Symphonic Jazz in Transylvania- interviu cu Elena Mîndru

September 4, 2018
207 Views

Interviu cu Elena Mîndru: „Cultura și muzica de calitate nu au fost și nu vor fi o modalitate de profit, așa cum îți imaginează unii oameni de afaceri sau politicieni. E nevoie să ne dăm seama că prin cultură putem schimba multe și în loc să tăiem fonduri, să suplimentăm finanțarea pentru cultură”

Solista de jazz Elena Mîndru, stabilită în Finlanda, revine în România cu cel mai important turneu al carierei sale. Împreună cu Orchestra Română de Tineret, celebrează Centenarul României cu un turneu inedit de jazz simfonic, care ajunge la Sighișoara, Zalău, Negrești Oaș și Toplița, în perioada 6-9 septembrie 2018. Solista a vorbit, într-un interviu, despre diferențele dintre Finlanda și România, în ceea ce privește evenimentele culturale muzicale și despre piedicile pe care le întâmpină artiștii aflați la început de drum.

Cum a apărut conceptul de Symphonic meets Jazz? Existau piedici în promovarea tinerilor artiști la noi în țară?
Da, existau și consider că încă există piedici în promovarea artiștilor la noi în țară. În Finlanda există mai multe organe care sprijină și promovează artiștii finlandezi și mi-am dat seama că multe dintre aceste tipuri de instituții lipsesc din România, iar cele care există nu luptă așa cum ar trebui pentru muzicieni. Sunt organisme formate din oameni care nu sunt muzicieni, nu înțeleg muzica și nu înțeleg rolul instituției din care fac parte. Iar muzicienii suferă, mai ales cei tineri. În ceea ce privește jazzul, lipsește o Uniune a Muzicienilor de Jazz din România, așa cum există în multe din țările europene. Mă gândesc serios la a înființa o asemenea uniune și la noi.

Tu ești acum stabilită în Finlanda. Ce te face să revii la noi în țară și să te implici în astfel de proiecte?
Da, locuiesc, predau, cânt și îmi continui studiile doctorale în Finlanda din 2012. Revin destul de des, pentru că vreau să fiu prezentă pe scena muzicală românească și mai ales să inițiez asemenea proiecte. Cred că dorința de a influența mersul lucrurilor în mai bine, asta mă face să revin, chiar dacă se întâmplă puțin câte puțin și lent uneori.

Cum e dezvoltată educația muzicală în Finlanda?
În primul rând, Finlanda investește enorm, față de România, în educație pentru orice disciplină. În ceea ce privește muzica, există suficiente instrumente muzicale și destul de variate chiar în școlile normale. În Finlanda foarte mulți copii cântă la un instrument și sunt înscriși la cursuri de muzică după programul normal de școală. Motivul principal nu este ca ei să devină muzicieni, ci să se dezvolte ca oameni și să-și cultive spiritul civic. Infrastructura este uneori mai bine pusă la punct în orașele mici decât în cele mai mari, când vine vorba de săli de concert. Iar aceste săli de concert nu sunt pustii, există activități culturale și concerte destul de regulat, artiștii finlandezi călătoresc mult în toată Finlanda pentru a oferi publicului experiențe live. Există foarte multe concerte special dedicate pentru copii sau chiar bebeluși. Publicul e educat de timpuriu să fie prezent la concerte, se are grijă de viitorul public, un aspect foarte important.

Am putea prelua modelul lor să îl aplicăm și la noi? Cum?
Da, multe lucruri sunt bune și ar merita preluate. În primul rând ideea că atunci când se construiește ceva trebuie făcut un plan de întreținere și dezvoltare pe termen foarte lung. Câteodată am impresia că în România se construiește și doar atât, nu mai există bani pentru a oferi o continuitate. Apoi, partea tehnică poate fi un exemplu din modelul finlandez. Aproape toate sălile sunt echipate cu sisteme de sunet, au instrumentele lor și inginerul de sunet al sălii.

Ce împiedică acum publicul de la noi să își dezvolte gustul pentru muzica simfonică?
Cred că lipsa acestui gen de concerte live, aproape de ei, în orașul lor, e un mare minus și un important factor. Cred că autoritățile locale pot ajuta mult în acest sens, să sprijine astfel de inițiative care sunt costisitoare, însă foarte importante pentru dezvoltarea culturală a populației. Important de specificat este de exemplu faptul că unele din sălile din orașele gazdă nu dispun de recuzita adecvată, de instrumentele specifice necesare, de profesioniști în domeniul de sunet și lumini sau pur și simplu de săli de spectacol adecvate.
Cât e de important acest proiect în contextul Anului Centenar?
Proiectul e important în special prin caracterul său internațional și tânăr. Cred că cel mai bine le putem aminti celorlalte țări despre celebrarea centenarului prin cooptarea a cât mai multor muzicieni din țări diferite, care să ducă vorba mai departe. Symphonic Jazz e o confluență între clasic și jazz, condimentat cu influențe din muzica tradițională românească. Aș zice între nou, clasic și tradițional, cum sper să fie și România la 100 de ani de la câștigarea independenței.

Cum ai vrea tu să arate România, din punct de vedere muzical, în următorii 100 de ani? E nevoie de o schimbare? În ce direcție?
O Românie unde publicul vine cu inima deschisă la un concert și vrea să plătească bilet pentru a susține artiștii de pe scenă și să i se pare normal un asemenea gest. E nevoie să ne dăm seama că prin cultură putem schimba multe și în loc să tăiem fonduri, să suplimentăm finanțarea pentru cultură. Cultura și muzica de calitate nu au fost, nu sunt și nu vor fi o modalitate de profit așa cum îți imaginează unii oameni de afaceri sau politicieni. Însă are un profit enorm în ceea ce privește tipul de oameni care fac parte dintr-o societate, lucru care nu poate fi substituit cu câștig financiar. Nu poți plăti toți oamenii unei societăți să meargă la concerte, să citească, să meargă la un film bun, să se angajeze în activități educaționale și creative indiferent de vârstă. Acestea vin din educația primită și din gradul de cultură la care a fost expus individul de timpuriu, după părerea mea.

Leave A Comment

%d bloggers like this: