Primul spectacol din dipticul Începuturi și Spovedania lui Stavroghin invită spectatorul în laboratorul de creație al actorilor prin confruntarea lor individuală și colectivă cu această lume a întunericului sufletesc. Romanul lui Dostoievski intră astfel în scenă și sub pielea actorilor, spărgându-se în monologuri prin care fiecare actor se familiarizează cu masca sau măștile pe care și le va asuma. Dacă la început deschidem împreună cartea, la final, urzeala războiului de țesut e instalată, fir cu fir, iar relațiile dintre personaje prind formă: suntem pregătiți pentru intrarea în poveste.