“Deja recunoscut la Milano în urma apariției operei Anna Bolena, Gaetano Donizetti a compus L’elisir d’amore (1832) cu avântul și rapiditatea care îl caracteriza, dezvăluind o capodoperă hazlie și dramatică, deopotrivă naivă și profundă. Comicul poveștii se datorează mai ales atitudinii infantile a îndrăgostitului Nemorino – care crede cu tărie că elixirul comercializat de șarlatanul Dulcamara (de fapt, un simplu și bun vin de Bordeaux) îi va aduce dragostea capricioasei Adina, la care tânjește cu ardoare.
Profunzimea operei rezidă în modul lui Nemorino de a-și demonstra dragostea, acesta fiind dispus ca, pentru a obține suma de bani necesară achiziționării elixirului, să se înroleze definitiv în armată. Gestul o sensibilizează pe Adina și o determină să își anuleze căsătoria cu sergentul Belcore – pretendentul ei ideal.
