Cu toții avem povestiri din familie care se moștenesc din generație
în generație, despre un membru de famile care a fost sau este un exemplu de urmat pentru toți. Pe de altă parte, fiecare familie are povești, secrete știute de toți dar despre care nu vorbește nimeni, sau altele știute doar de câțiva membri de famile care încearcă să le ia cu ei în mormânt. Mai departe, cu toții avem momente în viață când spunem: eu nu voi fi ca mama, tata, bunicii, nimeni dintre predecesorii mei. Eu voi face totul altfel.
Cu toate acestea, dacă stăm să analizăm reacțiile, răspunsurile noastre date în anumite situații, ne dăm seama că ne comportăm la fel sau foarte asemănător cu predecesorii noștri. Educăm copiii noștri (dacă avem) folosind metode foarte diferite și totuși, aceleași conflicte, anxietăți, temeri sunt transmise din generație în generație. Până în momentul în care ne putem gândi la ele, sau, vezi doamne, putem să vorbim despre ele, până în momentul în care se descoperă o traumă necunoscută anterior sau un secret de familie bine păzit, mesajul, evenimentul fatidic, secretul transgenerațional se ascunde în umbră.
Se conturează întrebările: cum funcționează aceste patternuri transgeneraționale? Cum se transmit mai departe? Cum le încadrăm în viața noastră? Pot fe ele modificate, și dacă da, cum? Și, nu în ultimul rând, poate fi procesul de creație sau creația finită rezolvarea sau proiecția acestor patternuri?
Expun artiștii:
