Analiză de risc: „Este extrem de probabil ca în toamna şi iarna care urmează să ne confruntăm cu un al doilea val epidemic”

Este o analiză de risc la nivel strategic, răspunzând principiului fundamental în orice societată civilizată, acela al previziunii şi, în acelaşi timp, al identificării corecte a surselor de vulnerabilitate.

În lupta disperată cu pandemia şi consecinţele ei, multe dintre ţările cu sisteme avansate politice şi administrative au deschis foarte rapid asemenea unităţi multidiciplinare de studiu, altele pun în prima linie doar politicieni, la nevoie uşor sacrificabili dacă scandalul va deveni prea mare, aşezând un obroc sistematic şi impenetrabil asupra componenţei grupului de experţi chemaţi să-şi dea cu părerea.

Vă invit să vedeţi un exemplu din prima categorie, în speranţa că vreodată, poate în alt secol, şi politicienii noştri vor decide să ceară avizul public al unui comitet multidisciplinar format din specialiştinaţionali de renume (identificabili prin răspunderea asumată reprezentată de semnătura lor pe documentul de analiză). Aveţi AICI un asemenea document în care specialişti francezi din mai multe domenii conexe în realizarea analizei naţionale de risc (dar, din nefericire, valabilă şi la nivel european) priveşte capacitatea de anticipare a autorităţilor sanitare în a aplica din punct de vedere operaţional planuri de prevenţie, de preluare a pacienţilor, de urmărire a lor şi de precauţie.

Nu este deloc de mirare faptul că acesată analiză a fost lecturată imediat şi în cheia securităţii naţionale de către diversele instituţii europene şi nu numai deoarece, aşa cum s-a văzut, un număr foarte mare de ţări au fost surprinse de primul val al pandemiei fără planuri extensive pentru situaţii de urgenţă sanitară. Cel mai grav este că, după cum vedeţi, nici acum nu există activate în unele ţări capacităţi de previziune care să genereze cu mult timp înainte planuri situaţionale. În acest caz, planuri care să aibă în vedere această „extrem de probabilă” apariţie a unui al doilea val al pandemiei,de data asta lovid societăţi slăbite de primul şoc şi cu sisteme medicale ajunse la limita de suportabilitate.

Presupun că, dacă subiectul vă interesează, veţi avea timp să lecturaţi documentul şi diversele sale indicaţii foarte precise, formulate nu numai după modelul general valabil al primelor săptămâni de pandemie (triada “purtaţi mască”, “sălaţi-vă pe mâini” şi „păstraţi distanţarea socială”), ci şi segmentate corespunzând dimensiunii localităţilor vizate şi sistemelor lor critice care trebuie protejate şi menţinute sociale pentru a a asigura un nivel suportabil de viaţă comunităţilor supuse unui stres extrem de intens şi nemaintâlnit în istoria modernă.

Printre elementele cu totul nou ale perioadei în care ne află, Consiliul ştiinţific francez identifică un capitol extrem de interesant şi deosebit de sensibil: întoarcerea la muncă şi riscurile psihosociale. Domeniu despre care la noi nu se vorbeşte.

„Izolarea a reprezentat o încercare pentru organizaţii şi persoane. I-a provocat pe unii să se angajeze în mod intensiv în munca lor pentru a garanta continuitatea activităţilor, adesea în urgenţă şi în condiţii de muncă mai proaste. Alte persaone, dimpotrivă, datorită stării lor de sănătate, a tipului lor de activitate, a şomajului parţial sau a situaţiilor personale sau de familie au fost nevoite să se îndepărteze de locurile lor de muncă. Încheier izolăriii şi reîntoarcerea la muncă, atunci când sunt posibile, nu sunt lipsite de riscuri. Într-un context în care experienţele epidemiei, ale carantinării şi ieşirii din izolare au fost dificil trăite, întoarcerea la mnuncă poate fi sursa unor dificultăţi rerale, mai ales în termeni de sănătate fizică şi mentală.

…..

Leave A Comment

%d bloggers like this: