TETAROM


 

Ne gasiti pe Facebook.

Si-ncet, incet o poveste se alcatuieste: "Note din zile" de Marius Iosif (XXX)

 
"Daca despre lucrurile care ne trebuie sau par sa ne trebuiasca credem ca stim cate ceva, chiar si atunci cand ignoram ca ne dorim cu ardoare lucruri care vor ajunge sa ne ruineza, despre rostul vietii insesi nu stim nimic si, ca sa fim sinceri, nici nu ne intereseaza, traind de pe o zi pe alta, alergand sa ne-mplinim dorintele, cum se intampla in aceasta lume a lacomiei si unde poate ca nevoia bolnava de a tot avea e semnul unui profund deficit de fiinta.
Se-ntampla insa sa fim opriti din alergarea noastra bezmetica de o intamplare neprevazuta si-abia atunci ne e dat sa intelegem ceea ce in mod obisnuit e de inteles, si anume ca simplul fapt de a exista e o minune, ca fiecare clipa e unica si viata noastra pretuieste ca loc in care se poate arata adevarul si frumusetea, ca loc al primirii miracolului ce ni se arata chiar aici, in acest prezent, cum ar fi un minunat rasarit de soare, inflorirea unei flori sau ganguritul unui copil. Si-asa intelegand, cum obisnuim sa fotografiem lucrurile frumoase vazute intr-o excursie, se face simtita nevoia de a nota imagini si ganduri din calatoria ce ne-a fost data- viata noastra. Si-ncet, incet o poveste se alcatuieste." (Marius Iosif) 
 
*
între clipă și clipă există prăpastia; dar noi le legăm; amintiri şi proiecte, cu ordinea lor, aşază punţi peste prăpăstii; chiar şi o statistică ne întăreşte modul de a gândi şi totuşi Adevărul, pe care atât de rar îl putem simţi, e unul al araţionalului vieţii, al faptului că noi sărim raţional dintr‑o clipă în alta
*
ne apropiem de Brugges
intrăm în această poezie arhitecturală
parcăm maşina undeva într‑un parc cu platani şi castani şi o pornim pe jos
piaţeta, trăsurile cu cai, fanfara în care cântă oameni cu tunici roşii
intrăm la Prinselik Begijihof, curtea liniştită cu măicuţe benedictine, o curte interioară pe care Bernard o fotografiază, podul peste canal
ieşim şi ne oprim mai încolo pentru a vedea podul
de‑acolo la St. Janshospital de unde luăm o barcă pentru a face un tur pe canale
câteva case minunate cu ferestre de cristal, o loggia cu un mic birou şi o lampă verde ce dă înspre canal
ce poţi descrie din acest drum? nimic
intrăm apoi în biserici: OL – Vrouwkesk – biserica Maicii Domnului – unde vedem o statuie de Michelangelo
piaţa, burg, intrăm în palatul primăriei cu picturi pe pereţi
şi‑apoi în Gouvernment Palais cu statuile lui Jan Breidel şi Pieter de Cornic, cei care au câştigat Bătălia pintenilor de aur
uriaşul şi impunătorul Het Belfort
canale, case
stăm pe o terasă unde bem o bere Rodebach şi privesc turnul
obosiţi de atâta frumuseţe ne întoarcem în parc, mâncăm pe o bancă şi‑o pornim spre mare
ajungem la Sint Kmis
Marea Nordului caldă, mergem pe o plajă
Cristina se descalţă şi merge prin apă
ploaie ce vine şi pleacă
norii
nuanţele de gri‑albăstrui
acolo ei se sparg
iau câteva scoici care să‑mi confirme faptul că nu am fost într‑un vis
ne oprim la Leuvaine
plouă
intrăm într‑o tavernă cu etaje
mâncăm o complicată costiţă
mai dăm un tur şi văd printre clădiri primăria gotică
ne întoarcem acasă
notez ziua de ieri în această dimineaţă
lipesc vederi în caiet Greote Markt, Het Belfort
mă emoţionează vederile unor locuri prin care am trecut, am păşit, am trăit
*
frunzărind Alpatov
Europa se naşte în perioada goticului
e o istorie cu oraşe şi cu speranţă
cu universităţi şi cărţi
o lume indirectă
o lume metafizică, a generalului
ea studiază natura, dar o face prin prisma unor concepte şi în spiritul unui talent tehnic
 
Epocă a catedralelor gotice... (343) construite de urbanitate
spaţiul interior al clădirilor gotice... un mediu material imaterial, în care păşeşte omul (345) e deja un spaţiu mental, un spaţiu virtual, al structurilor
un spaţiu în care se manifestă timpul linear
lumea medievală – o lume de alegorii, o lume indirectă în care lucrurile se explică unul prin altul (346) având la bază cartea 
în acelaşi timp se arată o ţară a făgăduinţei – Muntele Sion (345) istoria având un sens spre care trebuie tins, pentru care trebuie luptat
Dumnezeu fusese înhămat la istoria umană şi trebuia condus spre un Ierusalism ceresc
legendele celtice despre castele din basme cu ferestre străvezii...
 
În catedrala gotică, lumea cerească şi cea pământească nu stau liniştite faţă în faţă. Construcţia este străbătută de un elan impetuos, spiritul omului este pătruns de această mişcare şi este constrâns să i se dăruiască.
 
mişcarea – termen care revine mereu la Alpatov, mişcarea spre... un ţel şi în acelaşi timp temeiul textual care încredinţează
faţă de Sf. Sofia
... se realizează o concordanţă integrală între pilaştri şi nervurile gotice, în aşa fel încât totul se îndreaptă într‑o singură direcţie şi tinde să treacă dincolo de limita vizibilităţii directe (347)
o lume direcţionată, o lume în mişcare spre un scop, o lume în care omul nu mai trăieşte în natură, ci în istorie, în cultură, în convenţii devenite principii
ei pierduseră simţul pentru misterios (347)
Proust şi catedralele gotice – povestiri în piatră
 
Dar la o privire superficială aruncată asupra spaţiului interior, partea principală a compoziţiei se află în afara câmpului vizual. Privitorul percepe doar baldachinul transparent aflat deasupra sa, dar lumea de dincolo este separată printr‑o graniţă de netrecut de lumea cotidiană. Toate acestea îşi propuneau să dea celui aflat în catedrală un sentiment deosebit de clar al infinitului. Sentimentul acesta iese la iveală din toate detaliile compoziţiei, până la ogivă, motivul preferat al arhitecţilor gotici. (348*)
 
sentimentul infinitului – un transcendent/sacru sintetic 
 
Azurul semicircular, obişnuit în arta romanică, reprezintă jumătatea unui cerc, adică a unei forme închise pe care o poţi percepe clar. Arcul frânt, dimpotrivă, se compune oarecum din două porţiuni de arc rotund care se întretaie şi ale căror capete se pierd în infinit. (348)
 
seara, telefon acasă
 
(Fragmente din volumul "Note din zile" de Marius Iosif, publicat la Editura Limes, Floresti, jud.Cluj, 2015)
 
Fotografiile apartin autorului.
 
Marius Iosif (n.25 martie 1953, Timisoara)-stranepot al poetului St.O.Iosif-este eseist, prozator, poet si traducator.A absolvit cursurile Facultatii de Filologie a Universitatii Babes-Bolyai (1979), iar in 2012 a obtinut titlul de doctor in filologie.
A debutat in 1978, in revista Echinox. Publica periodic articole in reviste din Romania si de peste hotare precum Vatra, Familia, Transilvania, Idei in dialog, Agora, Forum studentesc, Filozofie magazine (Belgia&Olanda), Clipa (SUA). In anul 2012 isi sustine lucrarea de doctorat Ipostaze literare ale experientei spirituale, lucrare apreciata cu Summa cum laude, si, ulterior publicata in volum la Editura Tracus Arte cu titlul O ecologie a sacrului (2014). A mai publicat : Tragedie si Haiku (1999), Petra (2000). Este membru al Uniunii Scriitorilor, din partea careia a primit premiul pentru debut (Filiala Targu-Mures).