Alin Tișe, dorește înființarea unui nou partid: 𝐀𝐏𝐓 – ” 𝐕𝐫𝐞𝐚𝐮 𝐀𝐋𝐓𝐂𝐄𝐕𝐀 𝐩𝐞𝐧𝐭𝐫𝐮 𝐓𝐈𝐍𝐄 – 𝐀𝐏𝐓”

“𝐑𝐨𝐦𝐚̂𝐧𝐢𝐢 𝐧𝐮 𝐦𝐚𝐢 𝐜𝐫𝐞𝐝 𝐢̂𝐧 “𝐭𝐞𝐚𝐭𝐫𝐮𝐥 𝐢𝐞𝐟𝐭𝐢𝐧” 𝐮𝐧𝐝𝐞 𝐫𝐞𝐠𝐢𝐚 𝐨 𝐟𝐚𝐜𝐞 𝐢𝐩𝐨𝐜𝐫𝐢𝐳𝐢𝐚!

𝐑𝐨𝐦𝐚̂𝐧𝐢𝐢 𝐯𝐨𝐫 𝐀𝐋𝐓𝐂𝐄𝐕𝐀 𝐩𝐞𝐧𝐭𝐫𝐮 𝐭̦𝐚𝐫𝐚̆.

M-am gândit mult timp, dacă să fac public textul de mai jos sau nu?!

Știu că va naște diverse reacții, judecăți de valoare, acuze și înjurături. Sunt obișnuit!

Dar am decis să mi le asum și să explic câteva chestiuni conform crezului meu. Nu le-am spus public niciodată.

Așa ca, să începem !

Cei care mă cunosc de o viață, știu ca am fost sărac în tinerețe, liceu și la terminarea facultății. Am pornit de jos, fără pile si relații, așa cum au făcut-o majoritatea dintre voi.

Am avut șansa de a intra la cel mai bun liceu din Cluj “Liceul Emil – Racoviță” și a unei facultăți de frunte “Facultatea de Drept“, la stat la Universitatea Babeș-Bolyai, școli făcute la timp, care m-au format așa cum sunt eu azi sau cel puțin au pus temelia personalității și caracterului meu.

În cei 10 ani de avocatură și muncă în timpul facultății am făcut bani dinainte de-a intra în politica!

Primele “afaceri imobiliare”, făcute în calitate de persoană fizică, le-am făcut încă din anii 2000 când, avocat tânăr fiind, am muncit chiar și pe datoria clienților care nu aveau bani (cotă litis pentru cei care acceptă constructiv discuția!), urmând ca după rezolvarea problemelor și a împroprietăririi clienților să primesc onorariul (suprafețe din imobilele cazurilor rezolvate, cote din casele obținute la prețuri convenite cu acei clienți). Această modalitate de plată a onorariului era cunoscută și practicată în acei ani pentru că oamenii care primeau în proprietate case sau terenuri și doreau intabularea lor, preferau să plătească avocaților onorariile la finalul rezolvării problemei – sub forma acestor cote din suprafețele imobilelor.

Atunci, nu făceam politică activ, nu eram angajat la stat, eram un liber profesionist care și-a asumat tot ce a câștigat și dobândit în timpul muncii. Și sunt foarte mândru de ceea ce am realizat în acei ani.

Așa se face că în momentul intrării în politica activă – consistent și cu bugete – în anul 2008 – în declarația de avere am indicat tot ce aveam până atunci din munca mea, repet, fără legătură cu politica sau partidele!

Stau mărturie, declarațiile de avere depuse și înregistrare la ANI încă din anul 2008 când am intrat în primul meu mandat la președinte la consiliul județean – declarație în care deținem încă de atunci un număr de imobile în proprietate. Mai exact șapte.

Repet, făcute din muncă și prin profesia de avocat tânăr care muncea non-stop atât cat știa el – prin investițiile făcute și modul de plată a onorariilor “în natura și cota din bun“ sau prin achiziții la prețuri bune și cu credit, a unor imobile găsite la prețuri bune. Prin plasamente bune a tot ceea ce realizam ca tânăr neafiliat politic, liber să realizeze afaceri imobiliare și nu numai, în mod absolut cinstit și public.

Asta, deci, înainte de a intra în politică, cu bugete de stat consistente pe mâna, în perioada când eram avocat și investitor pe piața imobiliară și de capital – fără legătură cu Statul.

Pentru cei care nu cred sau sunt curioși îi invit să caute în arhivă ANI a anului 2008 să vadă ceea ce aveam în proprietate înainte e a intra în politică și cu bani publici pe mâna.

Sigur, asta dacă vor să accepte sincer această discuție. Dacă nu, o acuză sau o înjurătură va ține loc dialogului constructiv.

Așa se face că sunt unul care nu crede în împărțirea societății în “șmecheri și prosti“, în care șmecherii se cred superiori și își ascund averile pentru a vinde iluzia de săraci și cinstiți. Ca și cum toți cei care au reușit în viață sunt toți hoți.

Cu toate criticile unora, eu cred în politicienii asumați, cu bune și rele, profesioniști și competenți și nu în cei care mimează cinstea și sărăcia. Cred în cei realizați cinstit în viață privată și asumat!

Cei care, și după intrarea în politică, și-au continuat afacerile ca asociați sau alte forme permise de lege în domeniile dorite și acceptare de legislație.

Atât de deformată a fost și este opinia publică, întrucât majoritatea românilor 𝐧𝐮 𝐬̦𝐭𝐢𝐮 că un om politic poate face afaceri în același timp cât este primar sau președinte al consiliului județean, sau senator, deputat etc.

Da, așa cum auziți!!! Câți dintre voi știu asta?! De câte ori ați auzit în public întrebare ”de unde are bani că de douăzeci de ani este primar” etc., fără ca măcar o secundă să se uite dacă nu derulează o afacere cinstit.

Sigur că și afacerea din start este considerată ilegală și orice asociere cu oricine este considerată imorală, dubioasă și necredibilă.

Deci, câți români știu că aleșii pot face afaceri absolut legal, în paralel cu funcția vremelnic aleasă ?

Câți știu că ceea ce dețin aceștia, ca proprietari în societăți comerciale sau PFA-urile unde sunt asociați, nu sunt “𝐡𝐨𝐭̦𝐢𝐢 𝐚𝐥𝐞 𝐥𝐨𝐫”, ci sunt proprietăți ale firmelor lor – persoane juridice – care sunt legale și fac parte din mecanismul afacerii în sine.

𝐒̦𝐢 𝐚𝐬𝐭𝐚 𝐞𝐬𝐭𝐞 𝐚𝐛𝐬𝐨𝐥𝐮𝐭 𝐥𝐞𝐠𝐚𝐥 𝐬̦𝐢 𝐝𝐞 𝐝𝐨𝐫𝐢𝐭, 𝐨𝐩𝐢𝐧𝐢𝐞 𝐩𝐞𝐫𝐬𝐨𝐧𝐚𝐥𝐚̆.

𝐒̦𝐢 𝐚𝐧𝐮𝐦𝐞 𝐮𝐧 𝐩𝐨𝐥𝐢𝐭𝐢𝐜𝐢𝐚𝐧 𝐬𝐚̆ 𝐝𝐞𝐭̦𝐢𝐧𝐚̆ 𝐭𝐫𝐚𝐧𝐬𝐩𝐚𝐫𝐞𝐧𝐭 𝐬̦𝐢 𝐬𝐚̆ 𝐢̂𝐬̦𝐢 𝐚𝐬𝐮𝐦𝐞 𝐨 𝐚𝐟𝐚𝐜𝐞𝐫𝐞 𝐬𝐚𝐮 𝐦𝐚𝐢 𝐦𝐮𝐥𝐭𝐞, 𝐝𝐞 𝐮𝐧𝐝𝐞 𝐬𝐚̆ 𝐢̂𝐬̦𝐢 𝐩𝐫𝐨𝐝𝐮𝐜𝐚̆ 𝐫𝐞𝐬𝐮𝐫𝐬𝐞 𝐚𝐥𝐭𝐞𝐫𝐧𝐚𝐭𝐢𝐯𝐞 – 𝐫𝐞𝐬𝐩𝐞𝐜𝐭𝐚̂𝐧𝐝 𝐢𝐧𝐭𝐞𝐫𝐝𝐢𝐜𝐭̦𝐢𝐢𝐥𝐞 𝐥𝐞𝐠𝐢𝐢, 𝐚𝐜𝐨𝐥𝐨 𝐮𝐧𝐝𝐞 𝐬𝐮𝐧𝐭, 𝐯𝐞𝐧𝐢𝐭𝐮𝐫𝐢 𝐜𝐚𝐫𝐞 𝐢̂𝐥 𝐩𝐫𝐨𝐭𝐞𝐣𝐞𝐚𝐳𝐚̆ 𝐬𝐮𝐩𝐥𝐢𝐦𝐞𝐧𝐭𝐚𝐫 𝐝𝐞 𝐭𝐞𝐧𝐭𝐚𝐭̦𝐢𝐢𝐥𝐞 𝐯𝐢𝐞𝐭̦𝐢𝐢. 𝐀𝐬̦𝐚 𝐞𝐬𝐭𝐞 𝐢̂𝐧 𝐭𝐨𝐚𝐭𝐚̆ 𝐥𝐮𝐦𝐞𝐚 𝐜𝐢𝐯𝐢𝐥𝐢𝐳𝐚𝐭𝐚̆.

Politicienii pot face ce afaceri doresc cu doar câteva restricții față de instituția condusă. Și este normal să poată face afaceri în paralel, tocmai pentru a putea trăi decent și a avea a venituri suplimentare salariului foarte mic.

Deci, nu este ilegal să ai afaceri ca primar, senator, deputat, președinte de CJ, cu excepția unor interdicții cu propria instituție și cu acea calitate în firme acceptată de lege.

𝑃𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑐𝑎̆ 𝑢𝑛 𝑜𝑚 𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑎 𝑠𝑡𝑎𝑡 𝑧𝑒𝑐𝑖 𝑑𝑒 𝑎𝑛𝑖 𝑖̂𝑛𝑡𝑟-𝑜 𝑓𝑢𝑛𝑐𝑡̦𝑖𝑒 𝑎𝑙𝑒𝑎𝑠𝑎̆ 𝑠̦𝑖 𝑠-𝑎 𝑑𝑒𝑝𝑟𝑜𝑓𝑒𝑠𝑖𝑜𝑛𝑎𝑙𝑖𝑧𝑎𝑡 𝑖̂𝑛 𝑚𝑒𝑠𝑒𝑟𝑖𝑎 𝑙𝑢𝑖 𝑑𝑒 𝑏𝑎𝑧𝑎̆ – 𝑡𝑟𝑒𝑏𝑢𝑖𝑒 𝑠𝑎̆ 𝑖̂𝑠̦𝑖 𝑎𝑠𝑢𝑚𝑒 𝑜𝑟𝑖𝑐𝑒 𝑎𝑓𝑎𝑐𝑒𝑟𝑒 𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑖̂𝑖 𝑎𝑑𝑢𝑐𝑒 𝑟𝑒𝑠𝑢𝑟𝑠𝑒 𝑎𝑙𝑡𝑒𝑟𝑛𝑎𝑡𝑖𝑣𝑒, 𝑡𝑟𝑎𝑛𝑠𝑝𝑎𝑟𝑒𝑛𝑡 𝑠̦𝑖 𝑙𝑒𝑔𝑎𝑙 – 𝑠𝑎̆ 𝑖̂𝑠̦𝑖 𝑎𝑠𝑢𝑚𝑒 𝑝𝑢𝑏𝑙𝑖𝑐 𝑐𝑒𝑒𝑎 𝑐𝑒 𝑒𝑠𝑡𝑒 𝑠̦𝑖 𝑐𝑒𝑒𝑎 𝑐𝑒 𝑎𝑟𝑒, 𝑖̂𝑛 𝑙𝑜𝑐𝑢𝑙 𝑛𝑒𝑐𝑟𝑒𝑑𝑖𝑏𝑖𝑙𝑢𝑙𝑢𝑖 “𝑛-𝑎𝑚 𝑛𝑖𝑚𝑖𝑐 𝑝𝑒 𝑛𝑢𝑚𝑒𝑙𝑒 𝑚𝑒𝑢” …

Un politician „𝑠𝑎̆𝑟𝑎𝑐”, cu principii de dreapta, nu e neapărat virtuos. De multe ori, e doar o mască nouă pe un joc vechi. Sărăcia mimată — ca semn de puritate — e tot populism. Și populismul n-are ce căuta într-un partid de dreapta.

Un partid de dreapta nu trebuie să fie partidul „𝘤𝘦𝘭𝘰𝘳 𝘤𝘢𝘳𝘦 𝘯-𝘢𝘶, 𝘥𝘢𝘳 𝘤𝘦𝘳 𝘵𝘰𝘵”!

Trebuie să fie partidul celor care au făcut ceva în viața lor pe muncă și mintea lor.

