Zilele Clujului


 

 

 


 

Ne gasiti pe Facebook.

Poza zilei - 1 mai 2017

Poza zilei - 1 mai 2017

Povestea lui Panait Istrati, scriitorul vagabond care a avut 14 meserii

 
Scriitorul Panait Istrati a lucrat ca zugrav, servitor, muncitor, portar, infirmier, valet. A avut doar patru clase şi, ajuns în Franţa, a reuşit să devină un scriitor celebru învăţând singur limba franceză din dicţionar.
Panait Istrati a fost supranumit scriitorul vagabond, scriitorul zugrav, scriitorul fără şcoală sau ”haimanaua autodidact”. A avut doar patru clase şi „paisprezece meserii lipsite de intelectualitate”, aşa cum îl descrie Eugen Lovinescu.    
Panait Istrati s-a născut la Brăila, pe 22 august 1884, fiind al doilea copil nelegitim al Joiţei Istrate si al precupeţului grec Gheorghios Valsamis. Tatăl nelegitim a murit un an mai târziu, la Atena, bolnav de tuberculoză. Copilăria lui Panait Istrati a stat sub semnul neajunsurilor şi al sărăciei. A fost crescut la bunica din Baldovineşti, alături de unchii Anghel şi Dumitru. Şcoala primară a urmat-o la Brăila, unde a făcut doar patru clase. A abandonat şcoala în 1896 şi a început să lucreze. De-a lungul anilor care au urmat după şcoală, Panait Istrati a fost băiat de prăvalie, ucenic în diverse meserii. A lucrat la Atelierele Docurilor, Pescăriile Statului şi Fabrica de Franghii. S-a mutat în Bucureşti în 1904 şi a lucrat ca servitor, valet la hotel şi infirmier în spital.
Zugrav la Brăila, portar la Constanţa    
 Întors în oraşul natal, Panait Istrati a lucrat ca zugrav pentru a-şi câştiga pâinea. A fost implicat într-un scandal local în anul 1906. Ajunge arestat şi condamnat cu suspendare sub acuzaţia de răpire de minoră, în urma unei legături amoroase cu o tânără. A ajuns apoi portar la Constanţa. Şi-a văzut pentru prima dată un articol publicat într-un ziar la Constanţa, în urma colaborării cu ”România Muncitoare”.
A avut o crescătorie de porci   
În 1907, Panait Istrati a decis să părăsească România şi a făcut-o clandestin. S-a îmbarcat pe un vapor cu destinaţia Egipt şi, odată ajuns pe meleaguri străine, a cutreierat prin Egipt, Siria si Liban. În străinătate a lucrat tot ca zugrav şi a încercat într-o perioadă să fie actor figurant. Mulţi ani la rând, între 1908-1913, viaţa lui Istrati s-a scurs între România şi Egipt, în ambele ţări câştigându-şi existenţa ca zugrav. În ţară a continuat să publice articole în ziare. În România şi-a deschis o crescătorie de porci, afacere care nu a durat decât câţiva ani. În 1916, la scurta vreme dupa intrarea României în război, închide crescătoria si pleacă în Elveţia, unde lucrează tot ca zugrav. 
A învăţat franceza din dicţionar   
În 1913 a ajuns la Paris. A învăţat limba franceză din dicţionar, fără profesor şi fără cursuri. O vreme a dormit pe străzi. Zugravul Panait Istrati a ajuns să fie publicat în Franţa în 1920. Publică primele patru articole în franceză în gazeta ”La Feuille”. Se mută la Nisa şi viaţa ajunge într-un punct în care cel care colindase lumea întreagă, dornic de explorare, se declară învins şi vrea să-şi pună capăt zilelor.  
”Astăzi începe anul 1921, dar pentru alţii. Pentru mine este începutul sfârşitului. Este oare nevoie să te explici atunci când te hotărăşti să părăşeşti lumea asta?”, a scris Panait Istrate în ceea ce a intenţionat să fie biletul său de sinucigaş trimis lui Romain Rolland.   
Panait Istrati nu s-a sinucis şi a continuat să scrie la îndemnul lui Romain Rolland. Povestirea Chira Chiralina a fost publicată în 1923 cu o prefaţă semnată chiar de Romain Rolland.  
A cucerit publicul francez care l-a considerat un scriitor român, în vreme ce în România a fost considerat, la vremea respectivă, autor francez. Panait Istrati s-a întors definitiv în România în 1930. Bolnav de TBC, s-a tratat la Nisa şi a revenit în Bucureşti unde a murit, pe 16 aprilie 1935, singur, izolat şi sărac la Sanatoriul Filaret. Opera lui Panait Istrati, scrisă în limbile franceză şi română, a fost tradusă în peste 30 de limbi.
 
 
 

Ziua internațională a jazz-ului

 
În fiecare an, la 30 aprilie, peste 190 de țări de pe șapte continente aniversează Ziua internațională a jazzului, cu scopul de a reuni comunități, școli, artiști, istorici, academicieni și pasionați de jazz din toate colțurile lumii, pentru a crea un dialog universal al păcii, al respectului între culturi și al înțelegerii. Ziua este recunoscută în calendarele oficiale ale UNESCO și ale Națiunilor Unite.
În 2017, se celebrează cea de-a șasea aniversare anuală, prin care se recunoaște și se confirmă totodată rolul semnificativ al jazz-ului în diplomația culturală, potrivit site-ului de specialitate jazzyday.com.
Data de 30 aprilie a fost declarată de UNESCO Ziua internațională a jazzului, în noiembrie 2011. Prima ediție a acestei zile a fost marcată de UNESCO și Institutul de Jazz Thelonious Monk, în 2012, prin organizarea a trei concerte, susținute la Paris, la sediul mondial al UNESCO, la ''Congo Square'' din New Orleans și la Sala Adunării Generale a ONU de la New York. La următoarele ediții, în fiecare an, concertul "All-Star Global" a reunit artiști ai jazzului de pe tot mapamondul, promovând astfel dialogul între culturi și diversitatea, libertatea de exprimare și respectul față de drepturile omului.
Capitala Cubei, Havana, este orașul gazdă al evenimentului muzical de jazz, la nivel mondial, în 2017. Concertul "All-Star Global" din acest an va avea loc la "Gran Teatro de la Habana Alicia Alonso", în organizarea ministerului culturii din țara gazdă, Institutului Cubanez de Muzică și Comisiei Naționale Cubaneze pentru UNESCO. Concertul va fi difuzat în direct de UNESCO. 
 

Bistriţa-Năsăud se pregăteşte să intre în Cartea Recordurilor cu dansul şi costumul popular

 
Bistriţa-Năsăud se pregăteşte să intre, pe 14 mai, de Ziua Naţională a Costumului Popular, în Cartea Recordurilor, urmând să stabilească două recorduri mondiale, unul cu cel mai mare număr de persoane îmbrăcate în costum popular şi un altul cu cel mai mare număr de participanţi la dans tradiţional.
Judeţul Bistriţa-Năsăud îşi doreşte să intre, pe 14 mai, în Cartea Recordurilor, cu două evenimente care vor pune bazele a două recorduri mondiale, care nu sunt înregistrate acum.
"Este vorba despre cel mai mare număr de persoane în costume populare şi despre cel mai mare dans tradiţional, cu cel mai mare număr de participanţi, urmând să prindă în Roata de la Runc, joc tradiţional specific comunei Runcu Salvei", a declarat, sâmbătă, corespondentului MEDIAFAX, meşterul popular Virginia Linul, iniţiatoarea acestui eveniment.
...
 
 

Sa ne cunoastem orasul - Ansamblu monumental Matei Corvin


Ansamblul monumental Matia Corvin, alcătuit din cinci statui reprezentându-i pe regele Matia (ecvestru) și pe cei patru generali ai săi, a fost dezvelită în anul 1902 în Piața Mare a Clujului. Macheta lucrării, operă a artiștilor János Fadrusz și Lajos Pákey, a obținut în anul 1900 marele premiu al Expoziției Universale de la Paris. Monumentul clujean a devenit de-a lungul timpului unul din semnele distinctive ale orașului.

Ideea înălțării la Cluj a unei statui a lui Matia Corvin datează încă din 1882, an în care Consiliul Legislativ Orășenesc Cluj a stabilit executarea unui monument în cinstea marelui fiu al orașului. Macheta lui János Fadrusz a fost aprobată în unanimitate de autoritățile locale în anul 1894. Arhitectul Lajos Pákey a realizat proiectul soclului statuii, reprezentând un bastion al zidului cetății ClujuluiStatuia ecvestră a lui Matia Corvin se remarcă prin poziționarea tuturor celor patru copite ale calului pe sol, ceea ce, conform tradiției, înseamnă că personajul aflat pe cal a murit de moarte naturală, și nu în luptă.

Monumentul a fost finanțat prin subscripții publice. Costurile mari ale realizării monumentului au întârziat inaugurarea, astfel că festivitățile au avut loc abia în 12 octombrie 1902. Statuile din bronz ale lui Matia Corvin și ale celor patru comandanți au fost aduse cu trenul de la Budapesta și transportate pe șinele unei vechi linii de tramvai cu cai până în centrul Clujului, unde au fost amplasate pe soclul din piatră. Pentru a rămâne în memoria Clujului, János Fadrusz a dat chipul său uneia dintre personalitățile din bronz care-l străjuiesc pe regele Matia, anume generalului Ștefan Báthory.

În anul 1919 au existat demersuri pentru înlăturarea sau mutarea monumentului, considerat ca un relict al naționalismului maghiar. Istoricul Nicolae Iorga a găsit soluția salvării monumentului, prin evidențierea originii române a regelui Matia pe o plăcuță trilingvă amplasată pe latura nordică a postamentului.[1] În anul 1940 inscripția respectivă a fost îndepărtată. În anul 1992 primarul Gheorghe Funar a dispus amplasarea citatului din Nicolae Iorga pe soclul statuii, pe latura sudică, la fațadă. Cu ocazia restaurării monumentului în anul 2010 plăcuța cu citatul respectiv a fost mai întâi înlăturată complet, apoi așezată pe postament în data de 23 mai 2011.[2] În contextul unor plângeri penale legate de amplasarea neautorizată a plăcuței, membrii Grupului de Inițiativă Bolyai au lipit în data de 18 iulie 2011 peste plăcuța neautorizată un text care evidențiază colaborarea ungaro-moldoveană pe frontul antiotoman, concretizată în Victoria de la Vaslui din 1475, text îndepărtat la scurt timp, în favoarea plăcuței cu referire la confruntarea ungaro-moldoveană de la Baia, din 1467.[3]

Ansamblul monumental Matia Corvin a fost restaurat între anii 2010-2011, acțiune finanțată de ministerele culturii din România și Ungaria. Conducătorul artistic al restaurării a fost maestrul Tibor Kolozsi.[4]

Dezvelirea monumentului restaurat a avut loc în data de 2 aprilie 2011, în prezența premierului Emil Boc și ministrului culturii Hunor Kelemen.[5] Din partea guvernului ungar au fost prezenți la ceremonie Zsolt Semjén, Miklós Réthelyi și Géza Szőcs. În cadrul ceremoniei au mai luat cuvântul László Tökes și Lajos Kántor, iar un grup de elevi ai Colegiului Bethlen din Aiud a prezentat un program de dansuri din epoca renașterii.[6]

Statuia ecvestră a monumentului este evocată, ca simbol al orașului și al eroismului, în romanul foarte scurt al lui Gib I. MihăescuFemeia de ciocolată, publicat în 1933.

Monumentul este compus dintr-o statuie ecvestră a regelui Matia Corvin, în fața căreia sunt plasate următoarele 4 statui (de la stânga spre dreapta):

Pe soclu s-a aflat inițial inscripția maghiară Mátyás Király (Regele Matia, între 1902-1918), înlocuită apoi cu Matei Corvinul (1918-1940), Mátyás Király (1940-1944), Mathias Rex (după 1944 până în prezent).