În urmă cu 100 de ani, în faţa mulţimilor adunate la Alba Iulia la 1 decembrie 1918, înainte şi după ce a dat citire Rezoluţiunii Marii Uniri, Episcopul Iuliu Hossu a rostit câteva cuvinte, primite atunci cu strigăte entuziaste, şi pe care le-a repetat la o distanţă de 53 de ani, înregistrându-le “pentru posteritate”, în timp ce se afla închis cu domiciliu obligatoriu în Mănăstirea Ortodoxă Căldăruşani. Aşadar, “la trăirea a celui de-al 85-lea an al vieţii, cu glasul scăzut, dar cu neîmbătrânită dragostea de atunci”, cum însuşi mărturiseşte, cel dintâi Cardinal al Neamului Românesc spunea: “Fericit am vestit hotărârea judecății lui Dumnezeu prin reprezentanții a toată suflarea românească; fericiți voi, cari ați pecetluit pe veci, Unirea cu Țara-mamă. O viață întreagă veți mărturisi cu mândrie: “Și eu am fost la Alba-Iulia”! Fiii fiilor voștri vor chezășui puternic și fericiți, rostind: “Și părinții noștri au fost la Alba-Iulia!” Voi sunteți marea armată a sufletelor alese, a neamului vostru.
De acum o Românie Mare, întemeiată pe dreptatea lui Dumnezeu și credința poporului Său.
Cântarea noastră de biruință să fie cântarea neamului pe calea lungă și grea a veacurilor: “Dreptatea Ta, Doamne, e dreptate în veac și cuvântul Tău adevărul”. Dreptate și adevăr, la temelia României întregite! (…)”.
A urmat îmbrățișarea cu Prea Sfinția Sa Dr. Miron Cristea, atunci episcop ortodox de Caransebeș, în fața mulțimilor entuziaste, “care aclamau și plângeau de bucurie” şi Episcopul Miron Cristea a rostit atunci cuvintele: “Pe cum ne vedeți aici îmbrățișați frățește, așa să rămână îmbrățișați, pe veci, toți frații români”.
Gestul celor doi Ierarhi şi cuvintele rostite atunci rămân reper de trăire creştină, îndemn şi ideal, pentru generaţii, după cuvintele Psalmistului: “Iată acum ce este bun şi ce este frumos, decât numai a locui fraţii împreună! (…) că unde este unire acolo a poruncit Domnul binecuvântarea şi viaţa până în veac” (Ps. 132). Îndemnul la unitate îl adresează ucenicilor Săi însuşi Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos la rugăciunea din urmă: “Ca toţi să fie una, după cum Tu, Părinte, întru Mine şi Eu întru Tine, aşa şi aceştia în Noi să fie una, ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis” (Io 17,21).
Episcopul Iuliu Hossu, a cărui prezenţă spirituală se face acum cunoscută în oraşul de pe Someş şi prin dezvelirea şi binecuvântarea statuii sale, rămâne un simbol al unităţii, mai presus de toate meritele şi virtuţile prin care s-a făcut cunoscut (încă atunci, la 1 decembrie 1918, la Alba Iulia, mulţimile au scandat “te cunoaştem, Sfinţia ta!”), mai presus de eroismul luptei duse pentru credinţa în unire cu Roma şi pentru împlinirea dreptăţii (a cerut neîncetat, chiar din celula 44 a închisorii de la Sighet unde a stat închis timp de 5 ani, în regim de exterminare, a cerut autorităţilor vremii prin repetate memorii, repunerea în drepturi a Bisericii sale nedrept desfiinţată legal de regimul comunist).
Împreună cu cartea Memoriilor sale, cu preţioasa moştenire spirituală încredinţată urmaşilor săi, şi prin acest monument binecuvântat în centrul oraşului ultimului său sediu episcopal, Arhiereul Marii Uniri va purta mesajul bunei vestiri a unităţii şi chemarea la împlinirea ei, spre următorul Centenar al Marii Uniri.
Monumentul, de 2.60 metri înălţime, creație a sculptorului Ilarion Voinea
