TETAROM


 

Ne gasiti pe Facebook.

Imago Mundi, Sala Auditorium Maximum, Universitatea Babeș-Bolyai, Cluj-Napoca, 24 octombrie, ora 19.00

 
Cu o bogată experienţă acumulată de-a lungul celor 16 ani de existenţă, primit cu entuziasm la Londra, New York, Lisabona, Berlin, Viena, Tunis sau Granada, ansamblul Imago Mundi propune o reconsiderare a muzicii tradiţionale româneşti din perspectiva compoziţiei contemporane. 
Proiectul "Isvor. Constantin Brâncuşi" este dedicat marelui sculptor român, din a cărui viaţă şi operă este inspirat; este o reinterpretare - vizuală şi sonoră - a lumii lui Brâncuşi: de la cea gorjeană, unde s-a născut şi format spiritual, la cea pariziană care l-a desăvârşit artistic şi cultural. Lucrările ce alcătuiesc programul muzical sunt inspirate de muzica tradiţională oltenească; muzica Mariei Tănase (poate cea mai importantă voce pentru muzica tradiţională românească, dar şi una dintre marile iubiri ale lui Brâncuşi); muzica lui Erik Satie (compozitor francez, precursor al minimalismului, suprarealismului, muzicii repetitive sau al "théâtre de l'absurde", interesat de muzica lăutarilor români şi bun prieten cu sculptorul român); sau, pur şi simplu, lucrări inspirate de opera lui Constantin Brâncuşi: Muza adormită, Pasărea măiastră, Cuminţenia pământului, Masa tăcerii, Coloana infinită. 
Programul muzical este dublat de proiecţii foto/video, o instalaţie în mişcare ce comentează vizual - şi completează scenografic - universul sonor imaginat în spiritul şi în onoarea operei brâncuşiene.
Biletele au fost puse în vânzare pe https://www.biletmaster.ro/ și la Agenția Teatrală (Piaţa Ştefan cel Mare, nr. 14) / Agenția Wens Tour (Strada Republicii, nr. 10). 
Evenimentul face parte din Turneul Naţional Imago Mundi 2017, organizat de Asociaţia Culturală ISVOR în parteneriat cu Pilgrim Project. Co-finanţator: AFCN.
 

Si-ncet, incet o poveste se alcatuieste: "Note din zile" de Marius Iosif (XXV)

 
 
"Daca despre lucrurile care ne trebuie sau par sa ne trebuiasca credem ca stim cate ceva, chiar si atunci cand ignoram ca ne dorim cu ardoare lucruri care vor ajunge sa ne ruineza, despre rostul vietii insesi nu stim nimic si, ca sa fim sinceri, nici nu ne intereseaza, traind de pe o zi pe alta, alergand sa ne-mplinim dorintele, cum se intampla in aceasta lume a lacomiei si unde poate ca nevoia bolnava de a tot avea e semnul unui profund deficit de fiinta.
Se-ntampla insa sa fim opriti din alergarea noastra bezmetica de o intamplare neprevazuta si-abia atunci ne e dat sa intelegem ceea ce in mod obisnuit e de inteles, si anume ca simplul fapt de a exista e o minune, ca fiecare clipa e unica si viata noastra pretuieste ca loc in care se poate arata adevarul si frumusetea, ca loc al primirii miracolului ce ni se arata chiar aici, in acest prezent, cum ar fi un minunat rasarit de soare, inflorirea unei flori sau ganguritul unui copil. Si-asa intelegand, cum obisnuim sa fotografiem lucrurile frumoase vazute intr-o excursie, se face simtita nevoia de a nota imagini si ganduri din calatoria ce ne-a fost data- viata noastra. Si-ncet, incet o poveste se alcatuieste." (Marius Iosif)
 
*
când lucrez cu Alex, fiul Cristinei, stau şi mă întreb: unde a dispărut copilul care‑mi era fiul Cristinei?
citesc rândurile din paginile anterioare şi simt realitatea cum adie în ele – plimbarea cu Alex Şoneriu prin Nürenberg în dimineaţa cu cer albastru, piaţa, clădirea fostului spital cu pilonii în apă, biserica gotică de pe care privirile abia s‑au desprins – ca şi cum aş fi întors capul –, seara cu Dragoş Şoneriu şi Viorel Munteanu, zilele cu Silviu, prietenul meu drag, ieşirea cu Tara prin împrejurimile Heilbronn‑ului, drumul până la Analinde, dimineţile în grădinile suspendate ale lui Silviu, drumul nostru până în Belgia cu opririle în parcări, sosirea la Cristina – toate acestea sunt deja trecut, şi totuşi atât de aproape de parcă le pot atinge cu mâna
stau acum şi scriu la masa roşie de plastic, în răcoarea dimineţii, sub umbrela mare, albă, şi‑acest prezent în care beau cafea, scriu, citesc Alpatov, mă uit la Risto care cercetează grădina, o aştept pe Cristina să se trezească pentru a merge la Diest, toate acestea sunt şi pentru ochiul care le va citi acasă la biroul meu, trecut, un trecut de neatins
Risto care vine sa‑l mângâi, Risto, cocker‑ul, e pentru mâna mea prezentul mângâierilor lui Tano
care este realitatea mea?
suntem mereu în altă parte
spaţiile care se schimbă trec impregnate de trecere, mustind de timp, în locul stabilităţii, al repetabilităţii timpului, oprit parcă, al locuirii în Sighişoara, al dimineţilor decorate mereu de acelaşi peisaj – cetatea apărând din întuneric când ridic privirile de pe carte
şi totuşi, deşi timpul e împietrit în spatele locuirii mele, al obiceiurilor şi deprinderilor mele; m‑am trezit albit, cu o faţă străină, de om îmbătrânit, în oglindă... şi‑acesta sun eu, dar dacă acest străin sunt eu, eu cine sunt?
care e miezul fiinţei mele?
*
pe terasa cafenelei din centrul Hasselt‑ului
*
mă trezesc prea târziu ca să mai pot citi şi ca să termin uşa
muncind la conac, la vopsitul băncilor
seara mergem cu bicicletele la lacul Schulensmer
lumina flamandă
*
prima zi cu nume de toamnă
mă trezesc în grădina Cristinei
viaţa ei de aici într‑o altă lume, din multe puncte de vedere normală, şi totuşi stresantă, o lume deschisă, cu posibilităţi pe care le împlineşti prin efort
îmi dau seama că eu am rămas legat de Sighişoara, de rădăcinile formării mele, de înţelesuri pe care m‑am străduit să le rezolv acolo, acasă
*
nori cenuşii, scămoşaţi pe cerul albastru
atâtea evenimente‑imagini invadându‑mă
privesc curtea, grădina, scările metalice pe care am lucrat, bicicleta albastră sprijinită de zid, fereastra uriaşă la intrare, betoniera, atelierul, banca albă, masa roşie de plastic pe care îmi ţin caietul, Alpatov pe care îl am şi acasă – al lui Dorin – lumina blândă de dimineaţă, şezlongul verde de plastic sprijinit de zid... şi aştept să apară Cristina la fereastra bucătăriei
lacul de ieri cu raţele plutind
un păianjen grăbindu‑se pe masă
trăim, dar moartea e atât e aproape
ca Niculae
nu ştii niciodată unde te duci când te duci
aştept să mă reculeg acasă, să recitesc cele scrise, distanţat
*
sunt aici în ţara în care Dan a locuit patru ani, în această ordine schimbată în care mizeriile româneşti au dispărut ca prin farmec – trăitul la limită –  şi‑n care eşti prins de o vâltoare care nu te mai lasă să te reculegi
discutând cu Cristina
trăim într‑o lume care a abandonat valorile spirituale
*
ţigareta de foi
pe care o sting
telefon acasă
plecăm la Hasselt să vedem grădina japoneză
Risto a păţit ceva la labă 
ieşim la Hasselt grădina japoneză
mâncăm la un restaurant
Bernard îmi aduce un pachet cu ţigări de foi
*
o dimineaţă de aur
cerul albastru deasupra grădinii încă în umbră
o nouă zi de muncă
mă gândesc acasă, la biroul meu, la dimineţile de lectură pe care le‑am adus şi aici, în Zelem 
*
seara, vopsirea ramei de la fereastră
*
astăzi ar fi trebuit să merg la Daneş, la şcoală
*
În vechile legende populare se căuta, încă de multă vreme, ţara făgăduinţei. Oamenii evului mediu numeau această ţară Muntele Sion. În această reprezentare s‑au contopit vechile legende celtice,despre castele din basme cu ferestre străvezii şi scânteietoare, cu cântece despre navigatori îndrăzneţi, care ajunseseră până în Insulele Fericirii. Această reprezentare şi‑a găsit, indirect, expresia în catedrala gotică. (Alpatov, I, 346)
vezi Blaga şi, de ce nu, Proust
Două lumi se contopesc aici într‑o imagine artistică unitară.
*
aceeaşi dimineaţă a trezirii devreme
un alt program faţă de cel ce ar fi trebuit să‑l am, unul paralel, cancelaria, problemele de început de an
şi eu aici, atât de departe
ieri, ziua e muncă
şi‑apoi seara, stăm de vorbă cu Bernard
În acelaşi timp imposibilitatea de a‑şi realiza idealurile i-a împins pe oameni înspre căutarea unor aşa‑zise „adevăruri transcendente” şi i‑a condus, astfel, în lumea valorilor abstracte, spirituale. Toate trăsăturile acestea şi‑au găsit expresia în arta gotică. (Alpatov, I, 368)
          
 
(Fragmente din volumul "Note din zile" de Marius Iosif, publicat la Editura Limes, Floresti, jud.Cluj, 2015)
 
Fotografiile apartin autorului.
 
Marius Iosif (n.25 martie 1953, Timisoara)-stranepot al poetului St.O.Iosif-este eseist, prozator, poet si traducator.A absolvit cursurile Facultatii de Filologie a Universitatii Babes-Bolyai (1979), iar in 2012 a obtinut titlul de doctor in filologie.
A debutat in 1978, in revista Echinox. Publica periodic articole in reviste din Romania si de peste hotare precum Vatra, Familia, Transilvania, Idei in dialog, Agora, Forum studentesc, Filozofie magazine (Belgia&Olanda), Clipa (SUA). In anul 2012 isi sustine lucrarea de doctorat Ipostaze literare ale experientei spirituale, lucrare apreciata cu Summa cum laude, si, ulterior publicata in volum la Editura Tracus Arte cu titlul O ecologie a sacrului (2014). A mai publicat : Tragedie si Haiku (1999), Petra (2000). Este membru al Uniunii Scriitorilor, din partea careia a primit premiul pentru debut (Filiala Targu-Mures).
 
 

Scriitorul Kazuo Ishiguro a câştigat Premiul Nobel pentru Literatură

 
Scriitorul britanic de origine japoneză Kazuo Ishiguro a câştigat Premiul Nobel pentru Literatură 2017 pentru romanele sale  "de mare forţă emoţională în care a dezvăluit abisul din spatele simţului iluzoriu al conectării noastre cu lumea", potrivit Academiei Suedeze.
Motivaţia Academiei Suedeze a fost că Premiul Nobel pentru Literatură în 2017 a fost acordat lui Kazuo Ishiguro pentru romanele sale  "de mare forţă emoţională în care a dezvăluit abisul din spatele simţului iluzoriu al conectării noastre cu lumea".  Criticii literari apreciază stilul lui Ishiguro, inspirat din Kafka.
Kazuo Ishiguro s-a născut la Nagasaki în 1954 şi a imigrat în Marea Britanie în 1960. A debutat ca prozator la 28 de ani cu Amintirea palidă a munţilor, roman recompensat cu The Winifred Holtby Prize of the Royal Society of Literature şi tradus ulterior în treisprezece limbi. În 1986 i-a apărut al doilea roman, Un artist al lumii trecătoare (Polirom, 2005, 2013), nominalizat în acelaşi an la Booker Prize, laureat al Whitbread Book of the Year Award şi tradus în paisprezece limbi. 1989 este pentru Ishiguro anul de vârf al carierei, autorul obţinînd cu Rămăşiţele zilei (Polirom, 2002, 2012) râvnitul Booker Prize. În 1995 Ishiguro a publicat Nemângâiaţii, urmat de Să nu mă părăseşti (Polirom, 2006, 2011). În acelaşi an Kazuo Ishiguro a primit distincţia de Officer of The British Empire for Services to Literature şi, în 1998, Ordinul de Chevalier des Arts et des Lettres din partea statului francez. În 2015 îi apare romanul fantasy Uriaşul îngropat (Polirom, 2015).
Să nu mă părăseşti, unul dintre cele mai bune romane ale lui Ishiguro
Tragic, emotionant, tensionat si cu un final surprinzator, Sa nu ma parasesti este unul dintre cele mai bune romane al lui Ishiguro, nominalizat la Booker Prize, National Book Critic Circle Award si Arthur C. Clarke Award si inclus pe lista celor mai bune carti ale anului in The New York Times, Publishers Weekly si in numeroase alte reviste prestigioase. Katie H. este educatoare. Slujba ei este aceea de a-i ajuta pe „copiii-clone” sa creada ca, in institutia de la Hailsham, intre vizionarile de scene erotice din filme si joaca, intre colectiile de reviste sau carti si iazul cu rate, ei vor uita adevaratul si unicul motiv al existentei lor, acela de a dona organe. In scurta lor viata, care se intinde pret de un numar limitat de „donatii”, ei asteapta plini de speranta ziua cind vor avea parte de libertatea din spatele gardului de sirma ghimpata si cind vor inceta sa mai fie simple some, corpuri cultivate pentru piese de schimb.
 
 

Cluj-Napoca: patrimoniu cultural în imagini

 
În scopul sporirii vizibilităţii municipiului Cluj-Napoca prin dezvoltarea laturii culturale şi promovarea identităţii locale, editura noastră, în colaborare cu Asociaţia PhiloHistoRiSs, lansează proiectul editorial „Cluj-Napoca: patrimoniu cultural în imagini”.
Vă invităm sâmbătă, 7 octombrie, ora 11:00, unde vom prezenta cele trei titluri menite să valorifice, să promoveze şi să expună istoria multiculturală şi multietnică a municipiului Cluj-Napoca: „Clujul celor 7 pieţe”, „Cimitirul Central Cluj-Napoca: spaţiul eternităţii personalităţilor clujene” şi albumul „Cluj-Napoca: explorând oraşul în 50 de imagini”.
Suntem onoraţi să îi avem alături pe invitaţii: Tudor Sălăgean, Vladimir-Alexandru Bogosavlievici, Marius Mureşan, Ioan Ciorca.
Moderatori: Alexandra Blendea, Alexandra Ionel.
 
 

Si-ncet, incet o poveste se alcatuieste: "Note din zile" de Marius Iosif (XXIV)

 
"Daca despre lucrurile care ne trebuie sau par sa ne trebuiasca credem ca stim cate ceva, chiar si atunci cand ignoram ca ne dorim cu ardoare lucruri care vor ajunge sa ne ruineza, despre rostul vietii insesi nu stim nimic si, ca sa fim sinceri, nici nu ne intereseaza, traind de pe o zi pe alta, alergand sa ne-mplinim dorintele, cum se intampla in aceasta lume a lacomiei si unde poate ca nevoia bolnava de a tot avea e semnul unui profund deficit de fiinta.
Se-ntampla insa sa fim opriti din alergarea noastra bezmetica de o intamplare neprevazuta si-abia atunci ne e dat sa intelegem ceea ce in mod obisnuit e de inteles, si anume ca simplul fapt de a exista e o minune, ca fiecare clipa e unica si viata noastra pretuieste ca loc in care se poate arata adevarul si frumusetea, ca loc al primirii miracolului ce ni se arata chiar aici, in acest prezent, cum ar fi un minunat rasarit de soare, inflorirea unei flori sau ganguritul unui copil. Si-asa intelegand, cum obisnuim sa fotografiem lucrurile frumoase vazute intr-o excursie, se face simtita nevoia de a nota imagini si ganduri din calatoria ce ne-a fost data- viata noastra. Si-ncet, incet o poveste se alcatuieste." (Marius Iosif)
          
*
ultima seară aici pe terasa lui Silviu în Heilbronn
răcoarea
liniştea
Tara, credincioasa colli, dormind întinsă
au trecut trei zile eterne
atât de mult am aşteptat întâlnirea aceasta încât mi se pare ireală
*
ultima dimineaţă pe terasă
floarea‑soarelui într‑o vază
gardul viu în faţă
şi liniştea
ceaiul pe masă
când lucrurile nu sunt prinse în obişnuinţa noastră, ele apar în unicitatea lor şi pătrunse de o frumuseţe inefabilă – totul există
*
câteva opriri în drum spre Belgia
ratăm de câteva ori ieşirea de pe autostradă, dar a treia oară nimerim drumul
şi‑acum aici, în grădina Cristinei
*
ne plimbăm cu Silviu prin şi Tara prin Zelem
casele din cărămidă netencuită ca dintr‑o altă lume
culegem zmeură de pe marginea drumului
şi‑acum, dimineaţa în grădină
răcoare umedă
roua pe iarbă
ne despărţim
Silviu plecând înapoi la Heilbronn cu Tara
stau aici în liniştea dimineţii cu Risto, cocker‑ul vecinilor
dimineţile mele în Sighişoara cu cetatea în faţă s‑au preschimbat în dimineţi în Europa
*
terminăm de aranjat acoperişul
seara la o bere aici în grădina în care Nicolae şi‑a construit o altă viaţă, o altă casă, după care s‑a întors să moară în România
*
dimineaţă în grădina Cristinei
iarba udă în care umblu desculţ 
o ţigaretă de foi
cafeaua
şi cerul pâclos
*
dimineaţă cu Giotto
telefonul lui Silviu
vizita la conac
parcul înconjurat de copaci
colecţia de pianuri şi clavecine
picturile pe pereţi
*
dimineaţă cu Bob, motanul tărcat
răsfoind cartea lui Jef Van Parjis – Als het Vruchvater breeckt
un haiku:
Madeliefjes op
Dit plekje mooier dan week
Ander plekje ook
nu înţeleg cuvintele, dar îmi dau seama că sunt apropiat de acest om
*
ploaia măruntă s‑a oprit şi stau în grădină, aici sub umbrelă
din când în când, în liniştea nesfârşită se aude zgomotul unei maşini
*
o altă dimineaţă
aştept să se lumineze în timp ce simt în picior cuiul în care am călcat ieri
Bob, motanul, e lângă mine
*
ieşire cu Alex, fiul Cristinei, la cumpărături
piaţa din Halem
primăria
biserica, ferestrele ei gotice
*
stau aici în prezentul întrerupt al lui Niculae
cum ne‑ntrerupe moartea toate proiectele, toate pregătirile minuţioase, toată organizarea clară şi precisă – e un adevărat scandal
ar trebui interzisă prin lege această cu totul neprevăzută interferenţă în problemele noastre 
*
cerul ceţos
maşini trec în viteză undeva în stânga
guguştiuci cântându‑şi în Belgia cântecul lor universal
frunzărind cartea despre Giotto
 
Giotto elaborează ceea ce, timp de secole, Europa va numi compoziţie. El inventează cadrul: este pentru prima oară când apare o fereastră imaginară care decupează scena; abandonând figurile cu gesturi simbolice pentru a le substitui expresia psihologică şi dramatică, el descoperă că aceasta cere o reprezentare pe mai multe planuri. Fapt care îl rupe definitiv de Bizanţ: el depăşeşte în acelaşi timp întreaga lecţie gotică, desăvârşind‑o... (Alpatov)
*
notând spusele lui Alpatov
Risto, căţelul cocker, pe‑aici pe lângă mine
Cristina încă doarme
şi mi‑a venit o idee în această dimineaţă:
ar trebui să scriu un fel de Cum voi scrie Transcendentul sintetic, o carte nefinisată, alcătuită doar din note pregătitoare
*
dimineaţa devreme aici, în bucătăria Cristinei
aseară am stat de vorbă până târziu despre vieţile noastre
*
dimineaţă cu Alpatov
citind despre arta gotică
*
ieşirea de ieri pe strada din Zelem
casele ca nişte case de păpuşi, îngrijite, cu spaţii verzi în faţă, magazinele curate şi bogate în mărfuri
o ordine de viaţă normală
*
s‑a luminat
roua în iarbă
Risto care vine la noi în curte
şi eu aici la masa roşie, citind Alpatov şi scriind în caiet
care e realitatea vieţii noastre?
 
 
(Fragmente din volumul "Note din zile" de Marius Iosif, publicat la Editura Limes, Floresti, jud.Cluj, 2015)
 
Fotografiile apartin autorului.
 
Marius Iosif (n.25 martie 1953, Timisoara)-stranepot al poetului St.O.Iosif-este eseist, prozator, poet si traducator.A absolvit cursurile Facultatii de Filologie a Universitatii Babes-Bolyai (1979), iar in 2012 a obtinut titlul de doctor in filologie.
A debutat in 1978, in revista Echinox. Publica periodic articole in reviste din Romania si de peste hotare precum Vatra, Familia, Transilvania, Idei in dialog, Agora, Forum studentesc, Filozofie magazine (Belgia&Olanda), Clipa (SUA). In anul 2012 isi sustine lucrarea de doctorat Ipostaze literare ale experientei spirituale, lucrare apreciata cu Summa cum laude, si, ulterior publicata in volum la Editura Tracus Arte cu titlul O ecologie a sacrului (2014). A mai publicat : Tragedie si Haiku (1999), Petra (2000). Este membru al Uniunii Scriitorilor, din partea careia a primit premiul pentru debut (Filiala Targu-Mures).