Judecatoarea Dana Girbovan -DESPRE RASPUNDEREA MATERIALA A JUDECATORILOR SI PROCURORILOR – modificari aduse care vor consolida dreptul cetatenilor de a fi despagubiti pentru vatamari cauzate de erori judiciare

Judecatoarea Dana Girbovan, intr-o postare pe facebook arata ca “modificari aduse care vor consolida dreptul cetatenilor de a fi despagubiti pentru vatamari cauzate de erori judiciare”

“DESPRE RASPUNDEREA MATERIALA A JUDECATORILOR SI PROCURORILOR – modificari aduse care vor consolida dreptul cetatenilor de a fi despagubiti pentru vatamari cauzate de erori judiciare

Raspunderea materiala a magistratilor este intens ceruta/asteptata de catre romani, peste 80% din populatie dorind, conform ultimelor sondaje, instituirea unei asemenea raspunderi. Voi explica in cele ce urmeaza ce modificari s-au propus in lege, astfel incat fiecare cetatean sa inteleaga esenta modificarilor facute in domeniul raspunderii materiale a magistratilor si consecintele asupra drepturilor lor.

Premiza raspunderii materiale a magistratului este statuata chiar in Constitutie, unde se spune ca “Statul răspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare. Răspunderea statului este stabilită în condiţiile legii şi nu înlătură răspunderea magistraţilor care şi-au exercitat funcţia cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă” (art. 52 alin. 3).

Asadar, pentru ca magistratul sa poata raspunde material pentru prejudiciul pe care l-a generat statului prin eroarea judiciara, pentru care statul a despagubit cetateanul vatamat, e necesar sa existe cumulativ doua conditii:

1. Eroarea judiciara sa fi produs paguba statului. Ca sa fi produs paguba, statul trebuie sa fi platit despagubiri pentru eroare, conditiile raspunderii patrimoniala a statului pentru erorile judiciare stabilindu-se “in conditiile legii”. Abia din momentul platii despagubirii catre persoana vatamata vorbim despre o “paguba” produsa bugetului de stat, aceasta fiind prima conditie necesara pentru ca statul sa se poata intoarce in regres contra magistratului care a generat paguba. Fara paguba acoperita de stat nu exista raspundere materiala pentru magistrat.

2. Eroarea judiciara sa fi fost savarsita de magistrat “cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă”.

Asadar, pentru ca statul sa poata actiona in regres impotriva magistratului trebuie ca eroarea judiciara sa fi produs paguba SI ca eroarea judiciara sa fi fost produsa cu rea-creadinta sau grava neglijenta.

Daca oricare dintre aceste conditii nu sunt indeplinite, statul nu se poate indrepta, prin actiune in regres, impotriva magistratului pentru a recupera prejudiciul.

Inainte de a vorbi despre modificarile propuse la lege, este important de stiut ca in legea actuala exista prevederi privind raspunderea materiala a magistratilor, inteleasa ca actiunea in regres a statului impotriva magistratului pentru a recupera prejudiciul pe care l-a creat prin eroarea judiciara cauzata din rea-credinta si grava neglijenta.

Conditionarile puse, insa, in lege pentru ca persoana vatamata sa poata formula cerere de despagubiri impotriva statului (vedeti punctul 1 de mai sus), precum si termenele de prescriere a dreptului statului de a exercita actiunea in regres impotriva magistratului, au facut ca prevederile actuale din lege sa fie practic inaplicabile.

Astfel, in actuala lege, dreptul persoanei care a fost victima unei erori judiciare intr-un proces civil era restrans la situatia in care eroarea era rezultatul relei credinte sau a gravei neglijente a magistratului.

Ca atare, nu orice persoana care era victima unei erori judiciare putea cere despagubiri statului, ci numai cea care putea dovedi apriori culpa magistratului, fapt ce restrangea dreptul constitutional al persoanei in raporturile sale cu statul.

Apoi, atat termenul de prescriere al dreptului la actiune pentru repararea erorii judiciare, cat si pentru exercitarea dreptului in regres era foarte scurt, facand prevederea inaplicabila.

Din aceste motive, actualul text de lege a fost total nefunctional, trebuind a fi modificat.

Modificarile aduse in Comisie au pornit de la principiul constitutional al responsabilitatii statului fata de PERSOANELE care au suferit din cauza unor erori judiciare, principiu ce trebuie aplicat tuturor victimelor unor asemenea erori.

1. In acest sens, primul lucru pe care noua propunere l-a facut a fost abrogarea dispozitiei care bloca dreptul cetateanului de a cere Statului repararea prejudiciului cauzat printr-o eroare judiciara, preconditionandu-l de existenta unei hotarari care sa stabileasca reaua credinta si grava neglijenta a judecatorului sau procurorului.

Ma refer la abrogarea art. 96 alin. (4) din Legea 303/2004, care inca prevede ca “Dreptul persoanei vătămate la repararea prejudiciilor materiale cauzate prin erorile judiciare săvârșite în alte procese decât cele penale NU SE VA PUTEA EXERCITA decât în cazul în care s-a stabilit, în PREALABIL, printr-o hotărâre definitiva, răspunderea penală sau disciplinară, după caz, a judecătorului sau procurorului pentru o fapta săvârșită în cursul judecății procesului și dacă aceasta fapta este de natura să determine o eroare judiciară”.

Conform acestui articol, statul ii recunoaste cetateanului vatamat dreptul, ca principiu, de a fi despagubit, insa practic ii ingradeste exercitarea acestui drept, conditionandu-l de pre-existenta unei hotarari judecatoresti ce il vizează pe judecator sau procuror.

Exista astfel situatia in care o persoana, desi a fost victima unei erori judiciare, sa nu poate fi despagubita, deoarece magistratul nu a actionat cu rea credinta sau grava neglijenta.

Acest text de lege, care limita exercitarea dreptului la despagubiri, a fost eliminat, ceea ce va permite oricarui cetatean care a fost vatamat in urma unei erori judiciare sa ceara despagubiri din partea statului, indiferent daca eroarea a fost cauzata sau nu de culpa judecatorului sau procurorului.

Statul este garantul drepturilor fundamentale si al modului in care functioneaza institutiile sale si de aceea, din punct de vedere al raporturilor stat – cetatean, este irelevant motivul care a dus la eroare judiciara.

Daca un cetatean a fost vatamat de o eroare judiciara, statul trebuie sa-l despagubeasca. Punct.

Ca atare, in raportul dintre cetatean si stat e suficient sa existe o eroare judiciara care a produs o vatamare, pentru a da nastere dreptului la despagubiri.

Or, reglementarea in cauza exact acest lucru il impiedica, limitand dreptul cetatenilor de a fi despagubiti in caz de eroare judiciara.

Limitand dreptul la despagubiri, evident ca se limiteaza si posibilitatea producerii pagubei pentru stat (care nu e pus in situatia sa plateasca), ceea ce implicit reduce cauzele in care statul se poate intoarce cu actiunea in regres.

Ca atare, prin eliminarea piedicilor existente, aceasta prima problema a fost rezolvata, astfel ca orice persoana vatamata in urma unei erori judiciare va putea cere despagubiri, fara alte conditionari privitoare la culpa magistratilor.

2. A doua etapa priveste raporturile dintre stat si judecator sau procuror si este materializata prin “actiunea in regres”, statul intorcandu-se impotriva magistratilor care au cauzat eroarea judiciara.

Dupa cum rezulta din textul constitutional de mai sus, insa, daca cetateanul are dreptul – in “conditiile legii” – la despagubiri pentru prejudicii cauzate de erori judiciare, indiferent de cauza erorii, statul nu se poate intoarce impotriva magistratilor pentru recuperarea prejudiciului DECAT in cazul in care procurorul sau judecatorul care au cauzat eroarea judiciara “şi-au exercitat funcţia cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă”.

Aceasta inseamna ca, dupa ce statul a fost obligat la plata de despagubiri catre victima erorii judiciare, statul nu se poate intoarce automat, in toate cazurile, cu actiunea in regres impotriva magistratilor implicati in cauza, ci prima data trebuie stabilita reaua-credinta si grava neglijenta a acestora.

Conform noii propuneri, verificarile privind exercitarea functiei cu rea credinta ori grava neglijenta vor fi facute de Inspectia Judiciara, conform procedurii stabilite de Legea 317/2004. In cadrul acesteia, judecatorul sau procurorul poate formula apararile pe care le considera necesare, urmand ca la final, dupa exercitarea cailor de atac – daca este cazul –, sa se stabileasca definitiv daca judecatorul sau procurorul a actionat cu rea credinţa sau grava neglijenta.

In acest caz va fi indeplinita si cea de a doua conditie pentru ca statul sa se intoarca efectiv cu actiunea in regres impotriva magistratului.

In concluzie, propunerea adoptata in Comisie a eliminat ingradirile care existau in exercitarea dreptului cetateanului de a fi despagubit in urma unei erori judiciare (nefiind despagubit, nu se producea nici prejudiciu statului) si a instituit un mecanism distinct pentru exercitarea actiunii in regres, ce il include pe cel privind reaua-credinta si grava neglijenta, astfel incat raspunderea materiala sa poata fi exercitata efectiv.

Contrar celor sustinute de unele articole din presa, prevederea adoptata de Comisie creaza cadrul legal pentru punerea in practica a ceva ce nu a fost exercitat in fapt niciodata.

Dincolo insa de aceste chestiuni punctuale, remarc faptul ca tema raspunderii materiale este extrem de speculata politic, pentru castigarea capitalului electoral, in conditiile in care, pe buna dreptate, cetatenii isi doresc un mecanism eficient de raspundere si pentru magistrati. Acest mecanism este insa unul complex, iar raspunderea materiala trebuie corelata cu cea penala si disciplinara, intr-un ansambul coerent, care sa asigure respectarea echilibrului independenta – responsabilitate. Mai mult, doar raspunderea materiala nu va rezolva niciodata in mod real problemele de sistem.

Raspunderea materiala este o parte dintr-un angrenaj menit sa confere responsabilitate in infaptuirea actului de justitie, in care, alaturi de raspundere, se regasesc dispozitii ce privesc modul de selectare a magistratilor, de pregatire pentru a deveni magistrat, de formare continua, de evaluare eficienta a acestora pe parcursul intregii cariere, iar propunerile din proiectul de lege abordeaza fiecare din aceste probleme.

Propunerile pe care le-am facut, daca vor ajunge in lege, vor intari independenta justitiei si vor creste calitatea actului de justitiei, astfel incat drepturile si libertatile cetatenilor sa fie mai bine aparate.'” arata judecatoarea

DESPRE RASPUNDEREA MATERIALA A JUDECATORILOR SI PROCURORILOR – modificari aduse care vor consolida dreptul cetatenilor de a fi despagubiti pentru vatamari cauzate de erori judiciare

Raspunderea materiala a magistratilor este intens ceruta/asteptata de catre romani, peste 80% din populatie dorind, conform ultimelor sondaje, instituirea unei asemenea raspunderi. Voi explica in cele ce urmeaza ce modificari s-au propus in lege, astfel incat fiecare cetatean sa inteleaga esenta modificarilor facute in domeniul raspunderii materiale a magistratilor si consecintele asupra drepturilor lor.

Premiza raspunderii materiale a magistratului este statuata chiar in Constitutie, unde se spune ca “Statul răspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare. Răspunderea statului este stabilită în condiţiile legii şi nu înlătură răspunderea magistraţilor care şi-au exercitat funcţia cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă” (art. 52 alin. 3).

Asadar, pentru ca magistratul sa poata raspunde material pentru prejudiciul pe care l-a generat statului prin eroarea judiciara, pentru care statul a despagubit cetateanul vatamat, e necesar sa existe cumulativ doua conditii:

1. Eroarea judiciara sa fi produs paguba statului. Ca sa fi produs paguba, statul trebuie sa fi platit despagubiri pentru eroare, conditiile raspunderii patrimoniala a statului pentru erorile judiciare stabilindu-se “in conditiile legii”. Abia din momentul platii despagubirii catre persoana vatamata vorbim despre o “paguba” produsa bugetului de stat, aceasta fiind prima conditie necesara pentru ca statul sa se poata intoarce in regres contra magistratului care a generat paguba. Fara paguba acoperita de stat nu exista raspundere materiala pentru magistrat.

2. Eroarea judiciara sa fi fost savarsita de magistrat “cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă”.

Asadar, pentru ca statul sa poata actiona in regres impotriva magistratului trebuie ca eroarea judiciara sa fi produs paguba SI ca eroarea judiciara sa fi fost produsa cu rea-creadinta sau grava neglijenta.

Daca oricare dintre aceste conditii nu sunt indeplinite, statul nu se poate indrepta, prin actiune in regres, impotriva magistratului pentru a recupera prejudiciul.

Inainte de a vorbi despre modificarile propuse la lege, este important de stiut ca in legea actuala exista prevederi privind raspunderea materiala a magistratilor, inteleasa ca actiunea in regres a statului impotriva magistratului pentru a recupera prejudiciul pe care l-a creat prin eroarea judiciara cauzata din rea-credinta si grava neglijenta.

Conditionarile puse, insa, in lege pentru ca persoana vatamata sa poata formula cerere de despagubiri impotriva statului (vedeti punctul 1 de mai sus), precum si termenele de prescriere a dreptului statului de a exercita actiunea in regres impotriva magistratului, au facut ca prevederile actuale din lege sa fie practic inaplicabile.

Astfel, in actuala lege, dreptul persoanei care a fost victima unei erori judiciare intr-un proces civil era restrans la situatia in care eroarea era rezultatul relei credinte sau a gravei neglijente a magistratului.

Ca atare, nu orice persoana care era victima unei erori judiciare putea cere despagubiri statului, ci numai cea care putea dovedi apriori culpa magistratului, fapt ce restrangea dreptul constitutional al persoanei in raporturile sale cu statul.

Apoi, atat termenul de prescriere al dreptului la actiune pentru repararea erorii judiciare, cat si pentru exercitarea dreptului in regres era foarte scurt, facand prevederea inaplicabila.

Din aceste motive, actualul text de lege a fost total nefunctional, trebuind a fi modificat.

Modificarile aduse in Comisie au pornit de la principiul constitutional al responsabilitatii statului fata de PERSOANELE care au suferit din cauza unor erori judiciare, principiu ce trebuie aplicat tuturor victimelor unor asemenea erori.

1. In acest sens, primul lucru pe care noua propunere l-a facut a fost abrogarea dispozitiei care bloca dreptul cetateanului de a cere Statului repararea prejudiciului cauzat printr-o eroare judiciara, preconditionandu-l de existenta unei hotarari care sa stabileasca reaua credinta si grava neglijenta a judecatorului sau procurorului.

Ma refer la abrogarea art. 96 alin. (4) din Legea 303/2004, care inca prevede ca “Dreptul persoanei vătămate la repararea prejudiciilor materiale cauzate prin erorile judiciare săvârșite în alte procese decât cele penale NU SE VA PUTEA EXERCITA decât în cazul în care s-a stabilit, în PREALABIL, printr-o hotărâre definitiva, răspunderea penală sau disciplinară, după caz, a judecătorului sau procurorului pentru o fapta săvârșită în cursul judecății procesului și dacă aceasta fapta este de natura să determine o eroare judiciară”.

Conform acestui articol, statul ii recunoaste cetateanului vatamat dreptul, ca principiu, de a fi despagubit, insa practic ii ingradeste exercitarea acestui drept, conditionandu-l de pre-existenta unei hotarari judecatoresti ce il vizează pe judecator sau procuror.

Exista astfel situatia in care o persoana, desi a fost victima unei erori judiciare, sa nu poate fi despagubita, deoarece magistratul nu a actionat cu rea credinta sau grava neglijenta.

Acest text de lege, care limita exercitarea dreptului la despagubiri, a fost eliminat, ceea ce va permite oricarui cetatean care a fost vatamat in urma unei erori judiciare sa ceara despagubiri din partea statului, indiferent daca eroarea a fost cauzata sau nu de culpa judecatorului sau procurorului.

Statul este garantul drepturilor fundamentale si al modului in care functioneaza institutiile sale si de aceea, din punct de vedere al raporturilor stat – cetatean, este irelevant motivul care a dus la eroare judiciara.

Daca un cetatean a fost vatamat de o eroare judiciara, statul trebuie sa-l despagubeasca. Punct.

Ca atare, in raportul dintre cetatean si stat e suficient sa existe o eroare judiciara care a produs o vatamare, pentru a da nastere dreptului la despagubiri.

Or, reglementarea in cauza exact acest lucru il impiedica, limitand dreptul cetatenilor de a fi despagubiti in caz de eroare judiciara.

Limitand dreptul la despagubiri, evident ca se limiteaza si posibilitatea producerii pagubei pentru stat (care nu e pus in situatia sa plateasca), ceea ce implicit reduce cauzele in care statul se poate intoarce cu actiunea in regres.

Ca atare, prin eliminarea piedicilor existente, aceasta prima problema a fost rezolvata, astfel ca orice persoana vatamata in urma unei erori judiciare va putea cere despagubiri, fara alte conditionari privitoare la culpa magistratilor.

2. A doua etapa priveste raporturile dintre stat si judecator sau procuror si este materializata prin “actiunea in regres”, statul intorcandu-se impotriva magistratilor care au cauzat eroarea judiciara.

Dupa cum rezulta din textul constitutional de mai sus, insa, daca cetateanul are dreptul – in “conditiile legii” – la despagubiri pentru prejudicii cauzate de erori judiciare, indiferent de cauza erorii, statul nu se poate intoarce impotriva magistratilor pentru recuperarea prejudiciului DECAT in cazul in care procurorul sau judecatorul care au cauzat eroarea judiciara “şi-au exercitat funcţia cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă”.

Aceasta inseamna ca, dupa ce statul a fost obligat la plata de despagubiri catre victima erorii judiciare, statul nu se poate intoarce automat, in toate cazurile, cu actiunea in regres impotriva magistratilor implicati in cauza, ci prima data trebuie stabilita reaua-credinta si grava neglijenta a acestora.

Conform noii propuneri, verificarile privind exercitarea functiei cu rea credinta ori grava neglijenta vor fi facute de Inspectia Judiciara, conform procedurii stabilite de Legea 317/2004. In cadrul acesteia, judecatorul sau procurorul poate formula apararile pe care le considera necesare, urmand ca la final, dupa exercitarea cailor de atac – daca este cazul –, sa se stabileasca definitiv daca judecatorul sau procurorul a actionat cu rea credinţa sau grava neglijenta.

In acest caz va fi indeplinita si cea de a doua conditie pentru ca statul sa se intoarca efectiv cu actiunea in regres impotriva magistratului.

In concluzie, propunerea adoptata in Comisie a eliminat ingradirile care existau in exercitarea dreptului cetateanului de a fi despagubit in urma unei erori judiciare (nefiind despagubit, nu se producea nici prejudiciu statului) si a instituit un mecanism distinct pentru exercitarea actiunii in regres, ce il include pe cel privind reaua-credinta si grava neglijenta, astfel incat raspunderea materiala sa poata fi exercitata efectiv.

Contrar celor sustinute de unele articole din presa, prevederea adoptata de Comisie creaza cadrul legal pentru punerea in practica a ceva ce nu a fost exercitat in fapt niciodata.

Dincolo insa de aceste chestiuni punctuale, remarc faptul ca tema raspunderii materiale este extrem de speculata politic, pentru castigarea capitalului electoral, in conditiile in care, pe buna dreptate, cetatenii isi doresc un mecanism eficient de raspundere si pentru magistrati. Acest mecanism este insa unul complex, iar raspunderea materiala trebuie corelata cu cea penala si disciplinara, intr-un ansambul coerent, care sa asigure respectarea echilibrului independenta – responsabilitate. Mai mult, doar raspunderea materiala nu va rezolva niciodata in mod real problemele de sistem.

Raspunderea materiala este o parte dintr-un angrenaj menit sa confere responsabilitate in infaptuirea actului de justitie, in care, alaturi de raspundere, se regasesc dispozitii ce privesc modul de selectare a magistratilor, de pregatire pentru a deveni magistrat, de formare continua, de evaluare eficienta a acestora pe parcursul intregii cariere, iar propunerile din proiectul de lege abordeaza fiecare din aceste probleme.

Propunerile pe care le-am facut, daca vor ajunge in lege, vor intari independenta justitiei si vor creste calitatea actului de justitiei, astfel incat drepturile si libertatile cetatenilor sa fie mai bine aparate.” arata judecatoarea

DESPRE RASPUNDEREA MATERIALA A JUDECATORILOR SI PROCURORILOR – modificari aduse care vor consolida dreptul cetatenilor de a fi despagubiti pentru vatamari cauzate de erori judiciare

Raspunderea materiala a magistratilor este intens ceruta/asteptata de catre romani, peste 80% din populatie dorind, conform ultimelor sondaje, instituirea unei asemenea raspunderi. Voi explica in cele ce urmeaza ce modificari s-au propus in lege, astfel incat fiecare cetatean sa inteleaga esenta modificarilor facute in domeniul raspunderii materiale a magistratilor si consecintele asupra drepturilor lor.

Premiza raspunderii materiale a magistratului este statuata chiar in Constitutie, unde se spune ca “Statul răspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare. Răspunderea statului este stabilită în condiţiile legii şi nu înlătură răspunderea magistraţilor care şi-au exercitat funcţia cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă” (art. 52 alin. 3).

Asadar, pentru ca magistratul sa poata raspunde material pentru prejudiciul pe care l-a generat statului prin eroarea judiciara, pentru care statul a despagubit cetateanul vatamat, e necesar sa existe cumulativ doua conditii:

1. Eroarea judiciara sa fi produs paguba statului. Ca sa fi produs paguba, statul trebuie sa fi platit despagubiri pentru eroare, conditiile raspunderii patrimoniala a statului pentru erorile judiciare stabilindu-se “in conditiile legii”. Abia din momentul platii despagubirii catre persoana vatamata vorbim despre o “paguba” produsa bugetului de stat, aceasta fiind prima conditie necesara pentru ca statul sa se poata intoarce in regres contra magistratului care a generat paguba. Fara paguba acoperita de stat nu exista raspundere materiala pentru magistrat.

2. Eroarea judiciara sa fi fost savarsita de magistrat “cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă”.

Asadar, pentru ca statul sa poata actiona in regres impotriva magistratului trebuie ca eroarea judiciara sa fi produs paguba SI ca eroarea judiciara sa fi fost produsa cu rea-creadinta sau grava neglijenta.

Daca oricare dintre aceste conditii nu sunt indeplinite, statul nu se poate indrepta, prin actiune in regres, impotriva magistratului pentru a recupera prejudiciul.

Inainte de a vorbi despre modificarile propuse la lege, este important de stiut ca in legea actuala exista prevederi privind raspunderea materiala a magistratilor, inteleasa ca actiunea in regres a statului impotriva magistratului pentru a recupera prejudiciul pe care l-a creat prin eroarea judiciara cauzata din rea-credinta si grava neglijenta.

Conditionarile puse, insa, in lege pentru ca persoana vatamata sa poata formula cerere de despagubiri impotriva statului (vedeti punctul 1 de mai sus), precum si termenele de prescriere a dreptului statului de a exercita actiunea in regres impotriva magistratului, au facut ca prevederile actuale din lege sa fie practic inaplicabile.

Astfel, in actuala lege, dreptul persoanei care a fost victima unei erori judiciare intr-un proces civil era restrans la situatia in care eroarea era rezultatul relei credinte sau a gravei neglijente a magistratului.

Ca atare, nu orice persoana care era victima unei erori judiciare putea cere despagubiri statului, ci numai cea care putea dovedi apriori culpa magistratului, fapt ce restrangea dreptul constitutional al persoanei in raporturile sale cu statul.

Apoi, atat termenul de prescriere al dreptului la actiune pentru repararea erorii judiciare, cat si pentru exercitarea dreptului in regres era foarte scurt, facand prevederea inaplicabila.

Din aceste motive, actualul text de lege a fost total nefunctional, trebuind a fi modificat.

Modificarile aduse in Comisie au pornit de la principiul constitutional al responsabilitatii statului fata de PERSOANELE care au suferit din cauza unor erori judiciare, principiu ce trebuie aplicat tuturor victimelor unor asemenea erori.

1. In acest sens, primul lucru pe care noua propunere l-a facut a fost abrogarea dispozitiei care bloca dreptul cetateanului de a cere Statului repararea prejudiciului cauzat printr-o eroare judiciara, preconditionandu-l de existenta unei hotarari care sa stabileasca reaua credinta si grava neglijenta a judecatorului sau procurorului.

Ma refer la abrogarea art. 96 alin. (4) din Legea 303/2004, care inca prevede ca “Dreptul persoanei vătămate la repararea prejudiciilor materiale cauzate prin erorile judiciare săvârșite în alte procese decât cele penale NU SE VA PUTEA EXERCITA decât în cazul în care s-a stabilit, în PREALABIL, printr-o hotărâre definitiva, răspunderea penală sau disciplinară, după caz, a judecătorului sau procurorului pentru o fapta săvârșită în cursul judecății procesului și dacă aceasta fapta este de natura să determine o eroare judiciară”.

Conform acestui articol, statul ii recunoaste cetateanului vatamat dreptul, ca principiu, de a fi despagubit, insa practic ii ingradeste exercitarea acestui drept, conditionandu-l de pre-existenta unei hotarari judecatoresti ce il vizează pe judecator sau procuror.

Exista astfel situatia in care o persoana, desi a fost victima unei erori judiciare, sa nu poate fi despagubita, deoarece magistratul nu a actionat cu rea credinta sau grava neglijenta.

Acest text de lege, care limita exercitarea dreptului la despagubiri, a fost eliminat, ceea ce va permite oricarui cetatean care a fost vatamat in urma unei erori judiciare sa ceara despagubiri din partea statului, indiferent daca eroarea a fost cauzata sau nu de culpa judecatorului sau procurorului.

Statul este garantul drepturilor fundamentale si al modului in care functioneaza institutiile sale si de aceea, din punct de vedere al raporturilor stat – cetatean, este irelevant motivul care a dus la eroare judiciara.

Daca un cetatean a fost vatamat de o eroare judiciara, statul trebuie sa-l despagubeasca. Punct.

Ca atare, in raportul dintre cetatean si stat e suficient sa existe o eroare judiciara care a produs o vatamare, pentru a da nastere dreptului la despagubiri.

Or, reglementarea in cauza exact acest lucru il impiedica, limitand dreptul cetatenilor de a fi despagubiti in caz de eroare judiciara.

Limitand dreptul la despagubiri, evident ca se limiteaza si posibilitatea producerii pagubei pentru stat (care nu e pus in situatia sa plateasca), ceea ce implicit reduce cauzele in care statul se poate intoarce cu actiunea in regres.

Ca atare, prin eliminarea piedicilor existente, aceasta prima problema a fost rezolvata, astfel ca orice persoana vatamata in urma unei erori judiciare va putea cere despagubiri, fara alte conditionari privitoare la culpa magistratilor.

2. A doua etapa priveste raporturile dintre stat si judecator sau procuror si este materializata prin “actiunea in regres”, statul intorcandu-se impotriva magistratilor care au cauzat eroarea judiciara.

Dupa cum rezulta din textul constitutional de mai sus, insa, daca cetateanul are dreptul – in “conditiile legii” – la despagubiri pentru prejudicii cauzate de erori judiciare, indiferent de cauza erorii, statul nu se poate intoarce impotriva magistratilor pentru recuperarea prejudiciului DECAT in cazul in care procurorul sau judecatorul care au cauzat eroarea judiciara “şi-au exercitat funcţia cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă”.

Aceasta inseamna ca, dupa ce statul a fost obligat la plata de despagubiri catre victima erorii judiciare, statul nu se poate intoarce automat, in toate cazurile, cu actiunea in regres impotriva magistratilor implicati in cauza, ci prima data trebuie stabilita reaua-credinta si grava neglijenta a acestora.

Conform noii propuneri, verificarile privind exercitarea functiei cu rea credinta ori grava neglijenta vor fi facute de Inspectia Judiciara, conform procedurii stabilite de Legea 317/2004. In cadrul acesteia, judecatorul sau procurorul poate formula apararile pe care le considera necesare, urmand ca la final, dupa exercitarea cailor de atac – daca este cazul –, sa se stabileasca definitiv daca judecatorul sau procurorul a actionat cu rea credinţa sau grava neglijenta.

In acest caz va fi indeplinita si cea de a doua conditie pentru ca statul sa se intoarca efectiv cu actiunea in regres impotriva magistratului.

In concluzie, propunerea adoptata in Comisie a eliminat ingradirile care existau in exercitarea dreptului cetateanului de a fi despagubit in urma unei erori judiciare (nefiind despagubit, nu se producea nici prejudiciu statului) si a instituit un mecanism distinct pentru exercitarea actiunii in regres, ce il include pe cel privind reaua-credinta si grava neglijenta, astfel incat raspunderea materiala sa poata fi exercitata efectiv.

Contrar celor sustinute de unele articole din presa, prevederea adoptata de Comisie creaza cadrul legal pentru punerea in practica a ceva ce nu a fost exercitat in fapt niciodata.

Dincolo insa de aceste chestiuni punctuale, remarc faptul ca tema raspunderii materiale este extrem de speculata politic, pentru castigarea capitalului electoral, in conditiile in care, pe buna dreptate, cetatenii isi doresc un mecanism eficient de raspundere si pentru magistrati. Acest mecanism este insa unul complex, iar raspunderea materiala trebuie corelata cu cea penala si disciplinara, intr-un ansambul coerent, care sa asigure respectarea echilibrului independenta – responsabilitate. Mai mult, doar raspunderea materiala nu va rezolva niciodata in mod real problemele de sistem.

Raspunderea materiala este o parte dintr-un angrenaj menit sa confere responsabilitate in infaptuirea actului de justitie, in care, alaturi de raspundere, se regasesc dispozitii ce privesc modul de selectare a magistratilor, de pregatire pentru a deveni magistrat, de formare continua, de evaluare eficienta a acestora pe parcursul intregii cariere, iar propunerile din proiectul de lege abordeaza fiecare din aceste probleme.

Propunerile pe care le-am facut, daca vor ajunge in lege, vor intari independenta justitiei si vor creste calitatea actului de justitiei, astfel incat drepturile si libertatile cetatenilor sa fie mai bine aparate.”arata judecatoarea Dana Girbovan

1 Comments

  1. O explicație clară și binevenită.
    Am o observație legată de articol: explicațiile judecătoarei apr de trei ori identic în articol. Căutați după “DESPRE RASPUNDEREA MATERIALA A JUDECATORILOR SI PROCURORILOR” și vă veți lămuri. Textul ar trebui să fie de trei ori mai scurt.

Leave A Comment

%d bloggers like this: