După șarmanta coordonare muzicală realizată de însuși compozitorul J. Strauss a premierei absolute din 5 aprilie 1874, opereta Liliacul a continuat să emane umor și o inegalabilă joie de vivre cu ocazia fiecărei noi reprezentații. Farmecul compozitorului vienez a generat aprecieri și din partea compozitorilor contemporani precum Johannes Brahms, despre care se spune că nu a ratat nicio reprezentație a operetei, Gustav Mahler aducând, de asemenea, distincție și complimente valsurilor lui Strauss, referindu-se la „unicitatea și inventivitatea lor încântătoare”.
Pășind în povestea operetei, somptuosul bal mascat prinde viață, luminând curtea prințului rus și reprezentând cadrul perfect pentru intersecția picantă a personajelor sub diversele lor deghizări: bogatul cuplu burghez cu probleme în căsnicie, servitoarea soției și sora ei pretențioasă, un temnicer sfătos și vertical. Cu toții pornesc într-o călătorie plină de umor și simboluri – începută în salonul de dans și încheiată la închisoare –, care prilejuiește felurite oportunități pentru farse și umor, dar și pentru emoții sincere și o perspectivă surprinzător de realistă asupra vieții, presărată cu râsete și șampanie din abundență.
INSERŢII MUZICALE:
Josef Strauss: Polca rapidă „Fără griji” („Ohne Sorgen” – Polka schnell) – op.271
Johann Strauss – fiul: Polca rapidă „Trenul Veseliei” („Vergnügungszug”- Polka schnell) – op. 281, Polca „Tunete şi fulgere” („Unter Donner & Blitz” – Polka) – op. 324
