TETAROM


 

Sarbatoare importantă pentru creştin-ortodocşi, marţi, 29 august. Este cruce roşie

 
Sfântul Ioan, Inaintemergatorul si Botezatorul Domnului a primit de la însusi Domnul Hristos marturia ca el era cel mai mare dintre toti oamenii nascuti din femeie si cel dintâi intre Profeti. Pe cind inca se afla in pântecele mamei sale, el a tresarit de bucurie in preajma lui Mesia pe care il purta in ea Prea Sfinta Maica a Domnului. La maturitate, el, "de care lumea nu era vrednica" (cf Evrei 11:38), se retrase in pustiu, acoperit cu o haina din par de camila si incins cu o curea de piele, aceasta semnificând stapânirea tuturor pornirilor trupesti. Regasind, ca un nou Adam, starea de armonie a firii noastre create pentru a se dedica numai lui Dumnezeu, el se hranea cu cosasi si cu miere salbatica, si isi tinea in contemplare mintea netulburata de grijile acestei lumi. In anul 15 al domniei lui Tiberiu Cezar (anul 29), Ioan, când a auzit Cuvântul lui Dumnezeu in pustie, se duse in regiunea Iordanului, pentru a predica pocainta catre multimile care veneau la el, atrase de viata sa ingereasca.
 
El ii boteza in apele Iordanului in semn de curatire de pacatele lor, si pentru a-i pregati sa il primeasca pe Mântuitorul el ii indruma sa faca mai curând roade vrednice de pocainta, decit sa se laude ca sint fiii lui Avraam. Reluând cuvintele profetului Isaia, el le spunea : "Glasul celui care striga in pustiu. Pregatiti calea Domnului, drepte faceti in loc neumblat cararile Dumnezeului nostru. Toata valea sa se umple si tot muntele si dealul sa se plece; si sa fie cele strambe, drepte, si cele colturoase, cai netede. Si se va arata slava Domnului si tot trupul o va vedea caci gura Domnului a grait". (Is. 40:3-5).
 
Pentru ca poporul se intreba daca nu era el Mântuitorul asteptat de atitea generatii, Ioan le spuse: "Eu va botez cu apa, dar vine altul mai mare decât mine, El va va boteza cu foc si cu Duh Sfânt". Curatenia sa si dragostea sa pentru feciorie erau intr-atât de mari incât fu considerat vrednic nu doar de a-l vedea pe Mântuitor, al carui Inaintemergator fusese pus, ci chiar sa Il boteze in Iordan si sa fie martorul descoperirii Sfintei Treimi.
 
Sursa: noutati-ortodoxe.ro, www.realitatea.net
 

Slujba Religioasa Ortodoxa din 27 august 2017 cu Preotul Ioan Avram

Slujba Religioasa Ortodoxa din 27 august 2017 cu Preotul Ioan Avram

Sfintii Adrian si Natalia

 
Sfintii Adrian si Natalia, sot si sotie, au trait in Nicomidia, in vremea imparatului Maximian. Adrian era pagan si pretor al Nicomidiei, iar Natalia era crestina. In timpul unei persecutii, vazand curajul si blandetea a 23 de barbati crestini, Adrian, un tanar de 28 de ani, a ales sa devina crestin.
 
Cand imparatul a auzit cele petrecute, l-a intrebat pe Adrian: "Ti-ai iesit din minti?”. Pretorul Adrian i-a raspuns: "Nu, abia acum mi le-am aflat”.
 
A fost aruncat in temnita impreuna cu ceilalti barbati crestini. Nu trecusera decat treisprezece luni de la casatoria lor. Cand l-au torturat pe Adrian, Natalia a stat langa el, intarindu-l in credinta.
 
Inainte de a fi omorat, temnicerii i-au permis sa mearga acasa si sa-si ia ramas bun de la sotie si familie. Natalia, cand a vazut ca Adrian vine acasa, a incuiat usa. Se temea ca acesta a lepadat credinta in Hristos si pentru acest lucru a fost eliberat. Dar cand a aflat scopul venirii sale, de indata supararea i s-a schimbat in bucurie. Dupa ce si-a luat ramas bun, s-a intors impreuna cu ea la temnita. Pe drum ea l-a indemnat sa nu se ingrijeasca de cele pamantesti, ci sa cugete la bunatatile ceresti.
 
L-a intarit in suferinta spunandu-i: "Scurte sunt caznele, dar cele ce urmeaza sunt fara de sfarsit; scurta este suferinta, dar slava muceniciei vesnica. Sufera durerea numai putina vreme si curand te vei bucura cu ingerii”.
 
Dupa torturi prelungite, imparatul a poruncit ca bratele si picioarele mucenicilor sa fie zdrobite cu ciocanul pe nicovala. In aceste chinuri si-au dat duhul Adrian si cei 23 de crestini.
 
Dupa cateva zile de la trecerea lor la cele vesnice, Natalia l-a vazut pe Adrian in vedenie si acesta i-a descoperit ca in curand va veni si ea in lumina cereasca. Dupa ce timpul s-a implinit conform celor vestite, Natalia si-a dat duhul, alaturandu-se sotului ei in imparatia lui Dumnezeu.
 
"O, pereche fara de prihana si aleasa Domnului! O, preadorita doime si lui Hristos preaiubita! O, insotire preabuna si lui Dumnezeu fericita! Cine nu se va spaimanta de aceasta, auzind faptele cele mai presus de om? Cum femeia s-a imbarbatat asupra tiranului celui amar, si pe barbatul ei l-a intarit a nu slabi in cele cumplite, ci sa aleaga a muri pentru credinta mai degraba decat a trai. O, graiuri impletite de Dumnezeu ale inteleptei Natalia! O, sfatuiri dumnezeiesti care au strabatut cerurile si au facut pe maritul Adrian cunoscut catre insusi scaunul Imparatului Celui mare! O, insotire sfanta! Rugati-va lui Hristos pentru noi, care din dragoste savarsim pomenirea voastra, sa ne mantuim din ispite si de tot necazul.“ (Mineiul pe August, p. 300)
Tot astazi, facem pomenirea:
- Sfintilor douazeci si trei de Mucenici care au fost chinuiti impreuna cu Sfantul Adrian;
- Sfintilor Mucenici Atic si Sisenie;
- Sfantului Cuvios Ivistion;
- Sfantului Mucenic Adrian, printul;
- Sfantului Cuvios Ioasaf, fiul lui Avenir, imparatul Indiei;
- Sfantului Cuvios Titoe.
 
Maine, facem pomenirea Sfantului Fanurie.
 
Sursa: CrestinOrtodox.ro
 

Sarbatori religioase- 25 august

 
Ortodoxe 
Aducerea moaștelor Sf. Ap. Bartolomeu; Sf. Ap. Tit
 
Greco-catolice 
Aducerea în Veneția a moaștelor Sf. ap. Bartolomeu; Amintirea Sf. ap. Tit
 
Romano-catolice 
Ss. Ludovic, rege; Iosif de Calasanz, pr.
 
Sfântul Apostol Tit este pomenit în calendarul creștin ortodox la 25 august.
Era din Creta, născut într-o familie de rang înalt, rudă cu guvernatorul insulei. Pentru aceasta a fost și trimis la Ierusalim, auzindu-se în Creta că Hristos Dumnezeu S-a arătat în trup printre oamenii din Ierusalim. A fost trimis de unchiul său pentru a da mărturie despre faptele nemaiauzite, care uimeau lumea.
A fost martor la minunile Mântuitorului Hristos, dar a văzut și patimile Lui, îngroparea și Învierea, dumnezeiasca Sa Înălțare; apoi Pogorârea Preasfântului Duh asupra Sfinților Apostoli.
Sfântul Apostol Tit era însă străin și chiar dacă crezuse în Hristos de la început, încă nu se botezase, între cele câteva mii de persoane care s-au botezat în ziua Cinzecimii, după prima predică ținută în fața mulțimii de Sfântul Apostol Petru, nu erau decât evrei. De abia după Sinodul Apostolic de la Ierusalim, care a avut loc în jurul anului 50, au fost primiți în Biserică cei dintre neamuri, păgâni, cei netăiați împrejur. Tăierea împrejur era impusă de legea lui Moise și era o practică absolut obligatorie pentru evrei.
Sfinții Apostoli au hotărât la primul Sinod al Bisericii ca neamurile nou creștinate să rămână fără tăierea împrejur. După adunarea sinodală de la Ierusalim, mai întâi a fost botezat Cornelie sutașul; apoi după el și ceilalți elini. Atunci și Tit a fost botezat de Sfântul Apostol Pavel.
În urma botezului, a fost hirotonit și trimis cu Sfântul Apostol Pavel să învețe și să hirotonească pe cei ce i-ar socoti acesta că ar fi vrednici. L-a însoțit pe Sfântul Apostol Pavel în călătoriile sale propovăduind pretutindeni cuvântul lui Dumnezeu. Au ajuns și în Creta unde domnea Rustil, cumnatul lui Tit după soră, și au ajutat la constituirea bisericii lui Hristos. Din Creta s-au dus în Asia și de acolo la Roma, unde au rămas până la moartea Sfântului Apostol Pavel.
Sfântul Apostol Tit s-a întors în Creta, unde a avut sfârșitul, la o vârstă înaintată. (sursă: vol. "Viețile Sfinților")
 

Sarbatori religioase- 23 august

Ortodoxe 
Sf. Mc. Lup; Sf. Sfințit Mc. Irineu, episcopul Lugudunumului
 
Greco-catolice 
Sf. m. Lup; Sf. ep. m. Irineu de Lyon
 
Romano-catolice 
Ss. Roza de Lima, fc.; Flavian, ep.
 
Sfântul Mucenic Lup este pomenit în calendarul creștin ortodox la 23 august.
Sfântul Lup (sau Lupus) a trăit la sfârșitul secolului al III-lea și începutul celui de-al IV-lea și a dus o viață de sclav.
Pentru mărturisirea lui Hristos, Sfântului Mucenic Lup i s-a tăiat capul. De atunci a fost cinstit de către creștinii, trăitori în acele locuri, iar mai târziu cultul său a fost generalizat în toată Biserica răsăriteană.
În Biserica Ortodoxă Română, cultul Sfântului Mucenic Lup a fost stabilit prin actul sinodal din 21 iunie 1992. (sursă: vol. "Viețile Sfinților")