunitar, fără a cauza boală. Imunizare dobândită prin vaccinare este o imunizare de tip activ.

Imunitatea dobândită prin serumizare
Imunitatea dobândită prin serumizare se obține în mod pasiv și presupune administrarea serurilor imune, care conțin anticorpii specifici unei anumite boli. Acest tip de imunitate este temporară, eficacitatea să dispărând după 30 de zile.

Afecțiuni ale sistemului imunitar
Atunci când sistemul imunitar se dereglează și nu mai funcționează așa cum ar trebui pot apărea o serie de afecțiuni ale sistemului imunitar. Afecțiunile sistemului imunitar pot apărea din cauza unei boli, din cauza unui tratament medicamentos ori pot fi chiar înnăscute.

Există multe moduri în care sistemul imunitar nu funcționează corespunzător. Afecțiunile sistemului imunitar se împart în trei categorii:

Afecțiuni imunodeficitare

Afecțiunile imunodeficitare apar atunci când sistemul imunitar are o reacție foarte slabă în momentul în care identifică agenți patogeni.

Ele pot apărea din cauza :

-afecțiunilor cu care se naște o persoană, cunoscute sub numele de imunodeficiență primară;
-vârstei înaintate;
-bolilor care afectează sistemul imunitar, cum ar fi HIV, malnutriția, obezitatea sau consumul ridicat de alcool;
-tratamentelor medicale, cum ar fi chimioterapia, medicamente pentru tratarea unei afecțiuni autoimune sau medicamente pentru a împiedica organismul să respingă un transplant;

Aceste condiții pot crește riscul unei persoane de a se îmbolnăvi sau de a prezenta simptome severe, așa cum a demonstrat pandemia COVID-19.

Boli autoimune

Oamenii de știință cunosc mai mult de 80 de boli autoimune. Unele sunt bine cunoscute, cum ar fi diabetul de tip 1, scleroza multiplă, lupusul și artrita reumatoidă, în timp ce altele sunt rare și greu de diagnosticat. Cele mai multe dintre aceste boli nu se vindecă. Unele necesită tratament pe tot parcursul vieții pentru a ușura simptomele.

Leave A Comment

%d bloggers like this: