TETAROM


 

Ne gasiti pe Facebook.

18 aprilie, Ziua Internațională a Monumentelor și Siturilor Istorice. Inițiativele UNESCO, apreciate și criticate în egală măsură

 
În 2017, tema zilei este „Patrimoniul cultural și turismul durabil“, aleasă în contextul declarării lui 2017 drept Anul Internațional al Turismului Durabil pentru Dezvoltare, dar și a Agendei 2030 pentru dezvoltare durabilă. Este un prilej pentru a sărbători rezultatele pozitive ale parteneriatului dintre turism și patrimoniul cultural.
Comunitățile locale și persoanele fizice sunt încurajate să se gândească, în prezent, la importanța patrimoniului cultural, la vulnerabilitățile sale și la eforturile necesare pentru a-l proteja și conserva. „Patrimoniul cultural și turismul durabil“ este o temă importantă în contextul conservării patrimoniului în secolul 21.
Dar părerile, mai ales ale locuitorilor din zonele protejate, sunt împărțite. Unii salută prezența orașului lor pe lista UNESCO, alții simt că pierd apartenența la propria comunitate. Un exemplu în acest sens este Luang Prabang.
Luang Prabang, cel mai bine conservat oraș din Asia de Sud-Est
Luang Prabang sau Louangphrabang este capitala provinciei Luang Prabang din partea central-nordică a statului Laos. Orașul se află la confluența râurilor Nam Khan și Mekong, la aproximativ 300 km nord de capitala statului, Vientiane.
Dacă inițial, populația număra 50.000 de locuitori, începând cu anul 1995, , după ce orașul a intrat în lista Patrimoniului Mondial și s-a transformat în obiectiv turistic, majoritatea localnicilor a plecat. Și acesta nu este un exemplu singular în lista celor 1.031 situri și monumente cu „valoare universală excepțională“.
Dacă turismul în zonă ia amploare, prețurile escaladează, localnicii se mută, apar noi oportunități de afaceri, caracterul autentic, în multe cazuri, se pierde. Pe de altă parte, cei care rămân pot prospera, iar comunitățile muribunde pot fi astfel revitalizate.
„Dacă deschizi ușa ești lovit de un aer proaspăt, dar însoțit de țânțari“, spune Prince Nithakhong Tiaoksomsanith, un specialist în conservarea patrimoniului artistic din Luang Prabang.
După ce UNESCO a intervenit în zonă, localnicii au fost înlocuiți de străini bogați, turiști francezi, australieni, americani.
Bogatul patrimoniu arhitectural al Luang Prabang-ului, protejat de reglementările UNESCO, a supraviețuit spre deosebire de multe alte situri istorice din Asia. Dar practic, fiecare casă și magazin de familie din centrul istoric au fost transformate în agenții turistice, pensiuni, restaurante, cafenele. Fosta închisoare a fost recent transformată într-un hotel de lux, iar Centrul Cultural Francez a devenit un salon de masaj.
Scene din viața zilnică sunt rare, deoarece localnicii și-au vândut casele și terenurile și au plecat.  Un teren vândut cu 8.000 de dolari, în trei ani a valorat 120.000 de dolari.  „Am salvat clădirile Luang Prabang, dar ne-am pierdut sufletele.“ spune un rezident.
Programele UNESCO, criticate și lăudate în egală măsură
Din 1972, UNESCO a salvat comori din 163 de țări.
...
Cititi continuarea articolului pe www.stiri.tvr.ro