Poveste de seara
A fost odată un munte
Era, departe, peste mari și țări, un munte. Era asa înalt încât părea ca străpunge norii. Întreaga suflare venea la munte să-și găsească cele de trebuință, dar mai cu seama, din trupul lui așezau piatra la temelia caselor. Uneori luau, asa în joacă, câte o pietricica. Doar, erau atâtea și muntele asa înalt. Peste timp, parca se micise. Și asa, muntele dăruia pietre oricui venea la poalele lui.
Dar într-o zi, o zi ca oricare, muntele nu mai era la locul lui. Pietrele se terminaseră și muntele dispăru.
Din casele cu temelie nici un gând nu se îndrepta spre muntele care a fost.
