PREVENȚIA -UN ACT MORAL
În multe cazuri, înţelegerea este rezultatul unor experienţe comun împărtăşite. Deși aflați în poziții diferite față de boală, medicul și pacientul împărtăsesc experiența acesteia.
Analizat pe baza valorilor și principiilor umane actul medical este un act care presupune înțelegerea, înainte de acțiunea vindecătoare dirijată conform unor proceduri standard.
Înţelegerea pacienților este un rezultat al negocierilor, dar şi o stare interioară de acceptare. Ea presupune, pe lângă alegerea raţională, multă empatie și suport.
Etica grijii, un concept fundamentat de Carol Gilligan, presupune implicarea directă în raport cu celelalte fiinţe și este o etică a medierii prin comuniune şi relaţie, spre deosebire de cea a drepturilor şi dreptăţii, care este o etică a medierii doar prin reguli şi legi.
Întrebarea cea mai importantă pe care cred că trebuie să şi-o pună oamenii când stabilesc reguli pentru anumite situații este următoarea: Mi-ar conveni să fiu tratat după această regulă dacă aş fi în acea situaţie ?. Implicarea directă în raport cu bolnavul, pentru prevenție, duce la o atitudine de asumare a responsabilității și grijii evidente.
O idee optimistă este că se poate evita inrăutățirea sănătății celorlalți prin cunoașterea nevoilor pacienților și a specificului vieții acestora și prin creșterea accesului lor la informație și la servicii de prevenție.
Discutând despre calitatea vieții bolnavilor ne referim la calitatea fizică, socială, psihologicăâ sau la o sinteză între acestea? Cum pot oameni beneficia de o “viață de calitate” și pe ce bază se va face accesul la aceasta?
Proiectul HEPAMED aduce în atenția medicilor specialiști, medicilor de familie și asistenților medicali și o abordare ce ține de etică, prin scopul creșterii accesului femeilor la servicii de prevenție a bolilor hepatice cu virus B si C , pornind de la premisa că acestea sunt un grup vulnerabil.
La baza acestui demers stau principii fundamentale ale bioeticii.
Beneficenţa cere medicilor să acţioneze numai spre binele pacientului. Creșterea accesului la prevenție a femeilor, va maximiza beneficiile intervențiilor către ele ca bolnavi sau ca aparținătoare ale bolnavilor din familie. De asemenea prin prevenția aplicată în mediul familial se pot minimiza semnificativ riscurile.
Nonmaleficenţa înseamnă a nu face rău, ca primă condiţie a actului medical. A preveni sau a folosi suficient anumite resurse umane, precum femeile, care au un rol protectiv în familie (prin educarea copiilor, prin grijă, impunerea unui stil alimentar, sau al regulilor de igienă, de exemplu) înseamnă a evita menținerea unor riscuri de complicații ale bolilor infecțioase sau de transmiterea a lor. Prevenția e o condiție de bază în evitarea situațiilor medicale indezirabile.
Autonomia femeilor prin implicarea lor ca agenți de prevenție, presupune respectarea drepturilor lor ca pacienți la autodeterminare, independenţă şi libertate de acțiune protectoare. Există obligaţii pozitive bazate pe dreptul la informare şi pe înţelegerea lor ca pacienți care decid responsabil pentru propria sănătate
Justiţia (dreptatea) presupune nediscriminarea (pe criterii de vârstă, sex, etnie, religie, grup etnic, politic, social, etc.) a celor ce vor primi îngrijirile medicale, cât şi obligaţia medicului de a lucra spre binele public din două perspective: utilitaristă (beneficiul maximal către societate şi pacient) şi egalitaristă (distribuţia dreaptă a costurilor şi beneficiilor: oportunităţi egale în faţa bolii şi dreptul egal al fiecărui om la un minim de resurse medicale).
Medicina se bazează pe dovezi, dar și pe valori! Colaborarea medicilor cu bolnavii pentru prevenție poate fi considerat un act moral.
Cerasela Libeg, expert HEPAMED
