Medicul de familie, ca verigă primară în lanţul de îngrijire a populaţiei, prin cunoştinţele sale profesionale şi atribuţiile pe care le are ar trebui să rezolve circa 80 – 90% din nevoile oamenilor, a declarat pentru AGERPRES medicul Cristina Costas, în contextul marcării, pe 19 mai, a Zilei Internaţionale a Medicului de Familie.
Dr. Cristina Costas spune că pentru pacienţi medicul de familie ar trebui să reprezinte omul de “încredere”.
“Acesta reprezintă ‘poarta de intrare’ a pacienţilor în sistemul de sănătate. El coordonează circuitul pacientului în sistemul de servicii medicale, colaborând cu toate celelalte specialităţi medicale”, susţine doctorul.
Atribuţiile sale în sfera serviciilor medicale sunt complexe, putând fi grupate în mai multe categorii: preventive, curative, educaţionale, administrativ-organizatorice, cercetare ştiinţifică.
Potrivit dr. Costas, structura sistemului naţional de sănătate ar trebui privită ca o piramidă cu interconexiuni structurale şi funcţionale permanente şi complexe între toate departamentele şi specialităţile medicale: nivelul I – îngrijiri primare de sănătate, care ar trebui să rezolve circa 90% din nevoile medicale ale populaţiei, nivelul II – îngrijiri secundare de sănătate, care să rezolve 9% din nevoile medicale ale populaţiei, nivelul III – îngrijiri terţiare de sănătate, care ar trebui să rezolve 1% din nevoile medicale ale populaţiei, nivelul IV – Ministerul Sănătăţii şi Familiei, care stabileşte legi, programe, politici de sănătate, coordonează şi evaluează serviciile medicale furnizate de nivelele I, II şi III. În prezent, din păcate, spune medicul, procentele nu sunt cele menţionate, balanţa fiind net crescută la nivelurile II şi III, ceea ce implică costuri nejustificate. Astfel se pierd fonduri substanţiale, care utilizate la nivelul I ar avea un impact pozitiv pe termen lung asupra stării de sănătate a populaţiei.
Dr. Cristina Costas spune că un rol important în medicina de familie îl are prevenţia. Ea se referă la orice tip de activitate care contribuie la menţinerea stării de sănătate, reducerea morbidităţii (îmbolnăvirii) şi mortalităţii printr-o anumită afecţiune. Prevenţia poate fi primară, secundară şi terţiară, medicina de familie ocupându-se mai ales de cea primară şi secundară. Serviciile preventive primare şi secundare privesc mai ales indivizii asimptomatici sau presimptomatici.
…
