Si-ncet, incet o poveste se alcatuieste: “Note din zile” de Marius Iosif (XLIII)

“Daca despre lucrurile care ne trebuie sau par sa ne trebuiasca credem ca stim cate ceva, chiar si atunci cand ignoram ca ne dorim cu ardoare lucruri care vor ajunge sa ne ruineza, despre rostul vietii insesi nu stim nimic si, ca sa fim sinceri, nici nu ne intereseaza, traind de pe o zi pe alta, alergand sa ne-mplinim dorintele, cum se intampla in aceasta lume a lacomiei si unde poate ca nevoia bolnava de a tot avea e semnul unui profund deficit de fiinta.
Se-ntampla insa sa fim opriti din alergarea noastra bezmetica de o intamplare neprevazuta si-abia atunci ne e dat sa intelegem ceea ce in mod obisnuit e de inteles, si anume ca simplul fapt de a exista e o minune, ca fiecare clipa e unica si viata noastra pretuieste ca loc in care se poate arata adevarul si frumusetea, ca loc al primirii miracolului ce ni se arata chiar aici, in acest prezent, cum ar fi un minunat rasarit de soare, inflorirea unei flori sau ganguritul unui copil. Si-asa intelegand, cum obisnuim sa fotografiem lucrurile frumoase vazute intr-o excursie, se face simtita nevoia de a nota imagini si ganduri din calatoria ce ne-a fost data- viata noastra. Si-ncet, incet o poveste se alcatuieste.” (Marius Iosif)
*
sens și coerență
noi atribuim un sens, un presens lumii, or în ea există doar coerențe ce se dovedesc fără sens.
când te lepezi de pielea obișnuințelor nu mai înțelegi nimic.
*
Hegel – Nimic nou nu se întâmplă în natură.
omul devine orb la mister; el caută în descifrarea șaradelor – a secretului – un nou care să-l însuflețească, dar, cred, despiritualizându-l; el vrea un sens, nu o mântuire. Abia în natură se întâmplă noul, dar pentru acest nou ne trebuie o sensibilitate spiritualizată.
religiile post-inițiatice oferă doar substitute de sacru.
Gândirea firească – o gândire modelată de gratuitatea sacrului, de coerența de clipă opusă Sensului antropocentric, hisoriocentric, narativității. Sfârșitul mileniului a dus la sfârșitul marilor narațiuni istorice care „impuneau” necesitatea.
Am descoperit că lumea este mult mai disjunctă decât o credeam, ne impuneam să credem.
*
plouă blând în această noapte
trecerea de la timpul ciclic la timpul istoric, linear, a fost o revoluție mentală în care din nou anticiparea ia locul repetării, de data aceasta la nivelul unei gândiri sociale, de la biocentrism la antropocentrism.
omul se deschide spre posibil.
*
mitologizarea maculează relația vie, unică, pe care omul o poate avea cu sacrul; mitologizarea introduce o logică, un sens – presens sau postsens – acolo unde sensul se vădește doar în sine
*
ordinea pe care omul o caută este una „umană”, logică laterală pentru că nu mai poate suporta ordinea sacră, arațională.
a trăi în real, iată ce ne învață tragedia, or omul deviază de la real la posibil, imposibil, el cade în imaginar, caută în zona secretului ceea ce nu i se mai pare revelator în zona uitată și devenită de neînțeles a misterului.
omul cade în proiect și speranță pentru că realul e invizibil, irelevant, pentru cine nu-l poate prinde.
el atribuie sensuri proiectate acolo unde nu mai poate avea acces la Sens.
rupându-se de ritmul vieții, omul și-a creat un ritm autonom, antropocentric, un ritm care nu mai e al lui ca ființă vie, al viului, ci al perifericului, al muncii în locul creației și autocreației.
*
din tinerețea noastră
sosește pentru o clipă Sorin P. din… Tailanda
douăzeci de ani de când ne-am despărțit aici, în camera asta
figura lui Sorin cu părul albit, dar mai împlinit, mă urmărește
dacă ar fi trecut doar câțiva ani, dar douăzeci, douăzeci și doi de ani
simt cum de anul acesta am fost aruncați cu toții în bătrânețe.
*
ecologia, sensibilitatea ecologică, marchează poate o reîntoarcere la timpul ciclic după ieșirea din istorie.
*
lumea s-a schimbat
si mereu se schimbă.
*
dimineți răvășite
nici lecturile nu mai îmi sunt ce erau, momente de bucurie statornică.
*
ne trezim devreme, eu și Tano,
dar Tano, mai înțelept, se culcă din nou.
*
am făcut din minele cititor un țărm al unui uscat nesfârșit, or ceea ce am descoperit în vară este că orice uscat e totuși o insulă, că nu ne putem odihni în nimic.
*
dimineața indiferentă vine, amiaza însorită, apoi plouă din nou.
seara, interviu la TV Sighișoara.
*
dimineața devreme
de ce a eșuat creștinismul real ?
probabil pentru că omul care trebuie să-și iubească aproapele ca pe sine însuși n-a învățat să se iubească pe sine însuși.
*
nu e vorba de a renunța la religii, ci ca ele să se primenească, să-și autentifice mesajul.
*
pe țărmul acesta nu se vor mai sparge
valurile dimineților
și nu se vor mai scurge apele obișnuințelor.
*
limpede, dimineața strălucitoare se încarcă de nori
e bine de știut că acest caiet nu e decât un caiet
*
rău de timp
*
europeanul este o ființă narativă, pentru el există un pre-sens și un post-sens, o esență semiotică; e un fel de etajare a minții, supraetajare.
Autoritate semiotică supraterestră (v. Watts)
*
bate un vânt care pare să schimbe lumea
telefon lui Manea – să vadă lumina de pe Villa Franka.
*
noapte, frig
acum doi ani așteptam cartea – Petra – și aproape obosisem tot așteptând.
*
încercăm să ne apropiem de real construind aparențe, or aceste aparențe încorporează deja în ele un sens, o proiecție; Sensul însă se dezvăluie la dispariția „sensului atribuit”, el e chiar o lipsă de sens, de acel sens în care ne-am obișnuit să sperăm.
*
țărâna sau raiul
cele două iubite din care una mi se dăruia, iar cealaltă era de neatins tocmai pentru că o visam.

(Fragmente din volumul “Note din zile” de Marius Iosif, publicat la Editura Limes, Floresti, jud.Cluj, 2015)

Fotografiile apartin autorului.

Marius Iosif (n.25 martie 1953, Timisoara)-stranepot al poetului St.O.Iosif-este eseist, prozator, poet si traducator.A absolvit cursurile Facultatii de Filologie a Universitatii Babes-Bolyai (1979), iar in 2012 a obtinut titlul de doctor in filologie.
A debutat in 1978, in revista Echinox. Publica periodic articole in reviste din Romania si de peste hotare precum Vatra, Familia, Transilvania, Idei in dialog, Agora, Forum studentesc, Filozofie magazine (Belgia&Olanda), Clipa (SUA). In anul 2012 isi sustine lucrarea de doctorat Ipostaze literare ale experientei spirituale, lucrare apreciata cu Summa cum laude, si, ulterior publicata in volum la Editura Tracus Arte cu titlul O ecologie a sacrului (2014). A mai publicat : Tragedie si Haiku (1999), Petra (2000). Este membru al Uniunii Scriitorilor, din partea careia a primit premiul pentru debut (Filiala Targu-Mures).

 

Leave A Comment

%d bloggers like this: