Ghid pentru muşcătura de căpuşe. Ce avem de făcut, pas cu pas

June 19, 2021
367 Views

Căpuşele pot transmite boli foarte grave la oameni, dar riscul de a ne infecta după muşcătura de căpuşe nu sunt atât de mari. Cu o extragere corectă şi cu un tratament preventiv administrat la timp, nu este cazul să ne panicăm. Medicul infecţionist Adrian Marinescu ne explică ce trebuie să facem dacă găsim o căpuşă pe corp.

Căpuşele pot transmite boli deosebit de grave, precum boala Lyme, encefalita sau febra hemoragică. Dintre toate, boala Lyme este cea mai frecventă afecţiune provocată de căpuşe. Se întâmplă însă destul de rar să ne îmbolnăvim după muşcătura de căpuşe, iar dacă avem totuşi acest ghinion, sunt toate şansele să facem o formă uşoară de boală, ne asigură dr. Adrian Marinescu, medic primar boli infecţioase la Institutul „Matei Balş” din Bucureşti.

„Căpuşele produc îmbolnăviri în foarte puţine cazuri. Ele sunt infectate şi transmit boala Lyme în aproximativ 20% din cazuri. Dintre cei 20% care, într-adevăr, fac boala Lyme, între 2% şi 3% fac complicaţii. Într-adevăr, acele cazuri pot fi grave”, spune specialistul.

Nu este cazul să intrăm în panică dacă găsim o căpuşă pe corp, dar trebuie să urmăm câţiva paşi importanţi pentru a preveni îmbolnăvirea. Este important când şi cum extragem căpuşa din piele, dar şi dacă facem corect profilaxia pentru muşcătura de căpuşe, a explicat pentru Smart Living dr. Adrian Marinescu

Cum arată o căpuşă şi cum se hrăneşte
Sunt peste 850 de specii de căpuşe în lume. În România, au fost identificate aproximativ 30 de specii şi numai câteva dintre ele transmit boli oamenilor. Specia cel mai frecvent întâlnită în ţara noastră este Ixodes ricinus. Iată câteva informaţii utile despre cum arată, unde trăiesc şi cum se hrănesc:

Căpuşele nu sunt insecte. Ele fac parte din clasa arahnidelor, fiind înrudite cu păianjenii şi scorpionii;
Le putem lua din parcuri, păduri şi alte zone cu vegetaţie. Le putem lua şi indirect, de la animalul de companie de pe care căpuşele migrează pe pielea oamenilor;

În funcţie de specie, culoarea căpuşelor variază de la diferite nuanţe de maro, roşu închis şi până la negru;

Dimensiunea căpuşelor variază şi ea mult, de la 0,5 milimetri la 15 milimetri, în funcţie de specie şi de stadiul de viaţă (larvă, nimfă sau adult). Ele cresc în dimensiune pe măsură ce se hrănesc cu sânge şi capătă o formă rotundă;

Specia Ixodes ricinus, cea mai răspândită la noi – în toate regiunile ţării – are culoarea roşu-brun. După ce s-a hrănit cu sânge, ajunge la o dimensiune de până la 11 mm, iar femela capătă culoarea gri deschis. Numele de ricinus vine de la asemănarea femelei cu un bob de ricin când este plină cu sânge;

Căpuşele nu zboară şi nu sar, dar pot fi purtate de vânt, astfel că pot ajunge şi în balcoanele de la primele etaje ale blocurilor aflate în proximitatea unor parcuri sau păduri;

Se ataşează îndeosebi pe zonele cu piele fină şi umedă: axilară, inghinală, în spatele genunchilor, în buric, în urechi sau în spatele lor, dar şi pe scalp;

Pentru a se hrăni cu sânge, căpuşele îşi introduc sub pielea gazdei un segment al gurii cu formă tubulară, numit hiposom. De o parte şi de alta, hiposomul are doi cleşti (denumite chelicere) care funcţionează ca nişte cârlige pentru a-i permite o fixare fermă în piele. Tot pentru o mai bună ataşare pe corpul gazdei în timpul hrănirii, majoritatea speciilor de căpuşe secretă în salivă o substanţă ca un ciment;

Pe lângă potenţialii agenţi patogeni, saliva căpuşei mai conţine substanţe care ajută hrănirea: anticoagulante şi vasodilatatoare care stimulează circulaţia sângelui, precum şi antiinflamatoare ce reduc durerea – acesta este motivul pentru care muşcătura de căpuşe nu doare şi prezenţa ei pe piele nu este simţită;

Pot rămâne până la 10 zile pe corpul-gazdă, după care se desprind şi cad

Ce boli se transmit prin muşcătura de căpuşe
Căpuşele pot fi infectate cu diverşi agenţi patogeni pe care îi transmit gazdei în timpul procesului de hrănire. Bolile transmise de căpuşe variază variază în diversele zone geografice de pe glob. În Europa, bolile transmise de căpuşe la oameni sunt:

Lyme, „boala cu o mie de feţe”
Boala Lyme este cunoscută sub acest nume din cauza manifestărilor foarte nespecifice şi foarte diferite de la o persoană la alta. Această boală afectează întregul organism, iar simptomele ei mimează foarte multe afecţiuni, aşa încât este dificil de diagnosticat.
Bacteria care provoacă această boală se numeşte Borrelia burgdorferi, de unde şi celălalt nume sub care mai este cunoscută boala Lyme: borelioză.

Simptome
În cele mai multe cazuri, boala Lyme are manifestări cutanate şi simptome generale. Specifică acestei afecţiuni este o erupţie pe piele denumită eritem migrator, care se formează nu neapărat pe locul unde a fost muşcătura de căpuşe, ci oriunde pe corp. Putem observa o singură leziune sau mai multe. În primele zile, arată ca o pată roşie, rotundă, de mici dimensiuni, dar în câteva zile-săptămâni, îşi măreşte diametrul şi poate ajunge la mai mult de 30 de centimetri. De cele mai multe ori, eritemul are o decolorare parţială în zona sa centrală şi contur roşu, ca un semn de tras la ţintă.

La majoritatea celor infectaţi, eritemul migrator este însoţit şi de alte simptome, asemănătoare celor de gripă: febră, astenie, dureri de cap, dureri musculare, de articulaţii şi redoare de ceafă (rigiditate)

Cele mai multe cazuri de borelioză pot fi tratate prin administrarea de antibiotice timp de câteva săptămâni. Netratată, boala poate provoca infecţii ale inimii, articulaţiilor şi sistemului nervos.

Encefalita de căpuşe
Este o infecţie rară care afectează creierul şi măduva spinării. Spre deosebire de boala Lyme, encefalita transmisă de căpuşe este provocată de un virus (din familia flavivirusurilor). În România, aceeaşi specie de căpuşe care transmit boala Lyme infectează oamenii cu virusul encefalitei: Ixodes ricinus.

Encefalita transmisă de căpuşe este o boală gravă împotriva căreia nu există un tratament. Este disponibil, însă, un vaccin împotriva ei. Sunt 3 subtipuri ale virusului encefalitei de căpuşe, iar vaccinul este eficient doar împotriva celui european (numit virusul encefalitei de căpuşă de vest). Rata de protecţie după vaccinare este de peste 95%.

Deşi rar, boala poate fi fatală. Formele severe produc complicaţii neurologice pe termen lung – aproximativ una din trei persoane infectate cu virusul encefalitei transmisă de căpuşe va dezvolta asemenea complicaţii.

Simptome
Spre deosebire de boala Lyme, encefalita transmisă de căpuşe nu are un simptom caracteristic, aşa cum este eritemul migrator. Perioada de incubaţie a bolii este de 7-14 zile, iar manifestările sunt vagi şi pot fi puse pe seama unei gripe uşoare: febră, oboseală, dureri de cap, dureri musculare, greaţă şi/sau vărsături.

După o perioadă medie de 8 zile de remisie, urmează cea de-a doua etapă a bolii, care apare la 20-30% dintre cei infectaţi cu virusul encefalitei, potrivit statisticilor Centrului pentru Prevenirea şi Controlul Bolilor (CDC) din SUA. De data aceasta, boala afectează sistemul nervos, iar simptomele sunt mai severe, precum cele de meningită: redoare de ceafă, ameţeli, stări de confuzie, amorţeli şi paralizie. Revin şi febra, durerile de cap, durerile musculare, greaţa şi vărsăturile.

Febra recurentă transmisă prin căpuşă (prescurtată FRTC) are o perioadă de incubaţie cuprinsă între 3 şi 18 zile după muşcătura de căpuşe şi se manifestă prin febră înaltă apărută brusc apare brusc (> 39-40°C), care durează durează 3-6 zile. Alte simptome includ astenie intensă, cefalee, dureri articulare şi musculare, redoare de ceafă, dureri abdominale, greaţă, icter, creşteri ale pulsului şi tensiunii arteriale. Uneori, pot să apară erupţii sau leziuni pe piele.

După episodul febril iniţial, urmează o perioadă fără febră, iar ulterior apar recăderi, la un interval cuprins între 4 şi 14 zile. Numărul lor variază în funcţie de răspunsul imun individial, dar sunt mai scurte şi mai blânde, de regulă.

FRTC poate da complicaţii neurologice (paralizii faciale, meningită), oculare şi artritice. Decesul nu este exclus, dar astfel de cazuri au fost raportate rar. Antibioticele sunt tratamentul recomandat – tetraciclina sau doxiciclina. (Mai multe informaţii despre febra recurentă transmisă prin căpuşă citiţi aici)

Febra hemoragică de Crimeea-Congo
Este încă una dintre bolile transmise de căpuşe pentru care nu există niciun tratament şi care determină boală severă la oameni. Febra hemoragică Crimeea-Congo este cauzată de virusul Nairovirus şi poate fi întâlnită în ţările balcanice şi în ţările riverane Mării Negre. În Europa, au fost raportate cazuri din Albania, Bulgaria, Kosovo, Turcia, Grecia şi Rusia. România nu a raportat cazuri de febră hemoragică Crimeea-Congo.

Leave A Comment

%d bloggers like this: