Vaccinurile: pentru cât timp asigură imunitate şi ce efecte secundare pot avea

June 6, 2020
314 Views

 

Boli grave, incurabile, precum poliomielita, variola, ciuma, holera, tuberculoza, au fost eradicate sau aduse la o incidenţă minimă datorită imunizării în masă prin vaccinare.

În contextul în care se vorbeşte de o lege a vaccinării obligatorii şi tot mai multe voci se ridică împotriva acestei iniţiative, iată, în detaliu, tot ceea ce trebuie să ştiţi despre vaccinuri şi despre importanţa lor în sănătatea publică.

Scurtă istorie a vaccinurilor

Practica imunizării datează de sute de ani. Călugării budişti au băut venin de şarpe pentru a conferi imunitate la muşcătura şarpelui, iar variolarea (introducerea sub piele a unei picături de salivă de la bolnavul de varicelă pentru a conferi imunitate) a fost practicată în China secolului al XVII-lea.

Edward Jenner este considerat fondatorul vaccinologiei în Occident în 1796, după ce a inoculat unui băiat de 13 ani virus vaccinia şi a obţinut imunitatea la variolă. În 1798, a fost dezvoltat primul vaccin contra variolei. De-a lungul secolelor al XVIII-lea şi al XIX-lea, implementarea sistematică a imunizării în masă a culminat cu eradicarea globală a variolei, în 1979.

Experimentele lui Louis Pasteur au condus la dezvoltarea dezvoltării vaccinului anti-holeră şi a vaccinului împotriva antraxului, iar vaccinul împotriva ciumei a fost dezvoltat la sfârşitul secolului al XIX-lea.

Între 1890 şi 1950, s-au dezvoltat vaccinurile antibacteriene, incluzând vaccinul Bacillis-Calmette-Guerin (BCG), care este încă utilizat în prezent împotriva tuberculozei.

În 1923, Alexander Glenny a perfecţionat o metodă de inactivare a toxinei tetanice cu formaldehidă. Aceeaşi metodă a fost utilizată pentru a dezvolta un vaccin împotriva difteriei în 1926.

Dezvoltarea vaccinului Pertussis a durat considerabil mai mult, cu un vaccin cu celule întregi autorizat pentru prima dată în Statele Unite în 1948.

Pojarul: următoarea ţintă pentru eradicare

Metodele de cultură a ţesuturilor virale s-au dezvoltat în perioada 1950-1985 şi au dus la apariţia vaccinului polio Salk (inactivat) şi a vaccinului polio Sabin (oral atenuat viu).

Imunizarea în masă a eradicat poliomielita din multe regiuni din întreaga lume.

Tulpinile atenuate de rujeolă, oreion şi rubeolă au fost dezvoltate pentru includerea în vaccinuri. Pojarul este, în prezent, următoarea ţintă posibilă pentru eliminare prin vaccinare.

Genetica moleculară pune în scenă un viitor luminos pentru vaccinologie, incluzând dezvoltarea de noi sisteme de administrare a vaccinurilor (de exemplu, vaccinuri ADN, vectori virali, vaccinuri vegetale şi formulări topice), noi adjuvanţi, dezvoltarea de vaccinuri mai eficiente împotriva tuberculozei şi vaccinuri împotriva citomegalovirusului (CMV), virusul herpes simplex (HSV), virusul sincitial respirator (RSV), boala stafilococică, boala streptococică, gripa pandemică, shigella, HIV şi schistosomiaza, printre altele.

Vaccinurile terapeutice pot fi de asemenea disponibile în curând pentru alergii, boli autoimune şi dependenţe.

Ce înseamnă imunizarea

Imunizarea este cea mai eficientă metodă de a vă proteja activ copilul împotriva bolilor care pot fi prevenite, cum ar fi tusea convulsivă, tetanosul, hepatita B şi rujeola, TBC, poliomielita, meningoencefalita, rotavirusul etc.

Prima dată când suntem expuşi la un germen, de exemplu o bacterie sau un virus, este nevoie de timp pentru ca sistemul imunitar să răspundă. Odată ce sistemul imunitar are memoria infecţiei, acesta este capabil să răspundă rapid pentru a distruge germenul data viitoare când vom fi expuşi.

Vaccinurile conţin părţi sau versiuni slăbite (inactivate sau atenuate) ale unui anumit germen. Vaccinarea răspândeşte în corp părţi ale germenului, pentru ca organismul să-l recunoască şi să genereze răspuns imunitar atunci când apare germenul real.

Copiii foarte mici riscă în special să se îmbolnăvească, deoarece sistemul lor imunitar nu are experienţă şi nu este în măsură să răspundă rapid. Multe dintre bolile de care ne protejează vaccinurile sunt foarte grave la copiii mici. Unele, de exemplu rujeola, sunt foarte contagioase şi de obicei destul de uşoare, dar prezintă un risc de complicaţii grave chiar şi la oameni sănătoşi.

Imunizarea este cel mai sigur şi eficient mod de a oferi protecţie sănătăţii copilului

…..

Leave A Comment

%d bloggers like this: