Presa, alături de şcoală şi alte câteva instituţii, a contribuit la conştientizarea în medii cât mai largi a ideii de naţiune română, a afirmat Ioan-Aurel Pop, preşedintele Academiei Române, la vernisajul expoziţiei “191 de ani de presă românească”, eveniment desfăşurat joi, la Biblioteca Academiei Române.
“Cred că ideea de a organiza această expoziţie este fundamentală, pentru că prin asta vor afla şi cei care nu ştiu că un tezaur al moştenirii noastre de presă se află în Academia Română. (…) Ca istoric al naţiunii, al naţiunilor şi europene şi al naţiunii noastre, sunt absolut convins că presa, alături de şcoală şi de alte câteva instituţii, a contribuit la conştientizarea în medii cât mai largi a ideii de naţiune română. Fără presa de secol XIX înfăptuirile noastre ca naţiune ar fi fost mai sărace şi mai puţin conştientizate de publicul larg. Elita era conştientă că vorbim aceeaşi limbă, că suntem de la Nistru până la Tisa un singur popor devenit naţiune, dar oamenii de rând, nu. Preoţii şi învăţătorii care ştiau carte – fiindcă satul nu ştia carte – citeau public periodice în Transilvania înainte de Revoluţia de la 1848 după terminarea slujbei, ca să audă toţi oamenii ce noutăţi s-au mai petrecut prin lume. (…) Presa periodică românească a contribuit din plin la elaborarea acestei case care se numeşte România”, a declarat preşedintele Academiei Române.
El a arătat că la Academia Română există “o zestre culturală extraordinară”, care ar trebui să fie cunoscută nu doar de cărturari şi de cei care au teme de cercetare, ci şi de vizitatorii întâmplători care ar putea deveni apoi cititori statornici.
“O parte din tezaur este presa românească apărută pe teritoriul României sau în legătură cu România. Multă lume ar spune: presa nu-i chiar o latură a culturii înalte pentru că nu reprezintă literatura de vână puternică, nici creaţie ştiinţifică de prim rang. Şi, totuşi, fără presă cultura modernă românească e de neimaginat. Presa are o vechime, spun organizatorii expoziţiei, de 191 de ani, dar ea e mult mai veche, de fapt. Presa însemna iniţial ‘veste’, în limba italiană avviso, iar avvisi circulau pe acest teritoriu nu făcute neapărat aici la noi, dar circulau şi lumea intelectuală afla de ele încă de dinaintea domniei lui Mihai Viteazul. Pe vremea lui Mihai Viteazul circulau foi volante care anunţau întâmplări din Europa creştină. Presa modernă românească începe în jur de 1800, cu ceva înainte dacă ne gândim la ‘Courier du Moldavie’, care a apărut în franţuzeşte, şi apoi intră pe o şosea magistrală a dezvoltării sale, şi avem presă românească în limba franceză, avem presă românească în limba română cu alfabet chirilic sau cu alfabet de tranziţie, ceea ce este o ciudăţenie – alfabetul de tranziţie este numai pe spaţiul nostru, şi foarte puţini se mai apleacă asupra acelor texte deosebite. Nici la şcoală nu se mai învaţă despre ‘Curierul românesc’, ‘Albina românească’ sau ‘Gazeta de Transilvania’, şi nici nu se mai face un fel de clasificare a publicaţiilor periodice, care unele erau laice, altele religioase, unele erau cu caracter politic, altele predominant literar”, a mai spus Ioan-Aurel Pop.
Biblioteca Academiei Române găzduieşte o “comoară” din care nu lipsesc gravuri, desene, fotografii sau manuscrisele cele mai importante care au avut o valoare imensă pentru cultura română, a precizat, la rândul său, Nicolae Noica, membru de onoare al Academiei Române şi director general al Bibliotecii.
“Avem datoria morală şi obligaţia să protejăm acest tezaur, dar şi să-l facem cunoscut generaţiilor tinere pentru a-l cerceta şi transmite mai departe. Şi cine putea şi poate mai bine să ne ajute în acest demers decât presa şi televiziunile. Este motivul pentru care prima expoziţie pe care am organizat-o o dedicăm evoluţiei presei româneşti care împlineşte 191 de ani. Avem documente din 1829. Alături de noi este ziarul ‘Timpul’ în care a scris Mihai Eminescu, a cărui sărbătorire la 170 de ani trebuie să o continuăm în acest an. Avem aici şi o ladă făcută la Viena în care Cuza a trimis documentele istorice donate Bibliotecii Academiei Române cu ani în urmă”, a afirmat Nicolae Noica.
Gabriela Dumitrescu, curatoare a expoziţiei alături de Daniela Stanciu, a arătat că expoziţia este dedicată celor 191 de ani de la apariţia primelor ziare în limba română.
“Sunt 191 de ani de la apariţia primelor ziare româneşti în limba română, e adevărat cu chirilice. Asta s-a întâmplat în 1829 – ‘Curierul Românesc’ şi ‘Albina Românească’. Responsabili – Heliade Rădulescu în Ţara Românească şi Gheorghe Asachi în Moldova. Înainte de asta au mai fost tot felul de înştiinţări în încercarea de a scoate nişte ziare româneşti. Înştiinţările foloseau la adunarea de prenumeranţi, adică adunarea de abonaţi, ca să poată să scoată ziarul. S-a întâmplat în acelaşi an şi în Ţara Românească şi în Moldova, la mică diferenţă a apărut şi Gazeta de Transilvania a lui Gheorghe Bariţiu, şi după aia a început ‘Românul’ şi foarte multe alte ziare. Sigur nu putem uita nici de ‘Calendarul Claponului’ lui Caragiale, nici de ‘Moftul român’, nici alte reviste care au reflectat diversele curente literare în epocă”, a declarat pentru AGERPRES Gabriela Dumitrescu.
…..