Care pot justifica!

Care pot construi. Care pot inspira!

𝐸𝑢 𝑐𝑟𝑒𝑑 𝑖̂𝑛 𝑝𝑜𝑙𝑖𝑡𝑖𝑐𝑖𝑒𝑛𝑖𝑖 𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑝𝑜𝑡 𝑠𝑝𝑢𝑛𝑒 𝑑𝑒𝑠𝑐ℎ𝑖𝑠: „𝑈𝑖𝑡𝑒 𝑐𝑒 𝑎𝑚 𝑓𝑎̆𝑐𝑢𝑡. 𝑈𝑖𝑡𝑒 𝑐𝑒 𝑎𝑚. 𝑈𝑖𝑡𝑒 𝑐𝑢𝑚 𝑎𝑚 𝑓𝑎̆𝑐𝑢𝑡.“

Cu responsabilitate. Cu coloană vertebrală. Fără să se ascundă în spatele unor declarații goale, dar cred ei curate. Un partid de dreapta, trebuie să încurajeze o politică a liberei inițiative, întreprinzătoare atât în extern, dar și în interior, între membrii săi.

Ăsta este un partid de dreapta, într-adevăr!

Se vorbește doar despre oameni săraci sau bogați în politică, dar nici un moment nu se vorbește despre oameni competenți sau incompetenți, proști sau deștepți, oameni pricepuți sau nepricepuți.

Vreau, în politică, oameni care știu ce înseamnă să dai salarii altcuiva lună de lună, care știu cât de greu se produc într-o afacere banii. Nu vreau “vorbitori goi“ care să ne spune ce își imaginează ei despre un subiect, ci oameni care fac concret lucruri și știu despre ce vorbesc.

𝐍𝐮 𝐜𝐫𝐞𝐝 𝐢̂𝐧 𝐟𝐞𝐭̦𝐞 𝐧𝐨𝐢 𝐬𝐚𝐮 𝐯𝐞𝐜𝐡𝐢, 𝐢̂𝐧 𝐩𝐨𝐥𝐢𝐭𝐢𝐜𝐢𝐞𝐧𝐢 𝐭𝐢𝐧𝐞𝐫𝐢 𝐬𝐚𝐮 𝐯𝐚̂𝐫𝐬𝐭𝐧𝐢𝐜𝐢, 𝐝𝐞𝐛𝐮𝐭𝐚𝐧𝐭̦𝐢 𝐬𝐚𝐮 𝐜𝐮 𝐞𝐱𝐩𝐞𝐫𝐢𝐞𝐧𝐭̦𝐚̆, 𝐢̂𝐧𝐭𝐫𝐞 𝐚𝐜𝐞𝐬̦𝐭𝐢𝐚 𝐫𝐚̆𝐢 𝐬𝐚𝐮 𝐚𝐥𝐭̦𝐢𝐢 𝐛𝐮𝐧𝐢 – 𝐜𝐫𝐞𝐝 𝐢̂𝐧 𝐨𝐚𝐦𝐞𝐧𝐢 𝐜𝐨𝐦𝐩𝐞𝐭𝐞𝐧𝐭̦𝐢 𝐬̦𝐢 𝐩𝐞𝐫𝐟𝐨𝐫𝐦𝐚𝐧𝐭̦𝐢, 𝐜𝐚𝐫𝐞 𝐚𝐮 𝐫𝐞𝐮𝐬̦𝐢𝐭 𝐢̂𝐧 𝐯𝐢𝐚𝐭̦𝐚 𝐥𝐨𝐫 𝐩𝐞𝐫𝐬𝐨𝐧𝐚𝐥𝐚̆, 𝐜𝐚𝐫𝐞 𝐚𝐮 𝐩𝐫𝐨𝐩𝐫𝐢𝐮𝐥 𝐞𝐱𝐞𝐦𝐩𝐥𝐮 𝐝𝐞 𝐫𝐞𝐮𝐬̦𝐢𝐭𝐚̆ 𝐬̦𝐢 𝐬𝐮𝐜𝐜𝐞𝐬 𝐝𝐞 𝐩𝐫𝐞𝐳𝐞𝐧𝐭𝐚𝐭 𝐬̦𝐢 𝐜𝐚𝐫𝐞 𝐩𝐨𝐭 𝐭𝐫𝐚̆𝐢 𝐝𝐢𝐧 𝐜𝐞𝐞𝐚 𝐜𝐞 𝐫𝐞𝐚𝐥𝐢𝐳𝐞𝐚𝐳𝐚̆ 𝐬̦𝐢 𝐚𝐮 𝐫𝐞𝐚𝐥𝐢𝐳𝐚𝐭 𝐝𝐢𝐧 𝐚𝐟𝐚𝐫𝐚 𝐩𝐨𝐥𝐢𝐭𝐢𝐜𝐢𝐢. 𝐂𝐚𝐫𝐞 𝐧𝐮 𝐬𝐮𝐧𝐭 𝐝𝐞𝐩𝐞𝐧𝐝𝐞𝐧𝐭̦𝐢 𝐝𝐞 𝐩𝐨𝐥𝐢𝐭𝐢𝐜𝐚̆. 𝐀𝐬𝐮𝐦𝐚𝐭 𝐬̦𝐢 𝐩𝐮𝐛𝐥𝐢𝐜. 𝐅𝐚̆𝐫𝐚̆ 𝐢𝐩𝐨𝐜𝐫𝐢𝐳𝐢𝐞 𝐬̦𝐢 𝐟𝐚̆𝐫𝐚̆ 𝐟𝐫𝐢𝐜𝐚̆ 𝐝𝐞 𝐚-𝐬̦𝐢 𝐚𝐬𝐮𝐦𝐚 𝐫𝐞𝐳𝐮𝐥𝐭𝐚𝐭𝐞𝐥𝐞 𝐦𝐮𝐧𝐜𝐢𝐢 𝐜𝐢𝐧𝐬𝐭𝐢𝐭𝐞!

Un partid al oamenilor de afaceri cinstiți și asumați în societăți comerciale pe acțiuni, acționari, asociați, administratori și așa mai departe.

Un partid al întreprinzătorilor, al PFA-urilor, al profesiilor liberale.

Al celor care muncesc cu mintea și cu mâinile.

Al celor care produc plus-valoare.

Al celor care plătesc taxe și impozite!

Un partid de dreapta care trebuie să fie partidul dreptei productive! Un bazin electoral de până la trei milioane de oameni aproximativ , care în prezent nu se mai simt reprezentați de nici un partid.

Țara noastră trebuie să aibă partidul celor care țin România în picioare! Partidul care trebuie să se întoarcă în realitate! Nu într-una inventată.

Ci în viața românului care muncește!

Vreau un partid care generează prosperitate!

𝑈𝑛 𝑝𝑎𝑟𝑡𝑖𝑑 𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑝𝑜𝑎𝑡𝑒 𝑠𝑝𝑢𝑛𝑒: „𝐴𝑖 𝑚𝑢𝑛𝑐𝑖𝑡 𝑜 𝑣𝑖𝑎𝑡̦𝑎̆? 𝐴𝑖 𝑐𝑜𝑛𝑡𝑟𝑖𝑏𝑢𝑖𝑡? 𝑇𝑟𝑒𝑏𝑢𝑖𝑒 𝑠𝑎̆ 𝑡𝑟𝑎̆𝑖𝑒𝑠̦𝑡𝑖 𝑑𝑒𝑐𝑒𝑛𝑡!”

𝐀𝐬𝐭𝐚 𝐞 𝐝𝐫𝐞𝐚𝐩𝐭𝐚 𝐩𝐫𝐨𝐝𝐮𝐜𝐭𝐢𝐯𝐚̆! 𝐀𝐬𝐭𝐚 𝐞 𝐑𝐨𝐦𝐚̂𝐧𝐢𝐚 𝐧𝐨𝐫𝐦𝐚𝐥𝐚̆!

Cred într-un partid al oamenilor liberi. Și al celor care pot duce România sus.

𝐕𝐫𝐞𝐚𝐮 𝐀𝐋𝐓𝐂𝐄𝐕𝐀 𝐩𝐞𝐧𝐭𝐫𝐮 𝐓𝐈𝐍𝐄 – 𝐀𝐏𝐓

𝐏𝐒: 𝐓𝐨𝐭 𝐜𝐞𝐞𝐚 𝐜𝐞 𝐚𝐦 𝐬𝐩𝐮𝐬 𝐦𝐚𝐢 𝐬𝐮𝐬 𝐞𝐬𝐭𝐞 𝐜𝐫𝐞𝐳𝐮𝐥 𝐮𝐧𝐞𝐢 𝐩𝐞𝐫𝐬𝐨𝐚𝐧𝐞 𝐜𝐚𝐫𝐞 𝐧𝐮 𝐞𝐬𝐭𝐞 𝐧𝐨𝐮𝐚̆ 𝐢̂𝐧 𝐩𝐨𝐥𝐢𝐭𝐢𝐜𝐚̆ 𝐬̦𝐢 𝐢̂𝐦𝐢 𝐚𝐬𝐮𝐦 𝐚𝐜𝐞𝐬𝐭 𝐥𝐮𝐜𝐫𝐮. 𝐎 𝐩𝐞𝐫𝐬𝐨𝐚𝐧𝐚̆ 𝐜𝐚𝐫𝐞 𝐚 𝐚𝐯𝐮𝐭 𝐫𝐞𝐳𝐮𝐥𝐭𝐚𝐭𝐞 𝐛𝐮𝐧𝐞 𝐬̦𝐢 𝐢̂𝐧 𝐢𝐧𝐭𝐞𝐫𝐞𝐬 𝐩𝐮𝐛𝐥𝐢𝐜 𝐢̂𝐧 𝐭𝐨𝐚𝐭𝐞 𝐟𝐮𝐧𝐜𝐭̦𝐢𝐢𝐥𝐞, 𝐟𝐚̆𝐫𝐚̆ 𝐟𝐚𝐥𝐬𝐚̆ 𝐦𝐨𝐝𝐞𝐬𝐭𝐢𝐞!

𝐂𝐫𝐞𝐝 𝐢̂𝐧 𝐜𝐨𝐦𝐩𝐞𝐭𝐞𝐧𝐭̦𝐚̆ 𝐬̦𝐢 𝐩𝐞𝐫𝐟𝐨𝐫𝐦𝐚𝐧𝐭̦𝐚̆. 𝐂𝐫𝐞𝐝 𝐢̂𝐧 𝐦𝐢𝐧𝐭̦𝐢𝐥𝐞 𝐛𝐮𝐧𝐞 𝐬̦𝐢 𝐢𝐧𝐢𝐦𝐢𝐥𝐞 𝐭𝐫𝐞𝐳𝐞.

𝐈̂𝐧 𝐭𝐨𝐚𝐭𝐞 𝐟𝐮𝐧𝐜𝐭̦𝐢𝐢𝐥𝐞 𝐩𝐮𝐛𝐥𝐢𝐜𝐞 𝐚𝐯𝐮𝐭𝐞 𝐚𝐦 𝐟𝐚𝐜𝐮𝐭 𝐩𝐞𝐫𝐟𝐨𝐫𝐦𝐚𝐧𝐭̦𝐚̆ 𝐬̦𝐢 𝐫𝐞𝐳𝐮𝐥𝐭𝐚𝐭𝐞 𝐩𝐚𝐥𝐩𝐚𝐛𝐢𝐥𝐞, 𝐩𝐞𝐬𝐭𝐞 𝐨𝐫𝐢𝐜𝐞 𝐜𝐨𝐧𝐬𝐢𝐥𝐢𝐮𝐥 𝐣𝐮𝐝𝐞𝐭̦𝐞𝐚𝐧 𝐝𝐢𝐧 𝐭̦𝐚𝐫𝐚̆ – 𝐢𝐚𝐫 𝐚𝐬𝐭𝐚 𝐨 𝐬𝐩𝐮𝐧 𝐭𝐨𝐚𝐭𝐞 𝐬𝐭𝐚𝐭𝐢𝐬𝐭𝐢𝐜𝐢𝐥𝐞 𝐩𝐮𝐛𝐥𝐢𝐜𝐞, 𝐧𝐮 𝐞𝐮. 𝐒𝐢𝐠𝐮𝐫, 𝐦𝐢-𝐚𝐫 𝐩𝐥𝐚̆𝐜𝐞𝐚 𝐟𝐨𝐚𝐫𝐭𝐞 𝐦𝐮𝐥𝐭 𝐬𝐚̆ 𝐟𝐢𝐮 𝐣𝐮𝐝𝐞𝐜𝐚𝐭 𝐝𝐮𝐩𝐚̆ 𝐚𝐜𝐞𝐬𝐭𝐞 𝐫𝐞𝐚𝐥𝐢𝐳𝐚̆𝐫𝐢 / 𝐫𝐞𝐳𝐮𝐥𝐭𝐚𝐭𝐞.” arata Alin Tișe intr-o postare pe facebook